198,372 matches
-
mai mult decât o culegere de 28 de arii cunoscute, punând la dispoziția auditorului o veritabilă antologie a artei lirice, a artei cântului, a vocalității și interpretării stilistic-rafinate, făcută prin vizorul unei soprane absolute. Pentru că, Mariana Nicolelesco a depășit și așa rarul Fach de soprană dramatică de coloratură - aceste imprimări o demonstrează cu claritate pătrunzând cu putere în lumea și mai exclusivă a absolutului în operă. De la baroc la belcanto, de la romantism la verism, de la opera franceză până la opereta vieneză, de la
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
culoare nobil înveșmântată în armonice, posibilități nelimitate de expresie, servind în multiple inflexiuni desenul melodic și verbul ce i se juxtapune. Nimic nu rămâne necomentat de vocea artistei. Glasul cucerește prin omogenitate, indiferent că este vorba de tulburătoarele note grave ( așa-zise di petto), de pasta sonoră maleabilă ce merge spre pasajele centrale ale registrului unde capătă prețioase rezonanțe de violă sau de extremul acut, strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce-i permite și abordarea pasajelor de coloratură, se împletește
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
ca fiind cel mai bun jurnal de știri (și premiat în acest sens). Deja am prins o șmecherie: știu cam la ce noutăți să mă aștept după poziția mustății lui Radu Coșarcă: dacă e cât de cât orizontală, știrile sunt așa și așa, dar dacă e ușor diagonalizată, începe dezastrul și știu că trebuie să mă așez pe taburet, fiindcă urmează... Dar ce nu urmează? Dana Războiu, cu figura ei faină și impasibilă, îmi spune că Guvernul a mai dat o
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
cel mai bun jurnal de știri (și premiat în acest sens). Deja am prins o șmecherie: știu cam la ce noutăți să mă aștept după poziția mustății lui Radu Coșarcă: dacă e cât de cât orizontală, știrile sunt așa și așa, dar dacă e ușor diagonalizată, începe dezastrul și știu că trebuie să mă așez pe taburet, fiindcă urmează... Dar ce nu urmează? Dana Războiu, cu figura ei faină și impasibilă, îmi spune că Guvernul a mai dat o palmă la
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
stadion și..." Exact: și? Și dacă ăla suferă de claustrostadionomie? Că zice prietenul meu, Haralampy: mă totdeauna trebă luate în calcul toate ipotenuzele... Da noi ce facem aici? Dar mâine seară, din nou știrile cu oribilitățile românești. Însă, mă întreb, așa, mai temător: oare în țara asta nu se mai petrece nimic bun? Pentru că, într-o singură zi, am numărat 78 de știri de senzație, toate negative.
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
nimeni. Ba, mai mult, în a treia zi de Crăciun, când la Monitor se lucra, m-am pomenit cu el așteptându-mă la ieșire. "Am 495 de scrisori pe care ni le-am scris până a divorțat de nevasta lui" - Așa a început povestea dumneavoastră. - De atunci a început o poveste de dragoste foarte lungă. El era însurat, eu - o fată cuminte, dar mi-a cerut foarte repede să rămânem împreună. Am 495 de scrisori pe care ni le-am scris
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
dar mi-a cerut foarte repede să rămânem împreună. Am 495 de scrisori pe care ni le-am scris până a divorțat de nevasta lui care a crezut totuși că relația cu mine e ceva trecător. Constatând că nu-i așa, a pus bețe în roate procesului, încât acesta a durat un an și câteva luni. Ne-am căsătorit în 21 iulie 1940, apoi am plecat în voiaj de nuntă la Brașov pentru două săptămâni. - Dar ce vă scriați în scrisorile
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
scria! În privința elevilor mai avea un obicei: dacă examinatul nu știa o parte din materie îl trimitea acasă s-o învețe și-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa nu vă aud și, dorind să vă
