1,869 matches
-
ele reprezentând de fapt aceeași persoană căreia i s-au dezvoltat separat două fețe: una cucernică și una păcătoasă. Printre alte tehnologii folosite se întâlnesc proiectoare holografice, arme atomice sau calculatoare. Acestea din urmă apar ca vestigii de pe vremea primilor abați, omenirea pierzându-și în timp interesul pentru ele. Singurii care sesizează potențialul calculatoarelor sunt Negal și Ballen, care își propun să realizeze un calculator cu o putere de procesare uriașă. Aceste ființe construiesc structuri gigantice și realizează semne grafice, dintre
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
de puterea economică a Franței. Potrivit lui Law, aceasta din urmă este în mod virtual nelimitată: ea se sprijină pe exploatarea coloniilor franceze. Dacă Regentul a fost câștigat de aceste teorii, ele nu întâlnesc decât puțin sprijin în alte părți. Doar abatele Dubois, și ducele de Saint-Simon îi sunt partizani, la drept vorbind doar călduți. "Banca Generală" devine "Bancă Regală", la 4 decembrie 1718, bancnotele devin astfel garantate de Rege. În 1719, compania absoarbe "Compania Franceză a Indiilor Orientale", "Compania Chinei" și
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
de capital, lăsând astfel curs liber speculei: acest fenomen este imortalizat în faimoasele scene de pe strada Quincampoix imortalizate de Cocoșatul de Paul Féval și satirizate de Lesage în "Turcaret". În 1720, banca și compania fuzionează. Law, convertit la catolicism de abatele de Tencin, care îl secondează cu eficacitate, este numit controlor general al finanțelor, la 5 ianuarie, pentru atragerea de capital. Situația se ambalează: pentru a sparge tradiționala tezaurizare franțuzească de aur și de argint, John Law interzice posesia a mai
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
cele trei fiice ale sale, cu bărbați care ar fi fost altfel rivali, asigurându-și loialitatea principalelor căpetenii rude cu ginerii săi. Mai întâi a căsătorit-o pe fiica sa Bethóc cu Crinan, "Thane" al Insulelor, liderul casei Atholl și abate secular al Dunkeldului; apoi pe cea mai mică fiică a sa, Olith, cu Sigurd, earl de Orkney. Fiica mijlocie, Donada, a fost căsătorită cu Findláich, "mormaer" de Moray, "Thane" de Ross și Cromarty și urmaș al lui Loarn din Dalriada
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
a asigurat spatele și, profitând de reluarea atacurilor vikingilor asupra Angliei, a înaintat cu armata în sud pentru a lupta cu englezii. I-a învins pe angli la Carham în 1018 și l-a pus pe nepotul său, Duncan, fiul abatelui Dunkeldului și ales de el ca "Tanist", în Carlisle pe tronul Cumbriei în același an. Prima relatare solidă despre domnia lui Máel Coluim este cea despre o invazie a Berniciei în 1006, probabil tradiționala "crech ríg" („pradă regală”, un raid
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
care se spune că Cnut ar fi fost naș al unui fiu al lui Máel Coluim. Nepotul său, Thorfinn, nu a fost acceptat ca rege al scoților, iar regele a ales unul din fiii celeilalte fiice, Bethóc, căsătorită cu Crínán, abate secular al Dunkeldului, și posibil mormaer al Athollului. Posibil doar ca o coincidență, în 1027 analele irlandeze relataseră arderea Dunkeldului, fără însă a detalia circumstanțele. Moștenitorul ales al lui Máel Coluim, și primul "tánaise ríg" cunoscut cu certitudine în Scoția
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
Mesajul a fost primit de Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Piacenza; în același an, în noiembrie, Urban a cerut Conciliului de la Clermont să discute chestiunea mai pe larg. Când a convocat conciliul, Urban a cerut episcopilor și abaților cărora li s-a adresat direct, să vină împreună cu cei mai de seamă nobili din provinciile lor. Conciliul a durat din 19 până în 28 noiembrie, și la el au participat circa 300 de clerici din toată Franța. Urban a discutat
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
-i cu poporul lui Amalec. Violența cavalerilor o dorea înnobilată de slujirea lui Hristos în apărarea bisericilor Răsăritului ca pe o mamă. Baldrick afirmă că Urban, acolo pe loc, l-a numit pe episcopul de Puy în fruntea cruciadei. Guibert, abatele de Nogent scrie și el că Urban a pus accent pe recucerirea Țării Sfinte mai mult decât pe ajutorul dat creștinilor de acolo. Acest accent, ca și în cazul lui Robert și Baldrick, poate fi datorat influenței relatării din Gesta
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
