13,607 matches
-
De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele altor concentrați, care probabil făceau parte din alte specialități militare și plecau mai departe. După un timp, a apărut și locotenentul. S-a apropiat cu pas grăbit și portharta bătându-i șoldul. Când a ajuns la mijlocul coloanei, s-a oprit. ― Sergenți! Verificați dacă au coborât toți și nu a rămas vreunul adormit prin vreun fund de vagon! Cei din fruntea formațiilor au urcat. După o scurtă inspecție, au coborât și au raportat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și te lasă să raportezi pe îndelete. ― Nu mai spune? Ce grad avea atunci? ― Căpitan. ― Și cum te-a primit? ― S-a oprit la doi pași de mine. Eu am luat poziția de „drepți”, neuitând să trag și biciușca lângă șold, fiindcă aceea era pușca mea în acel moment. M-am prezentat și am început să raportez... Nu m-a lăsat să termin. M a întrebat ce știu de cai și omul care trebuia să aibă grijă de ei. Am răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
smucindu-se să scape de foc.” ― Și nu i-a venit în minte să-i dezlege cumva? ― Stați să vedeți: „Nu știam cum să-i ajut” - a continuat Traistă. „În cele din urmă, mi-am amintit că am baioneta la șold. Am scos-o și dintr-un salt am fost lângă copacul care ardea cu flacără... Cu o lovitură puternică am reușit să tai dârlogii și... Abia de aici începe necazul cel mare... Cum au simțit că nu-i mai ține
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cămașa îi căzu și îl trecură fiorii. Audrey râse și urmări cu degetul cum i se face pielea de găină pe brațe, apoi își trecu mâinile peste părțile pe care Buzz și le ura: burta ca un pepene, chiflele de la șolduri, cicatricile tăieturilor de cuțit care se pierdeau în părul de pe piept. Când începu să-l lingă acolo înțelese că n-o deranjau. O ridică în brațe, ca să-i arate cât era de puternic - picioarele mai-mai că îi cedară -, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aplecă în fața lui, căzu în genunchi și începu să i-o sugă. Aparatul de filmare surprinse urmele unor coșuri scoase pe pielea femeii și pe cele ale înțepăturilor de seringă de pe brațele bărbatului. Ea o sugea, iar drogatul dădea din șolduri. Apoi și-o scoase din gura ei și ejaculă. Danny se uită în altă parte. Claire îi atinse șoldul. Danny tresări, încercă să se relaxeze, dar continuă să tresară. Claire îi mângâie un mușchi încordat la câțiva centimetri de socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scoase pe pielea femeii și pe cele ale înțepăturilor de seringă de pe brațele bărbatului. Ea o sugea, iar drogatul dădea din șolduri. Apoi și-o scoase din gura ei și ejaculă. Danny se uită în altă parte. Claire îi atinse șoldul. Danny tresări, încercă să se relaxeze, dar continuă să tresară. Claire îi mângâie un mușchi încordat la câțiva centimetri de socoteala lui. Drogatul o regula pe coșuroasă pe la spate, cu penetrarea prinsă în prim-plan. Stomacul lui Danny ghiorăi - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în spatele curții. Peste tot mirosea a animale, a pișat și căcat de animale. — Te deranjează mirosul, domnule polițist? Danny se întoarse. Cititorul de gânduri era un bătrân cu părul alb, ce avea pe el o salopetă și cizme înalte până la șold. Venea spre el, ținând în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau de la Departamentul de Sănătate? Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
închipuit că e fiul grăbit al unei fecioare despletite și că tată i-ar fi fost absintul sau punch-ul. Mi se părea chiar că o cunoscusem, cu vreo trei ani înainte, pe acea fecioară: un mannequin de la Maison Lys, cu șolduri înguste de tot, fără bazinul vieței, creată nu pentru a purta prunci, ci ultimele modele ale lui Premet, vreo fașă de mătase peste un trup inexistent. Avea un cap mic, obraznic, fardat atât cât să nu se simtă viața pielei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zgomotos, dar părea "un model" pe care îl compromitea puțin manechinul. Eliza, care probabil își îngrijea mult silueta, rămăsese totuși o femeie de talie mijlocie, grăsuță. Bustul, cam prea bombat și ceva prea multă rotunjime subt eșarfa-odaliscă ce-i strângea șoldurile prea precis. Desigur, purta o cingătoare, ceea ce o făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ridică brațele ca să-i dea jos cămașa mai ușor, apoi se sprijină de umărul ei, lăsându-și șortul kaki să-i alunece la picioare. Rămâne gol și, cu toate că pare neajutorat, este un bărbat foarte frumos. Amrita îi urmărește cu privirea șoldurile, triunghiul de păr care coboară sub pântece. Încet, foarte încet, el începe să-i răspundă cu mângâieri și curând se întâmplă ceea ce ea până acum ea și-a imaginat doar, și-l împinge pe jos. Felul în care fac sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământ, privesc lumea prin orificiile vălurilor de bumbac și evită privirile. Dezobișnuit să meargă, Pran se împiedică, picioarele refuză să-l asculte. Cele două îl susțin, apucându-l strâns de coate. Femeile înalte merg delicat, dar cu mișcare perversă din șolduri, evitând să se atingă de cei din jur. Își croiesc drum spre tren, depășesc clasa a treia, apoi pe a doua, vagonul gărzilor și vagonul restaurant, până la clasa întâi. Găsindu-și compartimentul marcat cu un cartonaș dactilografiat, urcă treptele metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai întâmpla. Nu va mai lăsa să se vadă că se teme. Pe când howdah-ul se balansează dintr-o parte în alta, se simte copleșit de rușine fizică, o senzație de rău chiar în fundul stomacului, accentuată de înălțimea înfricoșătoare și de șoldurile masive și tremurătoare ale elefantului, care se îndreaptă spre palat. Stă drept, neplăcut surprins de greutatea șirului de medalii de pe pieptul său. Are o misiune. Trebuie să zâmbească, să facă semne cu mâna. Pe moment, procedura în sine poate părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