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa nu vă aud și, dorind să vă urmăresc, îmi distrageți atenția de la ce am de făcut!". Un alt exces al lui a fost următorul: îi promisese fostei lui neveste că o va duce la Paris (pe care el îl știa
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
Mendel Haimovici. Acești oameni erau de o calitate excepțională - nu numai profesională, ci și morală, toți fiind și foarte culți. Deseori stau și mă gândesc între ce oameni am trăit. Nu cred că eu îi văd excepționali, ci ei chiar așa erau. "Eu nu mă pot învăța cu lumea asta" - Era o altă lume! - Era complet o altă lume! Eu nu mă pot învăța cu lumea de astăzi. Vulgaritatea, sexualitatea exacerbată... totul e schimbat. De altfel, a "înnebunit" și clima. - În
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
a spus că nu se simte bine. L-am așezat într-un fotoliu lângă geam ca să aibă mai mult aer, dar la un moment dat mi-a zis: "nu se compensează plămânul". A pus capul într-o parte și... gata. Așa a murit. Acolo n-ai voie să păstrezi persoana decedată. Anunți decesul și o iau imediat. Am stat singură toată noaptea, el fiind dus la o casă de îmbălsămare. Când m-am dus a doua zi și l-am văzut
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
din invidie, dintr-o mare și urâtă invidie. Dar de câte ori i se făcea o nedreptate, el se retrăgea; în loc să înceapă să lovească la rândul lui, el pleca. - Deși avea o minte fenomenală, se purta cu un firesc extraordinar cu toată lumea. - Așa s-a născut și, mai mult, a avut norocul unei familii în care ambii părinți aveau umor. Era de o naturalețe fantastică, dar și când se înfuria... pe câți n-a dat afară din casă! Uneori făcea asta special, ca să
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
de lumină și recunosc pentru câteva clipe voracitatea flăcării ei și cedează necontenit în fața farmecului și a zâmbetului tăcut, care spune gata, iar lumina se stinge din nou și mâna este recuperată pentru a fi încălzită. Simpatică pereche de prostuți, așa, împreună, Marta și cu mine, amândoi înveliți, cu ochii închiși strâns și spunând am prins trei, sau ce fină e asta și ce tandră, sau e una care e probabil mascul, pentru că dă din coadă ca un spermatozoid, sau îți
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
a căpătat un statut în fond conservator, supus mai mult ca oricînd manipulărilor publicității și ale propagandei de orice fel, livrate mură-n gură, sub formă de lozinci pentru tricouri. De-ar exista o singură șansă ca lucrurile să stea așa, critica ar trebui să abandoneze paternalismele și condescendențele, să arunce în joc acea atenție, acea aplicație și acea severitate care, în mod absurd, sînt considerate azi ca nepotrivite, neînțelegîndu-se că doar așa se pot ațîța spiritele. Vorbele lui Paul de
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
exista o singură șansă ca lucrurile să stea așa, critica ar trebui să abandoneze paternalismele și condescendențele, să arunce în joc acea atenție, acea aplicație și acea severitate care, în mod absurd, sînt considerate azi ca nepotrivite, neînțelegîndu-se că doar așa se pot ațîța spiritele. Vorbele lui Paul de Man, analizate mai sus, provin dintr-un articol foarte interesant publicat în 1955, sub titlul semnificativ Generația interiorității. Acest articol pune un diagnostic literaturii tinerilor care corespunde, simptom cu simptom, celui pe
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
ne întrebăm în ce măsură reprezintă o separare față de conceptul de modernitate și în ce măsură ea înseamnă inovația unor tineri față de care s-a evitat orice formă de critică, din momentul în care aceștia au renunțat la a mai fi critici. Dacă e așa, să vină canibalii La urma urmelor, poate au ei vreo soluție.
