4,216 matches
-
artificii din Chină și din Australia. Nu aveau nimic agresiv. Erau niște desene luminoase pe cer, mai mare frumusețea. Efectele pirotehnice au fost extraordinare. Nu te saturai să privești. De ce nu ne putem distra civilizat, ci numai în zbierete, chiote, țipete, bubuituri, care-ți sparg timpanele? Pentru mine e tare curios și revoltător. Mai ales, ca, împotriva unor astfel de sălbatici, nu ai cum te apară. Nici poliția nu le mai poate face nimic. Ei pun stăpânire pe oraș, pe cartiere
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348790_a_350119]
-
din toate direcțiile. În acel moment ceața se dispersă puțin și Ahav păru să distingă ceva prin pâcla deasă. Nu mai zăbovi. Într-o clipită scoase din tolbă o săgeată pe care o slobozi fugerător. Dintr-acolo se auzi un țipăt scurt. Alergară cu toții într-acolo și curând ajunseră. Erau oamenii lui Inoan iar acesta aflat în fruntea cetei sale se ținea cu mâna de antebraț. Săgeata lui Ahav îl lovise acolo. Între timp femeile aproape că ajunseseră la mormântul gol
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în auriul nisipului, peste piele, în piele... Cu capul pe spate, privește zborul pescărușului ce trece pe deasupra cu un țipăt cât tot înaltul cerului și simte, știe că lumina și apa și nisipul, ea și clipa... sunt una. De atunci, timpul a tot făcut, trecând, cărări bătătorite. Și surâzătoarele clipe și-au tot schimbat locul cu altele, neprielnice, morocănoase sau
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
așeza pe ea ca o albină) Coboară singură pe poteca Ce duce la Mare Înserarea se strecoară Ca o pisică Prin apeductele de sticlă Amărui Ale câmpiei Ca tăișul infinitesimal al unei Lame În curtea conceptului se înalță turla Unui țipăt Mireasma esenței ne învăluie ca un apus ea îi spune iubitului ei oh, dragule mințile noastre se vor plimba singure prin zăvoaiele fastuoase strălucind ca niște turle de magneziu. GLORIE DOMNULUI MIHAI EMINESCU Elogiul 2 Glorie domnului Mihai Eminescu imnuiau
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
de ani Miliarde de ani Toată eternitatea Toată eternitatea! TU TREBUIA SĂ FII A MEA, FEMEIE! Tu trebuia să fii a mea femeie misterioasă și bună Dumnezeu mi te-a dăruit ca pe un altar Din alte lumi se-aud țipetele bâtlanilor, rar Am fi mers mii de ani prin ninsori ținându-ne de mână Tu trebuia să fii a mea femeie subțire și-naltă Ar fi înflorit pădurile de atâta iubire Dumnezeu ar fi venit pe țărmi ca un mire
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
ești corola crinului cântând, Eu rădăcina lui din adâncimi Și astfel în tăcere și în rugă, Te port de la-nceputul timpului pe mâini. Tu ești aripa stângă a Condorului, Pierdut în abisalele-nălțimi, Eu sunt aripa cealălaltă a lui, În țipetele lui devenind mâini. -------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București 15 ianuarie 1989 - 2013 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRESCU - VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 746, Anul III, 15 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ștefan
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
-nvie pământul adormit între ape! - Dar tu, Poetule? În harpa ta de gânduri aud numai o melodie.. - Am pătruns în noaptea cerului prin ochii Domnișoarei Pogany! - Aha! Mereu singur, scoți de sub unghiile timpului miez de verb - Până când, Ințelepții vor auzi țipătul din interiorul cuvântului! - Eu, acum percep numai durerea zborului “Păsării măiastre”! - Numai “măiastrele” tale pot prinde rădăcini în cer? - O Măiastră doarme la marginea Speranței... O vezi? - Doar pe cea din oglinda “Coloanei Infinitului”- fulger vestitor! - Mda! În osia luminii
DE VORBĂ CU BRÂNCUŞI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346796_a_348125]
-
mână, vrând să-l arunce pe fereastră peste masa de manifestanți, care se îngroșa văzând cu ochii, dar ulterior s-a răzgândit. Am remarcat cu uimire cum se înghesuiau toți să prindă câte ceva, de la cei ce aruncau de la etaj. Gălăgie, țipete, urlete, fluierături și sloganuri anti-PCR și anti-Ceaușescu erau strigate cu voce tare, fără teamă și îmi făceau pielea ca de găină, iar inima cât un purice. Mă așteptam ca, din moment în moment, să apară armata sau miliția să ne
