9,824 matches
-
dar cu o conotație ceva mai specială), negreșit, el auzea vocea propriei conștiințe, care-i șoptea, adeseori: „Singurătate, ochiul tău privește înghețat în ochiul gândului neîmpărtășit”. Foarte posibil, precum un Publius Ovidius Naso, exilat în propriul turn-cuib, își va fi șoptit, doar pentru sine (n-avem a ști vreodată, dar mă-nclin - a crede): „Ipse mihi - quid enim faciam? - scriboque legoque...”/ „Scriu și-mi citesc mie însumi...” (Tristele, Cartea IV, Elegia I), despre propriile propriile împliniri - și - multele neîmpliniri, pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
l-am colindat cu corul caransebeșenilor: Lui Ion Vidu Pe malul Timișului ce curge-ncet și lin stai ca o stâncă nimeni dintre cei care au fost și sunt nu te-ntrecură încă. Privesc la bronzul auriu tăcut și îți șoptesc încet „MAESTRE, TE SALUT!“ prof.univ.dr. Dumitru Jompan membru UZPR
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
condiția umană și se află în conștiința noastră. Socrate vorbea despre un demon al său, despre un spirit (gr. ,,daimon’’ - spirit) ce acționa ca o frână morală care îl oprea de la faptele rele și ca o voce interioară ce-i șoptea cum să reacționeze în anumite împrejurări ale vieții. Aceasta este autocenzura, o frână morală interioară, un simț al măsurii și al bunei cuviințe, conform devizei: Nimic prea mult’’, înscrisă pe templul de la Delfi, alături de o altă maximă nu mai puțin
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
El „trece dus pe steaua ce zboară ca un gând...” Negreșit, Eminule drag, „Îngerul tău e-o rază și trupul ei un nor...” Povestea magului călător în stele) Mantaua timpului, înstelare divină, îmi cere, acum, într-acest ceas divin, să șoptesc din carte-ți: „Fost-am în lume poate unic...” (Ca o făclie...) E cincisprezece-a lui iunie astăzi, prieteni, și, cu drag, eu vă rog, îmbrățișați, măcar astăzi, rostirile lui de foc, conștientizându-i menirea: „Ca un luceafăr am trecut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93511_a_94803]
-
pun consolator mâna pe spate, dar ea și-a scuturat umerii, cerându-mi să mă îndepărtez. De ceva mai multă trecere s-a bucurat Beliov, care i s-a așezat alături, cuprinzând-o cu unul din brațe. Pacemu, Alimpiușka? îi șoptise el la ureche. Pacemu?... Astavi menia, Vlasia, îi răspunsese printre palmele adunate în dreptul obrazului Olimpia. Astavi menia! Îi auzisem și altădată vorbind rusește, lucru care nu mă mirase deloc. Ar fi fost chiar nefiresc, cu profesiunea ei, Olimpia să nu
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
-n mii de gânduri, S-arate cerul tuturor. Cu palma zilei mângâierea, Azi tandru luminează iar... S-aducă-n gând nemărginirea S-arate viața ca un dar. Surâs brăzdat de-o stea pe cer Sfeșnic luminând durerea Un glas suav de Dumnezeu Șoptește-n lacrimi mângâierea. Un colț de cer jos pe pâmânt Prin har s-a înălțat prin Duhul În inimă de om și-n gând Cuprinde-n brațe infinitul. Cluj Napoca 26 februarie 2016 Veniți români Veniți, români, de pretutuindeni, Să ne
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
scalzi, și aș vrea uneori Frumoaso, nebuno, ispito, Să fiu o petală din flori... Mă pierd în doi ochi de smarald Umilă petală ce sunt Ești taină cu sufletul cald Femeie, cu trupul tău sfânt Iar buzele-ți, două ispite Șoptesc prin petale de flori: "- Hai, vino, și ia-mă, iubite Eu știu cât de mult mă adori." Pe sânii tai falnici să preget Sorbind tot nectarul din ei Rămâne-voi fără de cuget Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
pe Volga, prin Caucaz, iar în final am conturat și țărmurile Mării Negre, când am revenit de unde am plecat, adică la Constanța. În acel moment conturul continentului Europa a înflorit pe tablă, cu petale halucinante. - V-a plăcut călătoria? Ne-a șoptit „ghidul” care ne-a copleșit cu atâtea informații. Eram muți. Nu știu ce au simțit colegii, dar sufletul meu plutea amețit de parfumul florii albe de pe tablă. Din acel moment cunoșteam Europa cu ochii închiși, cu toate țările și locurile sale importante
