16,458 matches
-
și a drumurilor desfundate. La construirea releului de pe vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
drumurilor desfundate. La construirea releului de pe vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele două fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zilele alea, cartierul nostru era un loc bun În care să cauți mîncare. După ce barurile și localurile de striptease se Închideau, majorității oamenilor le plăcea să arunce diverse pe caldarîm. Printre pungi de hîrtie, cutii de bere storcoșite, pachete de țigări și vomă, aruncau și destul de multe chestii hrănitoare, cîteodată chiar feluri de mîncare Întregi, neatinse. În afară de-asta, orașul Boston Începuse o adevărată campanie Împotriva boschetarilor, care În zilele alea reprezentau aproape toată populația din zonă și Încetaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lenjerie de corp ? Cum au părul ? Cum arată mașina ? Cum te simți pe bancheta ei ? CÎt costă un plin ? Au și o carte cu ei ? Cu ce sînt sandvișurile pe care le au la ei ? În ce sînt Împachetate ? Ce țigări fumează ? Ce fel de suc beau ? Ce fel de pasăre e aia care se aude cîntînd ? Dar copacul În care se ascunde ? Toate astea ar fi o temă foarte simplă pentru mine acum. Mi-am croit drum În visurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i s-a mișcat ritmic În timp ce cuvintele izvorau de dincolo de ea. Avea dinții lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a pus cutia pe podea. Prosopul avea dungi albastre. Nu mirosea a Jerry. El Îmi tot vorbea cu vocea aia veselă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
parcă-l și văd, cu bărbia lui moale și părul dat peste cap). Însă nu era stilul lui Jerry să fie atît de tupeist. Ca om de afaceri, era zero barat. Se mulțumea să stea sprijinit de peretele stației, fumînd țigară de la țigară și să aștepte să vină lumea la el. Nu am avut parte de prea mulți clienți În felul ăsta. După masă, după ce-au ieșit copiii de la școală, pe celălalt trotuar de pe strada Park a trecut o ceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și văd, cu bărbia lui moale și părul dat peste cap). Însă nu era stilul lui Jerry să fie atît de tupeist. Ca om de afaceri, era zero barat. Se mulțumea să stea sprijinit de peretele stației, fumînd țigară de la țigară și să aștepte să vină lumea la el. Nu am avut parte de prea mulți clienți În felul ăsta. După masă, după ce-au ieșit copiii de la școală, pe celălalt trotuar de pe strada Park a trecut o ceată de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de aramă, chibritelnițe brodate care nu mai conțineau de multă vreme chibrituri, cărți prea ferfenițite ca să poată fi vîndute la anticariat, vreo două albume de cărți poștale, o serie completă de ilustrații la opera lui Dickens găsite În cutii de țigări, un ibric electric nichelat, un portțigaret lung și trandafiriu, cîteva cutiuțe pentru ace (din lemn sculptat de Benares), o carte poștală cu semnătura doamnei Winston Churchill și un vas plin cu tot felul de monede străine... Arthur Rowe scotoci printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola căminului, ca și peria de dinți și ustensilele de bărbierit din dormitor (săpunul era tot al doamnei Purvis) Îi aparțineau lui Rowe. Mai avea și o cutie de carton, În care-și ținea somniferele. În salonaș nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
părul plin de mătreață. Era limpede că se simțea mai bine șezînd; În această poziție, umerii largi Îi ieșeau În relief și-i dădeau o Înfățișare atletică, ascunzîndu-i statura măruntă. — Am venit la timp, zise el, și-și aprinse o țigară, fără să-i ofere una și gazdei. În Încăpere se răspîndi o duhoare amăruie de tutun ieftin. Vă servesc cu niște biscuiți? Întrebă Rowe, deschizînd dulapul. Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încoace puțin, domnule Rowe, spuse el. Îl vezi pe omulețul acela cu o pălărie maro, ponosită? A sosit imediat după dumneata, și parcă așteaptă... Uite-l cum se plimbă de colo pînă colo. Se preface mereu că-și aprinde o țigară, dar o face prea des. Iar acum cumpără a doua oară un ziar. Nu trece niciodată pe trotuarul celălalt, ai băgat de seamă. Mi se pare mie că ești urmărit... — Îl cunosc, zise Rowe. E un detectiv particular. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dosnică, pentru a scăpa de Jones, care nu putea bănui că clientul lui va Încerca să-i scape. Hilfe chemă un taxi. CÎnd mașina porni, Rowe zări silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