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
masa din bucătărie, la care se ospătase Leana și Costică. Cana cu vin, paharele, farfuriile și straichina în care mai rămăsese o jumătate de pui fript la jar, jimbla de pâine rumenită și murăturile s-au împrăștiat prin toată camera.Țipătul Lenuței era sfâșietor. Era îngrozită de moarte când l-a văzut pe Andrei că venea cu arma îndreptată spre ea. - Andrei, ai milă și nu ne omorî!... Mâine plec unde-oi vedea cu ochii și na-i să mai știi
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > DISTRACȚII, LUX NINEACĂ ȘI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului XV Țipete, vacarm și fluierături, hăulitori, chipuri de groază, schimonosite până la eviscerare, aparent pasive și insensibile la propria “demență”, un curaj pe care îl apreciez dar îl și condamn totodată. M-am uitat de zeci de ori spre turnul “Stratosphere”-i și
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
Întinde, mâna spre aripa ce-mi crește când sunt în preajma ta și vei simți un porumbel cuibărindu-se la pieptul tău. Nu, iubirea n-a murit! Nu, iubirea n-a murit! Semnele ei sunt peste tot, mâna întinsă orbului și țipătul pescărușului, crinul suind pe raza lui, parfumul veșniciei teiului, și ruga-aprinsă-a schitului. Nu, iubirea n-a murit! Ritmuri vrăjite Trupul mlădios al chitarei tale Mă strânge de mijloc, ușor. Simt mâna ta, mă simt chitara Ce-și cântă fuiorul de
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
cuprinsese atât cerul cât și marea în dansul ei matinal. O imensă intindere de apă violet-roșiatică se înfățișa acum privirilor tinerilor fascinați de pe terasă. Creste de valuri înspumate, sclipitoare și veșnic în mișcare. Liniștea ce stăpânea împrejurimile, fu străpunsă de țipătul strident al unui pescărus, ce se avântase primul în căutarea, peștelui. Se ridicase spre cer ca o sageată, apoi plutise deasupra apei, iscodind dupa hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare începu să
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
ridice, făcându-li-se milă de el că a ajuns în halul ăsta. În schimb, după ce ajungea sus, se putea auzi scandalul iscat de gura nevesti-sii într-o ploaie de reproșuri și ocărituri, înjurăturile lui înfundate de aburii alcoolului, precum și țipetele surde ale Danei, speriată de spectacolul cotidian al familiei ei. Așa s-au derulat cei douăzeci de ani ai vieții ei, până în momentul în care, conștientă fiind de amarul din propria casă, Dana a luat hățurile în mâini și a
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
va vedea Cine se duce de tot și...cine rămâne. Nevăzutul vorbește: „După multe dezbateri Concluzia îmi spune că, nici unul din voi Să trăiască de-Apururi, nu poate!" Geamătul Lumii se stinge sub stânci. Universele plâng soarta Pământului, Contopindu-se cu țipete din străfunduri adânci. Dimineață mă prinde picotind pe idei. Cineva bate la ușă. A venit lumea Să îmi ceară socoteala pentru sfârșitul ei. INTERPRETARE Un curcubeu aiurit și hoinar și rebel mi-a făcut semn să mă duc după el
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
somnul viețuitoarelor cu ecoul întors de pe fața lunii. Ei sunt strigătul dimineții, altfel munții și pădurile ar dormi iar râul lunii ar fi căzut, după țancuri de piatră pe crestele abrupte, speriind caprele negre. Aproape de fruntea muntelui, de marginile alpine, țipătul lor pierde aripa pământului, împrăștie duhul morții și viața urcă și coboară prin arbori adună-n cântec tot răsăritul, și se naște lumina. Referință Bibliografică: Cocoșii de munte / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I
COCOŞII DE MUNTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348473_a_349802]
-
ce n-au apus. În care melancolia Nu prea este de ajuns. Mi te caut pe oriunde Ai văzut sau tu ai vrut. Aș putea chiară și tunde Clipele de conținut. Tot te strig mereu în noapte Până când am răgușit. Țipete adânci ! ... Nu șoapte ! Dară tu mai părăsit. Vino iară să-ntregim Tot ce-am dărâmat odat’. Dar noi să nu ne mințim Că acum ne-am împăcat. Oricât ai fi de departe Nimic nu stă între noi. Iar de viața
DORUL DE TINE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348497_a_349826]
-
