3,265 matches
-
cel În care mureau deținuții. În centrul terenului de adunare, un grup de băieți de unsprezece ani jucau bile pe pămîntul uscat. Văzînd broasca țestoasă, alergară spre Jim. Fiecare dintre ei avea cîte o libelulă legată cu un fir de ață. Flăcările albăstrii treceau Încolo și Încoace peste capetele lor. — Jim! Putem să punem mîna pe ea? — Ce-i asta? Ți-a dat-o soldatul Kimura? Jim zîmbi cu blîndețe. — E o bombă. Ridică broasca țestoasă și Îi lăsă pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grupul de englezi nu Încetase să-l Întrebe despre mobilele furate aflate În tribune. Jim fusese obligat să-și brodeze amintirile, pentru a-și asigura aprovizionarea cu carne conservată și cu reviste din biroul comandantului. Acum, poveștile lui cusute cu ață albă aprinseseră imaginația lui Price și era prea tîrziu să mai dea Înapoi. La o sută de metri de locul de parcare, părăsiră drumul și se opriră Între două taluzuri ale unor tranșee antitanc. Price și Tulloch, amîndoi Îmbătați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tancurile năpustite pe străzi. Luptându-se cu troienele Înalte de doi metri. Se luptă ce se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Populară Română. Nu ești nici bandit, nici legionar. Tu vei fi pionier. Peretele unei case cu o singură fereastră. Fără nici o ușă. Fereastra are obloane. Obloanele se deschid numai după-amiaza. Înăuntru este o tarabă. Lazăr, jidanul bătrân și blând, vinde ață, ace, nasturi de sidef pentru cămăși, nasturi de os pentru paltoane, elastic pentru chiloți, jartiere, agrafe, parfum și ulei de păr. Parfumul și uleiul de nucă ți-l pune În sticluță cu o pâlnie mică. Îți pune de cât cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asistase sau la care se gândise vreodată. I se păru că În aer zboară, prin praful puternicei explozii, bucătării vechi cu oalele lor cu tot, Încă fierbând ciorbe, tocane, cozonaci, ba chiar șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oaia prinsă În gardul omului are burta spartă, mațele Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele cu apă rece, le bagă la loc, coase burta cu ață groasă și o unge cu slănină râncedă pe cusătură. „Tot așa să-i dai până Îi trece”. Omul Îi mulțumește și-i pune de mâncare și-i dă un ban, Bitancu pleacă pe la alte sate și dacă Îl vezi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scaunul ginecologic acoperit cu mușama albă, peste care era Întins cearșaful de unică folosință din hârtie albă, aspră, și lângă care se afla măsuța cu rotile pe care era un set de instrumente sterile, dilatatoare, foarfeci de diferite mărimi, lame, ață și ace pentru cusut carne omenească, pensete, măști de oxigen și pungi cu ser fiziologic. Și feminitatea expusă acolo În Întregime, neavând nici un loc În care să se-ascundă, inundată În lumina puternică a lămpii din spatele medicului, ce făcea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am ținut de cuvânt. Ne-au chemat și am uitat să venim. Au vorbit - și am refuzat să le ascultăm. Cocorii s-au rotit - și au dispărut. Spuneți un cuvânt. Dați doar un semn mic, o aluzie, un capăt de ață, o clipire din ochi, și În clipa aia mă ridic și plec. Nu Întârzii nici măcar să-mi schimb cămașa. Mă scol și plec. Acum. Mă prosternez la picioarele tale. Cad În transă cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
naștere din copilărie și de emoția subtilă care se strecura În sufletul lui și În Ierusalim la apropierea sâmbetei, uneori Încă de joi seara, datorită spălatului rufelor, curățeniei și gătitului. Servitoarea pregătea gâturi de găină umplute, cusute cu ac și ață. Mama sa făcea compot de prune, dulce și gros ca lipiciul. Morcovi fierți dulci. Și pește umplut și colțunași și ștrudel. Sau plăcintă cu stafide. În afară de tot felul de dulcețuri, gemuri și un fel de pastă care se numea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și viciu vibra în josul trupului, împingea în sus erupții de simțuri. Această „larmă organizată, care îl spurca până și pe Beethoven“ plăsmui un ghetou de obscenitate, de anarhie, care în alte locuri exista aievea, aici însă nu domnea decât până ce ața trecea prin urechea acului; pe urmă ședeam iar la masa din Cöln, pusă de mama, tata găsea că ne ajunsese atâta „muzică de negri“ și știrile ne anunțau încă de la al treilea semnal progresele exacte ale „omului alb“ în ce privește cuceririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ești puțin... neobișnuită. Am mușcat din Dumnezeu-știe-ce comandasem. Sigur carne, gătită cu mult usturoi. Va trebui să mănânc bomboane mentolate toată după-amiaza înainte de a ajunge acasă, unde voi putea să mă spăl pe dinți. Și să-mi curăț dinții cu ață dentară. Și să fac gargară cu apă de gură. Am inspirat adânc, gata să-i spun vestea proastă cu milă. M-am oprit, dându-mi seama brusc că nu mai făcusem asta niciodată. Nu am trăit niciodată experiența formatoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de acțiune, la care am răspuns că răposatul n-a avut niciodată scaunul regulat. - Dacă tipăresc această care, mi-a spus micul David Golder, o fac numai pentru că pe mâneca pardesiului tău, citesc de patru săptămâni numărul matricol cusut cu ață albă la o curățătorie chimică și - de ce să nu ți-o spun, adăugase el, fiindcă n-ai făcut decât să încurci virgulele la copiatul manuscrisului și să stâlcești ortografia, așa că nu poți avea nici o pretenție bănească. Mi-am scos pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coroane și i-o întinde fericită... „Despre nopțile pe care le-am petrecut, întovărășit de Ioșca, nu vreau să vorbesc. O voi face, poate, mai târziu, adăugă Ferdinand Sinidis, încercând să mă facă să pricep, cauza acestei ocoliri voite: „...Cu ața încolăcită și subțire a peniței, nu se poate țese nici una din nopțile Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte un dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață, completează fizicul amicului meu. Zaharia nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