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
Viorica Bucur Se știe: dacă e mai e Ziua Europei. Or, 9 Mai - Ziua Europei este și Ziua Ta Sloganul așa glăsuiește și, de cîțiva ani încoace, cinefilii s-au obișnuit să primească un dar pe măsură: Festivalul Filmului European. Dar, parcă nicicînd darurile nu au fost mai bogate, ca în acest an: 28 de filme din 18 țări, spre delectarea
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
groază, mai ales cele englezești. Observam că cu cît filmele erau mai "de groază", cu atît lumea din sală rîdea mai cu poftă. Și atunci i-am spus lui Gerard: Hai să facem un film de groază, intenționat comic. Și așa s-a născut "Balul vampirilor". Între 1968 și 1980, Roman Polanski ajunge în centrul scandalurilor, după triumful lui "Rosemary’s Baby"( cu Mia Farrow în distribuție), primul său film american și, mai ales, după asasinarea soției sale, actrița Sharon Tate
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
de Grete. Care îi fac felul, aproape dezinvolt. Sau, oricum, fără remușcări. "Pocăitele" pot deveni, dacă viața și idealurile o cer, criminale. În fiecare pivniță se conviețuiește cu un cadavru la propriu sau la figurat, al tău sau al celuilalt așa încît nu există nici un motiv în plus pentru poticneli. Nu există scrupule, nu apar remușcări. Un pic mai bine pentru criminale. Au scăpat de o retardată, de viziunile ei și de mirosul ei de rahat, Mariedl excelînd, de altfel, în
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
din realitate de care amîndouă se chinuie, din răsputeri, să scape. Cu grație și inocență. Cine urmează? Poate Erna cea care își mănîncă de sub unghii și face economii aberante? Erna care transformă ziarele ca și viața ei în hîrtie igienică așa este la curent chiar și cu discursurile președintelui și care îl iubește pe măcelarul Wotila, cel care a văzut-o în carne și oase pe Fecioara Maria înaltă de trei metri și jumătate șoptindu-i să se lase de fumat
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
dintâi fiu al lui Ienăchiță Văcărescu. Păcat!.. Nu mă silesc să scriu elegant. Mă străduiesc să scriu exact. Frumusețea stilului, am spus de multe ori, vine din exactitatea lui. Nu-mi place deloc stilul sugrumat de concepte, cu un limbaj așa-zis de specialitate. Specialitatea reală a criticii este să observe și să comunice esențialul și detaliile despre operă. Dacă nu comunici, cum să fii înțeles, cum poți să convingi și să fii urmat în ideile tale?... În privința metodelor, plec de la
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
ci doar un alt fel de convenție? E.S. Totu-i convenție, chiar și acolo unde scriitorul respinge deliberat, programatic convenția. Este diferită, întortocheată, cum zici, proza actuală? Poate. Speram ca postmodernismul să însemne o întoarcere la epic. N-a fost așa, nu-i așa. Este o autoreferențialitate care se complică la infinit. Romanul și-a pierdut din această pricină cititorii. Faptul este evident. Când intri într-o librărie franceză, vezi că ceea ce domină nu este romanul (ca pe vremuri), ci literatura
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
alt fel de convenție? E.S. Totu-i convenție, chiar și acolo unde scriitorul respinge deliberat, programatic convenția. Este diferită, întortocheată, cum zici, proza actuală? Poate. Speram ca postmodernismul să însemne o întoarcere la epic. N-a fost așa, nu-i așa. Este o autoreferențialitate care se complică la infinit. Romanul și-a pierdut din această pricină cititorii. Faptul este evident. Când intri într-o librărie franceză, vezi că ceea ce domină nu este romanul (ca pe vremuri), ci literatura de informație: dicționare
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
constatat că foile nu erau tăiate. Stătuse în biblioteca studenților filologi mai mult de zece ani dar nici unul nu avusese curiozitatea să-l citească. Nu era de vină, desigur, autorul, de vină era lipsa de apetit a studenților filologi... Cam așa stăm cu lectura și mesajul literaturii... Războiul, dacă este de dus, este războiul general al literaturii (inclusiv al criticii literare) împotriva agresiunii culturii de consum care generează incultură și lene spirituală. L.V. Ce fel de critic considerați că sunteți? Care
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
În studiul comparatist din 1924 important pentru identificarea surselor, dar insensibil la calitatea reală a limbajului Ch. Drouhet făcea printre altele afirmația că limbajul adaptărilor lui Alecsandri este prea fidel originalelor, calchiind chiar, stîngaci, expresii franțuzești: "uneori traducerea e ciudată, așa cînd Măndica numește iataganul lui Kir Zuliardis «un spală-varză», luîndu-se după Clapotte din Un tigre du Bengale care poreclise sabia de gard național a stăpînului său «un coupe-choux»" ( Studii de literatură română și comparată, 1983, p. 206). Or, tocmai exemplul
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]