Câinele mârâie la Simfonia a V-a, a IX-a , se bagă sub pat, ca deținuții când fac pe nebunii. Uneori visez că m-am făcut călugăr, îngrijesc o grădină, o livadă. Ce viață? Nu birouri, coridoare, fum de țigară, țipete. Asta viață. L-am întrebat odată pe un fost ilegalist - ce este fericire, adică fericirea în comunism. Nu am înțeles mare lucru, cred că nici el nu știa. El repeta doar că istoria a fost nedreaptă cu săracii. Bun, acum
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
fiere Ca s-o arunci în mine, când ies din tine-afară ... Acolo unde lumea mai cântă o albastră Nemuritoate ploaie cu flori de liliac, Eu sunt prizonieră în nemurirea noastră A toamnei ce mă naște, și-al bunului ei plac ... Țipătul firului de iarbă (din ciclul Cântecul lebedei) Am cântat spre dimineață cântecul lebedei când iele aruncau cu blesteme în mine nu mi-era frică de ele ele sunt pentru brațe puternice și priviri viclene. Am știut de la prima notă că
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
aruncat nisipul clepsidrei să-mi fie rădăcinile aeriene prinse pe sub pielea ta să-ți respir secundele până la sufocare. Hai, să țopăim, mi-au spus zânele dansul mi-a furat pașii sub talpa goală, firele de iarbă se sinucideau pe rând țipătul ascuțit al verdelui se contopea cu strigătul sângelui îmbrățișat de dorința ta de stăpân absolut eu vroiam doar să ajung la buzele tale pe scara de liane a gândului tău ce-mi ardea pielea umedă de seva ierbii Asta ca să
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
frățiorul - pe un taburet, într-o postură amuzantă de ”omuleț mare” - picior peste picior - cum îl așezase fotograful. La un ceas din noapte, nu știe care, a țipat o cucuvea și casa s-a zguduit. Nu s-a sinchisit de țipăt, de tulburarea liniștii, dar s-a îngrijoarat de casă: ”Cutremur!” Casa icnind s-a mai zguduit odată, iar pe acoperiș s-a auzit: Tîîîr!, tîîîr! ca și cum cineva (în glumă) rostogolea bile de pe coama acoperișului. În momentul când acest rulaj ”tîr
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
sigur. Nămolul îl îmbie cu căldură, tot mai sus - pe gambă. Lângă el apare și celălalt picior - geamănul. Mâlul e amăgitor, călduț... cald - ca o mănușă, însă brusc, înșfacă cele două membre și... haț!, le trage spre adâncuri îngurgitându-le. Un țipăt!... Un fâlfâit... Referință Bibliografică: Balta Miresei / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 696, Anul II, 26 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Suciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
peste cătun. Nu se zărește nimic. Toți dorm duși; sus în coasta pietroasă, mai aproape de cer, risipiți, morții cu morții, jos în vale, mai aproape de pârâul dătător de viață, laolaltă, viii cu viii.” Din depărtări răzbătu în ecou: ”Tu-tu!” - țipătul unui tren de noapte. Pe ecranul negru al cerului, imaginația proiectă un tren rulând pe șine cu-n ecartament cu mult mai larg decât cel Trans-Siberian, hotărât să străbată lumea în lung și-n lat, pe arșiță, pe viscol. În fața
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Ai dat ușa afară O deșertăciune a deșertăciunilor Moartea n-a putut ridica nici de data asta fereastra sinucigașă Peisajul anterior este abreviat de același țipăt nou-nouț Pe ușă însă nu mai încape cealaltă ușă muribundă O Deșertăciune a deșertăciunilor Numele tău nu-i intrare Numele tău e ieșire O de trei ori 0 Nu mai bate inimă Nu-i nimeni acasă Costel Zăgan , Hiperbole blitz
INIMI TRANSPARENTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345329_a_346658]
-
în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A răzvrătirilor, spre clipe fericite. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345401_a_346730]
-
Vântul interior purta peisajele de la un capăt la altul al orizontului. Cerul prinde și el să se înroșească : rezistență în tandră suprasarcină terestră! Norii fierb deasupra pregătindu-se de furtună. Se succed unul căte unul, din ce în ce mai repede pe ecranul cerului. Țipetele înalte ale fetei contrapunctează gemetele adânci ale Călărețului fără cap. Trenul aleargă gâfâind pe-o cale ferată de iarbă. Uuuuuuuiiiiiiiiuuuuuu! Îi șoptește fierbinte în urechi băiatul, aruncând și ultimul nor al zilei! Ce iarbă înaltă și albastră ne-nvelește, iubitule
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]