insultă. Din cameră să aude un geamăt profund de plăcere, însoțit de trilurile profesioniste ale Terezei și de alte înflorituri. După câteva minute, apare și Bridgeman extaziat. — Bei ceva, bătrâne? îl întreabă pe Bobby, luând o înghițitură din bidonul de la șold. Femeile par impresionate de acest ton familiar. Pretty Bobby e atât de agreabil încât și europeanul îl consideră unul de-al lui. Ia o înghițitură mică, de formă, simțind cum lichidul îi alunecă pe gât. Îi vine în minte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
surâde ea batjocoritor. Presupun că ai fost îndemnat să... — Dar, Astarte... Pe ea n-o interesează explicațiile lui. După ce trage pentru ultima oară de sârmă, își trece piciorul peste șa și pornește pe drum. Rochia i s-a încrețit peste șolduri, iar Jonathan o urmărește cum pleacă, pieptul lui fiind câmpul unor emoții contradictorii. Știe că asta a grăbit sfârșitul, că ea nu-l va ierta niciodată și că toate speranțele i s-au spulberat, dar o privește și mai tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
figuri obosite pe ringul de dans. Vorbește puțin despre stelele de cinema, despre familia ei care a fost bogată înainte de revoluție. Ruși albi. A mai auzit una bună! Ruși albi. Înțelegi? Nu, sigur că nu. Îl lasă cu mâinile în șold, sprijinit de un stâlp, făcându-le semne namilelor că nu, nu este periculos. Îl lasă în pace. Se va liniști imediat. Se întoarce la masă. Un ropot de aplauze anunță apariția pe scenă a unui bărbat mic de statură, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
district învecinat, este angajat ca bucătar-șef. În cele din urmă, cad de acord ca frații lui Yusef să păzească caravana. La sfârșitul săptămânii, lăsându-i pe finlandezi pe camioanele lor, iar pe Short proptit în pat cu plosca la șold și câteva cutii de fasole, expediția poate porni pe ultimul tronson al călătoriei, iar profesorul Chapel se leagănă periculos pe spatele unei cămile în mijlocul cetei de bărbați. Pagină separată Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mugur de ploaie, hoinar Candid îți cade pe-un umăr Sînul ți-e pui de țigancă Scîncește de dor să-l ating Salcîmii în floare te sting, Ochii ți-s fluturi pe-o bancă înaintea lui Tu Pică frunza Peste șoldurile-ți late De o Eva Stînd pe spate O balanță de dreptate între zei Și voluptate Vuie vîntul, Șuierîndu-te din nai Doina vino Și mai stai Rămășag pe iei și dai Eu și tu Dulce bălai Și mă duc, Ochi-ii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
are decât douăzeci și doi. Pe lângă faptul că e „încet“, mai e și dependent de opiu. Stă în mijlocul camerei, zâmbindu-mi cu gura până la urechi. Mâinile lui ridică întruna de pantaloni, care cad imediat la loc acolo unde erau, sub șolduri. — Orhideea are nevoie de haine decente, zice unchiul ignorând reacția mamei, aceea de a-și închide ochii și de a se da cu capul de tăblia patului. Unchiul ridică sacul murdar din bumbac și scoate o jachetă roz imprimată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spectaculoasă. Mi se taie respirația în fața mării de acoperișuri aurii care se întinde brusc în fața mea. Pot vedea în depărtare masivele portaluri ale Orașului Interzis. — Aici unde vă aflați se numește Dealul Belvedere. Eunucul-șef Shim își pune mâinile în șold și inspiră adânc. E cel mai înalt loc din tot Pekingul. Vechii experți feng shui credeau că această zonă posedă cea mai mare energie vitală și spirite de vânt și apă. Fetelor, zăboviți o clipă pentru a ține minte această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
privi în sinea noastră caracterul celorlalți și a face din asta apoi o adevărată sărbătoare, e fără limite! Dar drumurile noastre erau pline toamna și primăvara de noroaie adânci și bălți în care puteai să-ți rupi, căzând, picioarele de la șold. Și cu toate astea era satul nostru, deși aveam curți bine îngrădite, și ai fi crezut că puțin ne pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar nu treceam totuși prin el, și nu suiam pe 106 dealul lui când
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și un astfel de teatru, nu trebuie amestecat cu cel shakespearean. Nici vorbă, spontaneitatea, mișcarea mai largă, libertatea gestului, care nu se mai împiedică de o scară de palat, de un fald de mantilă, de un paloș imens agățat la șold, sânt lucruri menite să fascineze publicul, și mulți se simt pe drept cuvânt foarte atrași de aceste tendințe de primenire a artei regizorale. Am fost pe punctul să fiu eu însumi fascinat de experimentul de la Teatrul Național, și ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de un bătrîn cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra cu o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]