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
mai sus. Așa! Vezi ce scrie? Ceho...slo... Ca și mai înainte, hai, citește! -Cehoslavia! A exclamat triumfătoare colega, crezând că toate țările astea de la apus sunt niște... Slavii. A rămas mut domnul Arsu și, în hohotele clasei, i-a șoptit calm: - Bine, treci la loc! Altădată, tot la geografie, era vorba despre Grecia și mările care-i scaldă țărmurile. La hartă era Dică, talentatul povestitor cu idei originale. - Mai departe, Dică, l-a întrebat domnul Arsu. - Mai departe... este Marea
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ce? Era clar că Necuratul își râdea în barbă mulțumit, dar noi nu-l observam, bântuiți de nesățioasa noastră poftă și lăcomie. Pană la urmă, pișicherul de Necurat l-a adus pe domnul Arsu în curtea școlii. Probabil că-i șoptise: - Hai să-ți vezi odraslele educației dumitale! Domnul Arsu s-a oprit pe alee năucit de ce vedea. Până l-a observat un coleg care a strigat: - Șase! A venit domnul Arsu. N-am apucat să aruncăm caisele crude din buzunare
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
așteptau „mângâierile” mămicăi cea uitată când vedeau cum se zbate și cum urlă cel „alintat”. De aceea se îmbrânceau să ajungă mai repede la banca supliciilor. După ce și-au încasat toți cuvenitele porții de lovituri, gâfâind, domnul Arsu ne-a șoptit calm: - Sper că sunteți mulțumiți. Cred că nu mai este cazul să mă obosiți și altă dată. Cum bâzâielile nu mai conteneau, dumnealui ne-a mai spus: - Dacă vreo unul dintre voi este nemulțumit, îl rog să poftească să-i
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și Ionel pentru cele întâmplate. Într-un târziu, domnul Arsu a intrat în clasă, adus de spate, târșindu-și picioarele, el, care avea un mers majestuos. S-a prăbușit pe scaun la catedră și, cu privirile în gol, pe deasupra noastră, a șoptit cu o voce stinsă: -Ce-ați făcut, măi copii? Referință Bibliografică: Coana Preoteasă (din Vol. Domnișora Iulia ) / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
preț pe probleme. Privind spre mine din prima bancă, de unde ședea, Angela își dăduse numaidecât seama în ce impas mă aflam. Atunci o văzusem că ridică ușor două degete și, întrebată fiind de profesor ce dorește, ea îi spusese abia șoptind că ar ruga să i se permită să-și ia batista din palton. Bineînțeles că profesorul nu avusese nimic de obiectat împotriva unei cerințe atât de firești, iar Angela, tocmai Angela!, eleva fără cusur, trecând pe lângă mine îmi lăsase discret
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
meu. Atât de aproape n-o avusesem niciodată. Îi simțeam căldura pătrunzându-mi în trup și inima începuse să-mi pulseze sălbatic. Părul ei blond, mătăsos, mirosind a aer proaspăt, îmi atingea obrazul. Poate lui Hodoșan i s-o fi șoptit ce se întâmplă, căci într-un moment de liniște, când parcă tot vagonul cufundat în obscuritatea serii aștepta cu respirația tăiată reacția lui, îl auzisem rostind cu vocea unuia ce dăduse pe gât destul lichid euforizant: Na, și? Lasă-l
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
și-au terminat treburile, s-au instalat, bucurându-se de fiecare zi petrecută în noua locuința. Timpul trecea, sarcina Deliei înainta și ea, se apropia de șapte luni. — Încă puțin Delia și micuța noastră Cristina ne va onora casă, îi șoptea Criști în momentele lor de tandrețe. Era cald , începutul de vară își făcuse prezenta. După ce Criști pleca la serviciu, ea se trezi, se duse la bucătărie. Ar fi dorit o cafea, dar sarcina o opri. Bau un pahar cu lapte
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
Simpatie > LA PIEPTUL MEU Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-aș ține la piept ca pe un prunc Născut din zbor de veșnică dorință, Cu palmele ți-aș mângâia credința, Șoptindu-ți dorul meu cel crunt... Te-aș ține la piept ca pe un gând, Adus de-o lacrimă fugară, Cu ochii-nchiși ca prima oară, Când sufletul mi-a tresărit profund... Te-aș ține la piept ca pe un vis