desăvîrșire; nu se mai simțea capabil de sacrificiu, de curaj, de virtute, pentru că nu mai visa la ele. Era conștient de ceea ce pierduse din această pricină: lumea nu mai avea pentru el o dimensiune, apărîndu-i subțire ca o foiță de țigară. Rowe ar fi vrut să viseze, dar nu mai rămăsese În el decît deznădejdea - și un soi de viclenie, ce-l Îndemna să se apropie cu prudență de domnul Rennit. 2 Chiar peste drum de biroul domnului Rennit se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o pornesc la drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dispărut. Pretinde doar că ele n-au fost necesare În dimineața aceea, dar că au fost prezentate la momentul oportun. — Crezi cumva că a fost timp suficient pentru a le fotografia? Întrebă Johns, ațîțat. Te deranjează dacă-mi aprind o țigară? Stai, dă-mi voie să-ți iau tava... Johns vărsă puțină cafea pe cuvertura patului. Știi? urmă el, s-a făcut o asemenea afirmație acum vreo trei luni. Îndată după sosirea dumitale... O să-ți caut ziarul de atunci. Doctorul Forester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici o importanță. Nimeni nu ne vede. Avem o singură menire - să stăm liniștite să nu-l deranjăm pe doctor“... Ce poate fi mai liniștit decît praful? De n-ar fi fost tic-tacul pendulei și un vag miros de fum de țigară ieftină care-i făcea inima să-i bată de teamă, Digby s-ar fi Îndoit că această aripă e locuită. Poole locuia probabil În Încăperea de unde se auzea pendula. Ori de cîte ori se gîndea la Poole, Digby simțea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
confort, Împărțită În două de o perdea. Probabil că pe vremuri slujise drept bucătărie. Noul ei locatar Îi imprimase un caracter de agresivitate masculină ostentativă, ca și cum ar fi vrut să demonstreze ceva prin asta; podeaua era plină de mucuri de țigări, iar obiectele din Încăpere păreau folosite, toate, anapoda. Un ceas și un ceainic de tablă serveau drept greutăți deasupra unui maldăr de cărți Îngrămădite pe un dulap - un Carlyle, viețile lui Napoleon și Cromwell, o sumedenie de broșuri despre problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se duce la croitorul lui - un croitor modest și demn de Încredere, pe care-l putea recomanda și propriului său fecior. După ce merse vreo treizeci de metri, domnul Prentice intră În magazin. În colțul străzii, un individ Își aprinse o țigară. În aceeași clipă, un automobil se opri lîngă croitorie, și o femeie coborî pentru a face niște cumpărături, lăsînd la volan un bărbat. — E timpul să mă urnesc, zise Rowe. Inima Îi bătea cu putere. Era emoționat ca un băiețaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
PARTEA A PATRA - UN OM ÎNTREG Cap. I - Sfîrșitul călătoriei . E vorba de jubileul regelui George al V-lea (1865-1936), care și-a sărbătorit, În 1935, douăzeci și cinci de ani de domnie. Un șiling are doisprezece pence. Înainte de război, fabricanții de țigări din Anglia introduceau În pachetele de țigări cîte o ilustrație, Înfățișînd personaje din cărți celebre sau locuri istorice. Cumpărătorii puteau, dacă aveau răbdare, să-și procure seria completă a acestor ilustrații. . Orășel din apropierea Londrei. . Plecați, slujba s-a Încheiat, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
I - Sfîrșitul călătoriei . E vorba de jubileul regelui George al V-lea (1865-1936), care și-a sărbătorit, În 1935, douăzeci și cinci de ani de domnie. Un șiling are doisprezece pence. Înainte de război, fabricanții de țigări din Anglia introduceau În pachetele de țigări cîte o ilustrație, Înfățișînd personaje din cărți celebre sau locuri istorice. Cumpărătorii puteau, dacă aveau răbdare, să-și procure seria completă a acestor ilustrații. . Orășel din apropierea Londrei. . Plecați, slujba s-a Încheiat, aici, În sensul de: faptul s-a consumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mine cu o atenție binevoitoare. - Sărmanul de tine. Li te-ai opus în toate felurile? M-am abțiunt să răspund, dar Catherine adăugă: - Soția celuilalt e doctor. Dr. Helen Remington. Încrucișându-și picioarele, începu operațiunea de a-și aprinde o țigară, luptându-se cu o brichetă nefamiliară. De la care nou amant împrumutase mașinăria aia urâtă, atât de evident aparținând unui bărbat? Prelucrată din învelișul unui tun de avion, semăna mai degrabă cu o armă. De ani întregi eram capabil să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Apogeul acestor jocuri era numele partenerului ilicit. Ascuns până în ultimul moment, producea întotdeauna cele mai rafinate orgasme pentru amândoi. Erau ocazii când trăiam impresia că aceste aventuri aveau loc doar ca să ofere materia primă pentru jocurile noastre sexuale. Privind fumul țigării ei cum se împrăștia în salonul gol, m-am întrebat cu cine își petrecuse oare ultimele câteva zile. Fără-ndoială, gândul că soțul ei omorâse un om împrumuta o neașteptată dimensiune actelor lor sexuale, consumate probabil în patul nostru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tehnologii ne uneau sentimentele. Iritat de zgomotul avioanelor, m-am ridicat într-un cot. Vânătăile de pe piept făceau respirația dureroasă. Catherine își coborî ochii spre mine cu o privire îngrijorată, evident preocupată de faptul că aș putea muri. Îmi puse țigara între buze. Am inhalat șovăielnic fumul cu gust de mușcată. Filtrul cald, pătat cu ruj roz, purta în el gustul unic al corpului lui Catherine, o savoare pe care-o uitasem în odoarea saturată de fenol a spitalului. Se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]