18,529 matches
-
geamantane la cursa rapidă. Venisem încoace cu gînd să te strîng de gît și, iată, am sfîrșit prin a te strînge în brațe. Sînt, și eu, un nimic... Oleacă mai slab dacă aș fi, ai face din mine cîrpă de șters pe jos. Nici nu vreau să te mai văd... Ești mult mai dură decît mi-aș fi închipuit... Păcat! o amenință el cu degetul. Privită din afara confortului tău interior, în care te-ai claustrat, viața are coordonate mărețe. Păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
voi bărbații știți să faceți rost, nu le purtați în buzunare... adaugă și ia cu un gest sigur batista mototolită scoasă de Lazăr din buzunar, jenat de felul în care arată. Maria își desface haina de blană și începe să șteargă meticulos o pată de sînge de pe fustă. În cariera mea de ginecolog, spune adresîndu-se lui Mihai am avut parte de mulți plîngăcioși, agitați din prima clipă... Mulțumesc! șoptește, înapoindu-i barista lui Lazăr, apoi îl atenționează: Dar ca ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
începe să răsufle apăsat, înghite în sec de cîteva ori, caută insistent cu privirea în sus, spre nouri, lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit mai vîrtos ?... Discret, întoarce capul, își șterge ochii umezi și pornește năuc, înainte, spre gardul de beton. Două fete murmură el. Olițe, fundițe, codițe, fustițe... Și-așa, jucăriile teleghidate sînt scumpe ale naibii... Că parcă păpușile-s mai ieftine!... Da' bine că-s sănătoase toate trei! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești, austriece și locale; urmau cele ezoterice: Elephant din Danemarca, Wildebeeste din Africa de Sud, Simpatico și Sol din Mexic, niște Gulder nigerian, cutii înalte și argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și totuși dulceag, cu o textură pe care o aveau doar cele mai fine dintre sosuri. Carol era siderată. Rămase așa un moment sau două, beată de fericire, relaxată, cu mintea limpede și mai goală decât de obicei - apoi se șterse temeinic cu o bucată de hârtie igienică. Își puse chiloții bărbătești, ciorapii și fusta, aranjă câte ceva prin cameră și se așeză să-și aștepte bărbatul. *** — Henry James nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
inocentă, și observă cum, din craniul lui zdrobit, se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tăiat, crestat și înțepat cu briceagul pe spate și pe umeri. Apoi m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-mi otrăvească sângele.“ Își trase o pereche de pantaloni și străbătu coridorul până la baie, pentru o variantă prescurtată a toaletei sale de zi cu zi. Adună câteva cârpe fosilizate care fuseseră îngrămădite pe țeava de sub chiuvetă. După ce termină de șters podeaua, Bull se îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea să se ducă direct la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi în spatele urechii o șuviță rebelă. Nu trebuia să gândească în felul acela. Respinse gândul așa cum ar fi șters un text tipărit care se perinda prin fața ochilor minții sale. Pe de o parte, încerc să mă implic și să fiu altruist, dar, pe de alta, sunt deosebit de egoist și nu mă deosebesc prin nimic de un om obișnuit. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza emoției. Paharul de Cinzano îi lăsă o pată oribilă pe rochie. Bull era deja în parcare, aproape fugind. Trecând în revistă întâmplările din seara trecută, Bull își dădu seama că Pilsurile băute îi șterseseră din minte celelalte detalii. Nu se știe dacă nu cumva Razza Rob, ca un soi de magician obscen, nu-l căpătuise cumva pe Bull cu vaginul. Poate era vreun blestem care să sugereze redundanța sexualității lor comune. Cine poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
școli particulare. O dată pe an, echipa juca un meci cu juniorii de cincisprezece ani ai școlii. Era derby-ul sezonului. Lui Bull îi era destul de greu să se concentreze asupra denigrării activității lui Razza Rob. Tasta literele și după aceea le ștergea din nou, iar și iar. Prin fața ochilor i se perindau imagini cu terenuri acoperite cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de altceva, de presentimentul unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca un acvariu de sticlă al directorului, Bull fusese concediat rapid și cordial. — Nu prea cred că o să reluăm secțiunea sportivă, spusese directorul. Își ștergea sprâncenele cu un șervețel înmuiat într-una din propriile ape de colonie, deși temperatura de acolo nu prea justifica un astfel de gest. — Și ai spus și tu destul de des că nu ai fost angajat să scrii despre spectacole. Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull intra în câte un hotel sau fast-food și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca și vomita sub impactul disputei dintre progesteron și estrogen. Imediat ce își ștergea dârele de fiere de pe bărbie, Bull se repezea în câte o boxă. Mișcându-se cu greu în spațiul strâmt, așezat în câte o poziție ce aducea cu posturile din artele marțiale maimuțărite prin filme, își studia vaginul. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tigvele de bună calitate și cu forme frumoase. Desenele realizate prin crestături redau scene din opere locale, figuri de animale și umane. După ce se termină gravarea, se dă cu o culoare neagră sau cu negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac pe tigvele vopsite mai întâi în roșu. Crestările au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Coloranții tradiționali se obțin lăsând la înmuiat o plantă ce crește în zonă, până aproape intră în descompunere, se amestecă până devine o pastă ce poate da diferite nuanțe de albastru. Culorile aplicate au un luciu natural pătrunzător, nu se șterg ușor și nu sunt toxice. Imprimeurile sunt prezente frecvent în gospodăriile rurale, ca decorații pe fețele de plapumă, îmbrăcăminte, pe corturile tradiționale, perdele etc. În zilele noastre, imprimeurile sunt la mare modă și printre tineri și au mare trecere la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ea e ultimul sprijin, ultima îmbărbătare pentru românii aflați la marginea condiției de om: „Aoleu, maică, văzuși câte nenorociri sunt pe lumea asta?! Ce de morți, fie la ei acolo!”. Imaginile unei ciocniri pe autostradă, soldată cu un carnagiu, mai șterg din amărăciunea de a nu avea nici măcar o Dacie. Acoperișul făcut scrum al vilei generalului Sandu mai încălzește cât de cât inima celor care zac câte șapte într-o garsonieră din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prevede că americanii nu pot fi judecați decât de ai lor, aruncă Parchetul General al României într-un ridicol devastator: de trei săptămâni încoace, oamenii lui Joița Tănase se chinuie să-l facă scăpat pe acest pedofil exhibiționist și să șteargă probele care îl incriminează. De trei săptămâni încoace, președintele Iliescu știe, sau era obligat să știe, că există un caz grav Treptow. Nu mai vorbim de pretenarul lui Treptow, consilierul prezidențial Talpeș. Toți acești înalți responsabili ai statului român au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care spunea că rândurile de burți și pliurile gușii sunt cea mai clară declarație de avere... De fapt, legea are o doză apreciabilă de ilogic din start. Dacă un demnitar aflat în funcție fură, așteptăm până la terminarea mandatului, până se șterg urmele și mor păgubașii, ca să ne spună el că a furat și să-l controlăm?! În timpul exercitării mandatului, dacă organele de control ale statului, în primul rând cele fiscale, aplică corect legile existente, pot să depisteze rapid mișcarea de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
într-un „stil” șchiop-săltăreț, de cârciumă. Nici o tangență cu folclorul maramureșean adevărat, capabil să nască perle: „Astă noapte, n-o fo noapte/ O fo jumătate moarte/ Numa doru iremii/ Scris pe fața perinii...”. Culorile țipătoare, desenașele sunt făcute ca să le șteargă aerul și apa în cel mai scurt timp, rămânând „pentru eternitate” doar lemnul scrijelit al crucii. De fapt, „geniul” popular Patraș nu face decât să mâzgălească imaginea adevărată a crucii. Pe cruce nu are sens să fie scris altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
adâncurilor te poate ucide mai repede decât beția. Din miile de pagini ar trebui strânsă în mod onest o cărticică poate cu nu mai multe pagini decât buletinul de identitate al poetului - iar restul ar trebui pur și simplu arse, șterse din fața ochilor. Aduc o primă contribuție la Buletinul Nichita Stănescu transcriind acest splendid Peisaj cu bătrâni S-au tocit sandaua, talpa, osul drumul, pământul, lava. E mai mult loc liber, ne putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care nu e capabil, al iubirii - care n-a știut niciodată ce este. Ura ține loc de curaj - o insultă tâmpă pe care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
geamuri și de a înnegri cerul. Numai în felul ăsta poți face niște lucruri să dispară sau îl poți trimite pe Cristos la țară pentru o primăvară întreagă. Într-un fel sau altul, trebuie să rămâi mult timp așa (să ștergi cu răbdare până și amintirea blocului din față, a caietului și a pixului cu care se vor scrie toate astea acum), ca să-ți apară din nou Coșuță. Doar cu ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
confund, nu contest, și una să fi fost șutul de pe stradă, pe Băiuț, normal, și alta pumnul din scara blocului, când s-a lăsat tot cu hemoragie nazală și cu smiorcăieli. Oricum, băiețelul din scară, asta rețin, nu s-a șters, n-o striga când plângea nici pe maică-sa, nici pe vreo soră Luminița, mârțâia întruna: Mamaieee! Mamaieee! Ah, și ar mai fi ceva care-mi trezește suspiciuni... Dac-ar fi găsit o singură bomboană cubaneză când se târa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui Troc, la știri, pe mai multe posturi, explicând tot felul de chestii despre un arab care a închiriat un apartament la prima scară, s-a prefăcut că-i plac fetele tinere, mercedesurile în vârstă și micile afaceri, dar a șters-o când Sereiul a prins de veste că se ocupă cu mari mârșăvii și că e omul lui Bin Laden. Prezentat la televizor ca administrator de bloc și cu numele întreg, Agop Chircorian, tatăl lui Troc arăta bătrân, cumsecade, emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în C37, tot pe scara A, dar la trei, locuia Cubanezu. Băiatul ăsta (și el tot la I, tot cu tată ofițer, dar comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe altele, nu se prea lipea de fete și se scula cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]