LA PIEPTUL MEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383217_a_384546]
-
Să strigăm : patru, patru? -Terminați odată! Îi liniști omul. Nu-i dați bolindeți! Merge și el pe lângă voi. Liniștiți, copiii reluară colindatul, strigând pe la porți : Bună ziua la Ajun!...trei, trei! Însă Lisandra îmi punea în traistă pe ascuns bolindetele ei, șoptindu-mi la ureche: sst! Și era plăcută atingerea obrăjorului ei de al meu. Avea o piele fină... De sub broboadă îi ieșeau, rebele, câteva șuvițe blonde, care străluceau în lumina lunii, parcă era beteală. Mi se părea că ea era Ileana
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
fac un ceai ? Și celălalt copil, un băiat, să fi avut 13 ani, se ridică de pe scaun și se apropie de patul unde mama gemea . Încetișor, geamătul crește în intensitate. Femeia aflată în pat încearcă să se ridice. Scumpa mea, șoptește ea abia auzit: - Trebuie să plec la spital. Mă simt rău, dar copii, nu vă speriați, îmi trece. Încearcă să coboare din pat. Fiica o sprijină , încercă să o ajute, dar fără folos. Ea cade iarăși pe pat. Atunci fiica
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... VI. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. 7. Disperările Irinei Sunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti: - Parcă ziceai că nu ai invitați! - Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
februarie 2017. 7. Disperările Irinei Sunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti: - Parcă ziceai că nu ai invitați! - Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri și cu întreruperi continui, încercă să explice: - Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric petrecerea...Dar...dacă nu mă primești...și pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sfârșit viața ... - Liniștește-te!..Hai, liniștește-te, o mângâie Maria, strângând-o în brațe. Dezbracă haina și...hai înăuntru! Să vă cunoașteți: Irina, de la blocul ... Citește mai mult 7. Disperările IrineiSunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti:- Parcă ziceai că nu ai invitați!- Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Citește mai mult 7. Disperările IrineiSunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti:- Parcă ziceai că nu ai invitați!- Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri și cu întreruperi continui, încercă să explice:- Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric petrecerea...Dar...dacă nu mă primești...și pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aici tot albele au întâietate,Doar sunt cele bune,Negrele le-am lăsat să aștepte.... VI. AM VRUT, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015. Am vrut să-ți șoptesc noapte bună, Dar noaptea s-ar fi supărat pe mine, Iar luna s-ar fi uiat mirată la noi, Și așa era destul de plină. Am vrut să-ți dedic o melodie, Dar s-ar fi supărat compozitorul, Ar fi găsit
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
Și nu-mi ieșea rima, Se întâmpla ceva acolo. Am vrut atunci să te pictez, Și a ieșit o icoană, Și mă rog la ea în fiecare seară, Când vine ceasul de rugat. Citește mai mult Am vrut să-ți șoptesc noapte bună,Dar noaptea s-ar fi supărat pe mine, Iar luna s-ar fi uiat mirată la noi,Și așa era destul de plină.Am vrut să-ți dedic o melodie,Dar s-ar fi supărat compozitorul,Ar fi găsit
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
după băț până când cutia va fi goală și am auzit că nu mai are alta. De aceea mă bucur că îngerul plânge. Nu l-am întrebat niciodată de ce în ochii lui albaștri e atâta tristețe. Te bucuri degeaba, mi-au șoptit gândurile. Îngerul are în buzunar un amnar pe care îl va aprinde când va primi porunca să arunce în aer întreaga coșmelie cârpită de tine de pe o zi pe alta. Deocamdată leagă fitilurile între ele ca totul să devină pulbere
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]