Martin de Tours. Noua abație deținea un teritoriu abațial independent față episcopia locală, lucru care a rămas până în prezent. Abația a avut un rol important în procesul de creștinare al maghiarilor, fiind cea mai veche abație din Regatul Ungariei. Primul abate a fost celebrul Astrik (d.1036). De-a lungul timpului, aici, au avut loc mai multe evenimente importante. În anul 1096, Godefroy de Bouillon, unul dintre conducătorii Primei Cruciade a petrecut o săptămână la abație pentru a negocia cu regele
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
Razlog, inclusiv celebrii frați Zahari Zograf și Dimităr Zograf. În biserică se află și numeroase icoane, datând din secolele al XIV-lea până la al XIX-lea. Complexul rezidențial, cu patru etaje, este format din 300 de chilii, patru paraclise, camera abatelui, bucătăria, o bibliotecă cu 250 de manuscrise și 9.000 de volume vechi tipărite. Exteriorul complexului, cu ziduri înalte de piatră și ferestre mici, se aseamănă mai mult cu o cetate decât cu o mănăstire. Muzeul mănăstirii Rila este cunoscut
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
urmare, el a găsit posibilitatea de a aduna resurse pentru ridicarea unei armate competitive. De asemenea, noul său statut i-a permis să obțină mâna Constanței, fiica fostului rege al Franței, Filip I, fapt descris cu lux de amănunte de abatele Suger: Bohemund a sosit în Franța pentru a găsi prin orice mijloace putea mâna sorei domnului Ludovic Constanța, o tânără domnițp de nemaipomenită educație, înfățișare elegantă și chip minunat. Atât de mare era reputația Regatului Franței și a domnului Ludovic
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
unora dintre concesii. Oamenii liberi, simțindu-se trădați de cptre nobili prin încheierea unui tratat de pace, au jefuit cu furie Harzburg, au distrus castelul și s-au dedat la numeroase sacrilegii (împrăștierea moaștelor familiei regale, alături de cele ale unui abate și ale Sfântului Anastasie), așa încât populația locală și autoritățile religioase au fost șocate. Henric s-a folosit de degenerarea situației pentru a relua ostilitățile. El a obținut sprijinul unor episcopi, al feudalilor mai mici și al burghezilor. În vreme ce Henric conducea
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
pretențiile sale teritoriale. În același an, el l-a recunoscut pe noul rege ales al Germaniei, Henric "Păsărarul", pe atunci duce de Saxonia. În schimb, Henric i-a acordat lui Burchard drepturile de taxare și de învestitură a episcopilor și abaților din Ducatul de Suabia. În 922, Burchard și-a căsătorit fiica, Bertha cu fostul inamic, Rudolf de Burgundia și a încheiat cu acestă o pace pe trei ani. Mai mult decât atât, el l-a însoțit pe Rudolf în campania
Burchard al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325290_a_326619]
-
Asclettin și l-a înfrânt pe Atenulf în luptă, luându-l prizonier. Totuși, în paralel cu aceste evoluții, Pandulf de Capua, aliatul natural al lui Atenulf, asalta posesiunile abației de la Montecassino împreună cu Lando. Acesta din urmă l-a capturat pe abatele Richer și, în schimbul eliberării abatelui, a obținut eliberarea lui Atenulf și recunoașterea stăpânirii acestuia asupra Gaetei. În toamna anului 1058, fiul mai mare al lui Atenulf, care se logodise cu o fiică a normandului Richard I de Capua, a murit
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
pe Atenulf în luptă, luându-l prizonier. Totuși, în paralel cu aceste evoluții, Pandulf de Capua, aliatul natural al lui Atenulf, asalta posesiunile abației de la Montecassino împreună cu Lando. Acesta din urmă l-a capturat pe abatele Richer și, în schimbul eliberării abatelui, a obținut eliberarea lui Atenulf și recunoașterea stăpânirii acestuia asupra Gaetei. În toamna anului 1058, fiul mai mare al lui Atenulf, care se logodise cu o fiică a normandului Richard I de Capua, a murit. Richard a solicitat totuși obținerea
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
I de Capua, a murit. Richard a solicitat totuși obținerea "morgengab" (dotei). Ducele a refuzat și, ca urmare, Richard a asediat și a cucerit Aquino, una dintre posesiunile rămase Gaetei. Desiderius de Benevento (viitorul papă Victor al II-lea), noul abate de Montecassino, l-a convins pe Richard să preia doar 400 de "solidi" de la duce. Atenulf I a murit în 1062 și a fost succedat de către cel de al doilea fiu al său, Atenulf al II-lea. În ce privește Aquino, acesta
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
numit co-principe din 1042), pe care normanzii l-au trecut sub protecția lor. Al treilea fiu a fost Landulf, senior de Policastro. Al patrulea, Guy a fost un aliat al normandului Robert Guiscard. Cel de al cincilea a fost Ioan, abate de Curte. Cel mai tânăr, Guaimar, l-a sprijinit să guverneze pe fratele său Gisulf. Fiica cea mai mare a lui Guaimar a fost Sichelgaita, care va deveni soția lui Robert Guiscard. Cea mai tânără fiica a fost Gaitelgrima, pe