judecă omul după înfățișare. El rumegă cuvântul îndelung și-l rostește rar și greu, de neclintit. Îl întreb: „Câți morți ai măsurat și câte coșciuge ai împlinit, ca să-ți ridici casele tale?” Zaharia își dezlipește buzele de carne crudă, rupe ața de scuipat și râde bleg. Tace mereu și rumegă răspunsul. - Dacă s-ar putea să le transporți „dincolo”, zic eu. - „La viață mă gândesc, zice el, nu la moarte. Că după ce-oi muri, praful și pulberea se va alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu destinația înspre Japonia. Numai o absență de câțiva ani din ocna asta de asfalt și piatră, cu puițele ei dezgustătoare, mă mai poate scăpa. O evadare și o completă amuțire. Sunt dispus să-mi operez și inima. Să pun ață în locul nervilor, ca să nu mi se mai strângă dureros, punga cu sânge, la cel mai absurd motiv de neliniște. Dacă se pot extrage nervi din măsele, desigur că printr-o intervenție chirurgicală făcută „convenabil”, operația ar putea să izbutească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după ora de închidere a prăvăliei. Cu acest prilej se dovedeau a fi de ajutor schimburile în natură, atât de utile în condițiile economiei de război: găini de supă și ouă de țară erau schimbate pe stafide, praf de copt, ață de cusut și petrol. În magazinul nostru se afla, alături de butoiul cu heringi în saramură, un rezervor de petrol cu robinet, de înălțimea unui om, cu un miros care a rezistat în timp. Și mi-au rămas întipărite în minteaparițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pereții cu faianță albă ai bucătăriei țărănești. Celor mai grase dintre ele li se putea face ceva ce văzusem acasă la un coleg de școală, a cărui dragoste pentru animale nu cunoștea granițe: de trupul muștei puteai lipi bucăți de ață colorată. Arătau nostim, cum își luau ele zborul cu o trenă roșie, albastră și galbenă și se roteau deasupra mesei din bucătărie. Matthias și cu mine ne întreceam la prins muște cu mâna de pe faianța pereților. „Mai bine prinzi muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în mișcare, am început din nou să mă târăsc înainte, până când pinii tineri au lăsat loc pădurii adulte, plantată în șiruri drepte, așadar în ordine prusacă. Nu - înapoi, unde nu ar fi fost de găsit decât cadavre, nu mă trăgea ața; în plus, licărirea slabă a farurilor și zgomotul de motoare pe de drumul de pădure confirmau înaintarea dușmanului. Tot mai adânc eram aruncat în pădurea pe care, realmente și dintr-odată, ca la dorința mea, a început să o lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bani puțini un sac de dormit dintr-un magazin în care se vindea echipamentul casat al US-Army. Și ghete din vremurile marșurilor existau acolo, iar acum ele urmau să fie tocmai bune ca ghete de drumeție. Urmând străvechiul impuls german, ața mă trăgea, precum odinioară pe teutoni, pe împărații dinastiei Hohenstauffen și pe nemții cu sentimente pioase față de artă, spre Italia. Ținta ambițioasă a călătoriei mele se numea Palermo; acolo mă simțisem în largul meu în reveriile mele copilărești, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o dansatoare la intrarea în scenă, iar în timpul acesta își ținea capul sus pe un gât lung și anunța, fără să fi fost întrebată, că ea nu voia să devină profesoară, așa cum doreau părinții ei, ci că avea să meargă ață la Berlin pentru ca acolo, de la celebra Mary Wigman, să învețe dansul expresiv în picioarele goale. Ce hotărâre curajoasă și anunțată în cea mai sonoră germană literară! Moment în care în mine s-a împlinit spontan ceva ce până atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noi vin să să scape dă friguri. Tata a fost unu din ăia nouășpe candrii dă la zavera dân 6 iunie și, când s-a-ntors moderații la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de pași de pod, prin păpurișul des, crescuseră trestii din care Tudorel alesese una mai mare, pe care o tăiase cu briceagul cu două limbi primit în dar de la bunicul său în ziua în care împlinise șapte ani. Legase o ață de vârful ei, dar nu avea un ac să-l prindă la capăt pentru a-și face undiță. Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vârful ei, dar nu avea un ac să-l prindă la capăt pentru a-și face undiță. Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
subiect. Noroc că nu stăm la etajul douăzeci, așa-i, mamă? Altfel am avea bucăți de copil storcoșit prin toată grădina. Iar Michael ne-ar mânca ficații din cauza mizeriei. Michael era octogenarul supărăcios, superstițios, pe care nu-l prea trăgea ața la muncă și care venea cam de două ori pe lună ca să ne „aranjeze“ grădina cât o cutie de chibrituri după metoda lui extrem de științifică și personală. Să fii martorul mâniei lui Michael era ceva de temut. Așa cum era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]