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
sigură, dar și bună dispoziție, inclusiv un grup de menestreli. Orașul Bruges forfotea la acea vreme de negustori și devenise un important centru comercial, iar s-a simțit recunoscătoare cetățenilor orașului. Ea a acordat bunuri celor săraci și intrat în legătură cu abatele mănăstirii Saint Bertin, cu care s-a întâlnit la Saint-Omer. Pe parcursul unui îndelungat război (1046-1056), Balduin a fost aliatul ducelui Godefroy "cel Bărbos" de Lorena și împotriva împăratului Henric al III-lea. La începutul conflictului, el a pierdut orașul Valenciennes
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
rânduri în perioada de la succesiunea sa din 1016 și moartea sa din1050. Inițial, Pandulf al IV-lea a fost aliat al bizantinilor, împotriva tuturor vecinilor săi. Domnia sa a fost ocupată cu dispute constante cu Biserica, pe ai cărei episcopi și abați i-a tratat cu dispreț, dar și cu ducatele costiere de Neapole, Gaeta și Amalfi. Dorința sa era de a oferi principatului de Capua un oraș-port, drept pentru care a depus atât pe ducele Sergiu al IV-lea de Neapole
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
măcelărond pe mulți dintre imperiali. Potrivit cronicarului Ibn al-Athir, pierderile germanilor ar fi ajuns la peste 4.000 de oameni. Printre aceștia se numărau ducele Landulf al IV-lea de Benevento, episcopul Henric I de Augsburg, markgraful Günther de Merseburg, abatele de Fulda și numeroși conți germani. Înfrângerea l-a obligat pe Otto să se refugieze înspre nord, unde a ținut o adunare a principalilor potentați din nordul Italiei, la Verona. De acolo, el l-a trimis pe nepotul său, ducele
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
niciuna dintre aceste acțiuni nu a îmbunătățit prea mult relațiile cu longobarzii. Astfel, Docibilis a fost atacat de către Landulf I de Benevento și a trebuit să admită pierderea unor teritorii. Mai târziu, el a chiar l-a luat prizonier pe abatele de Montecassino și nu s-a dar înlături de la a se alia cu sarazinii împotriva cărora luptase cândva. Docibilis a fost succedat de fiul său Ioan al II-lea de Gaeta, iar apoi de Grigore, iar unui alt fiu, Marin
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
Cava de către ducele Mastalo I de Amalfi și acțiunea a eșuat. După aceea, el a rupt alianța cu Neapole și s-a aliat cu Gisulf pentru a asedia orașul neapolitan Nola. În 950, a fost chemat în ajutor de către Aligerno, abate de Montecassino. Landulf a reușit să mai șteargă din eșecurile sale militare contra salernitanilor și neapolitanilor, prin campaniile reușite împotriva gastaldului de Aquino, Atenulf Megalu, pe care l-a exilat la curtea ducelui Docibilis al II-lea de Gaeta. În
Landulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324615_a_325944]
-
atacurile sarazine. Atacurile musulmane au fost reluate către finele secolului al IX-lea. Astfel, în 897 abația din Farfa a fost prădată de către sarazini, care au folosit-o drept cazarmă până când a fost distrusă accidental de un incendiu în 898. Abatele Petru de Farfa a reușit să organizeze la timp evacuarea comunității și să salveze totodată biblioteca și arhivele. De asemenea, tabăra sarazină de la Minturno (în Lazio), pe râul Garigliano a devenit un adevărat ghimpe în inima papalității, de unde porneau multe
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
a emis diplome în numele său proprie de împărăteasă. Este cunoscut că adesea s-a aflat pe poziții adverse față de soacra sa, Adelaida de Italia, fapt care a cauzat o îndepărtare între Otto al II-lea și mama sa. Potrivit lui Odilo, abate de Cluny, Adelaida ar fi fost foarte bucuroasă când "acea grecoaică" a murit. Cronicarul Albert de Metz o desccrie pe Theofano ca fiind o prezentă neplăcută. Ea a mai fost criticată pentru "decadența" sa, manifestată prin băile zilnice și regulate
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
sudul Italiei. El a extins această politică prin alierea cu Bizanțul, fără a însă a fi servil față de Imperiul de la Constantinopol. În 914, el a reușit să transfere marea abație de la Montecassino de la Teano la Capua, numind împreună cu Atenulf ca abate pe un oarecare Ioan. În anul imediat următor (915), ei l-au trimis pe acest Ioan ca ambasador la Constantinopol pentru a reînnoi legăturile de alianță. În vara anului 915, forțele noului "strategos" bizantin de Bari, Nicolae Picingli, s-au
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]