3,167 matches
-
om de spirit, îndoielii fri vole; în schimb, îndoiala profundă nu așteaptă decât să se nege pe ea însăși pentru a se preschimba fulgerător în fer voare. Ar fi zadar nic să căutăm acest fel de privire ame țitoare în abis în miezul unei societăți în care rafi na mentul se învecina cu frivolitatea și cu acrobația. E ciudat să te gân dești că aceeași țară a putut să producă un Pascal și un Voltaire, că și-a irosit geniul într-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fermecător. Dar nu pot să-l ating, mâna lui îmi face silă. — De ce? Nu strânge, este lipicioasă. — Are o conversație minunată. Vorbirea lui este un foc de artificii. — Scos din adâncul unei ape. Are un fond atât de trist! Niște abisuri atât de întunecate! Custine! — Ah!“ i-am spus eu. Exclamația aceasta a făcut-o să zâmbească. N-am aflat decât mai târziu care fusese viața, adevărata viață a acestei făpturi extraordinare și nefericite, problemă și tip, fenomen și paradox încălecat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a gesti- culației și mai puțin a actelor legate de ea, un regim al unei imagini exorbitate sub imperiul unei puternice exci- tații nervoase. Mâna și figura lui Gheorghe reapar în logica reprezentării în două episoade care înscriu violența în abis. Visul constituie regimul privilegiat al fantasmei, însă sub raport narativ aceasta se desfășoară coerent și acest fapt se datorează punctului de focalizare obsesional. Jan- darmii escortează un nebun furios scăpat de la Golia, nebun pe care, spre stupefacția lui Zibal, reprezentanții
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe care teoriile rasiale o vor recupera și remodela pentru a da o expresie sistematică violenței. Avem în această povestire un studiu de caz tipic pentru economia estetică a naturalismului, dar care la o privire mai atentă relevă punerea în abis a unor dezechilibre majore. Inversiuni carnavalești Farsa 1 Aprilie este unul dintre momentele stranii la Caragiale, însă cu același efect teatral care le deschide scenei. Cel care rostește monologul rămâne anonim, însă înainte ca discursul să-l recomande, hainele și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a șefului ascunde în ea inversul neputinței și resemnării, un apetit copios pentru agresivitate. Dispo- zitivul caragialian al lui „Simț enorm și văz monstruos” s-a pus în funcțiune. Scos din cadrul unei existențe paș- nice, terne, chiar tasate, funcționarul explorează abisul posibilităților pe care i le conferă accesul la putere. D-nul Turtureanu acceptă ca Lefter să-l însoțească „numai după ce amicul își da cuvântul solemn de onoare că n-are să mai fie violent, n-are să mai facă nimic femeilor arestate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ecou, ca refren și concluzie totodată a întregii istorii, cu un ce meditativ. Avem aici viziunea unui contemplativ, cu acea amplitudine de afect și perspectivă proprie romanticilor. Grandoarea peisajului marin și a adâncurilor sale pusă în relație cu aceea a abisului uman constituie un topos al romantismului, care răstoarnă întreg universul în sufletul celei mai insignifiante ființe umane. Exercițiul grandorii impune o inversare a polilor, sufletul devine abisal. Caragiale grefează un „citat” al sensibilității romantice cu stilistica aferentă, citat prin care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
l’humble.” cu care Wittgenstein dorea să reconcilieze rafinata sa sen- sibilitate estetică, ci de totala absență a grandorii în minimalizare, de realizarea în acest cetățean care își mani- festă interesul electoral al unui act ratat care constituie punerea în abis a întregii piese. Ceea ce s-a pierdut este sensul mecanismului democratic, al mecanismului elec- toral. În jurul acestui centru vid excesul devine forma de energie care catalizează mica societate provincială. Lucru- rile au sens nu pentru că jocul democratic ar cunoaște reguli
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
treceri implică deformări substanțiale, însă cele două paranteze nu închid un moment revoluționar propriu- zis, ele devin revoluția ca atare, cu alte cuvinte forma de reprezentare a evenimentului. Din nou, dispozitivul de reglaj al cadrului de referință este pus în abis de o manieră ironică. În seara de 7 august, în salonul de la Hotel Mol- dova, polițistul Stan Popescu împreună cu alți „conspiratori” joacă jocul intitulat „la chilometru”. Descrierea minuțioasă a regulilor simple de altfel produce o altă ruptură de nivel în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
orientale, imprecația cea mai virulentă, decăderea morală etc. Pintilie își invita acest spectator să se vadă prin intermediul unei intențio- nate deformări a operei lui Caragiale pe care o instrumenta analitic și ludic, și din care extrăgea substanța unei puneri în abis a complexelor identitare românești. În interviul pe care Constantin Coroiu i-l ia lui Mircea Muthu pentru ziarul Adevărul literar și artistic, interviu publicat cu titlul „Nu mă recunosc în personajele lui Caragiale”, ambii cad de acord asupra faptului că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a lumii caragialești. „Deschide ochii Pufi, nu spune nimic, închide ochii. Lasă-i să moară proști !” Ultima frază pe care o rostește regizorul este ca și în cazul Reconstituirii ă1971Ă un mesaj direct adresat spec- tatorului și o punere în abis. Evident, nu este vorba despre o indicație regizorală, ci de un punct de focalizare final. Ignoranța locuitorilor acelei lumi în care nimeni nu des- chide ochii este deplină. Personajele acestui limb trăiesc larvar cu propria suficiență, un simulacru existențial, la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau farsa 1 Aprilie, însă către această deformare va împinge interpretarea operei un Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ? Tristețea revelată de Gogol în chiar substanța comicului o simțim tulbure uneori la Caragiale. Comicul caragialian este însă pus în abis cu formula „simț enorm și văz mon- struos”. Chestiunea contemporaneității, actualității lui Caragiale este și ea deplasată, de la lumea lui Caragiale la caragialescul potențial al locuitorilor ei. „De aceea pro- blema nu este dacă, astăzi, Caragiale este sau nu actual
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din nici o bibliotecă de creștin. Poate că „Pelerinul Rus” ar trebui predată și explicată în școli la orele de religie. Pentru că este o carte despre fiecare dintre noi, despre viața însăși, pelerinaj parcurs la doar o bătaie de inimă de abis, care capătă sens numai prin Lumina Iubirii lui Hristos. „PELERINUL RUS”, O LECTURĂ A INFINITULUI „Căutarea pasională, setea de intimitate cu cerescul a suscitat în Rusia un fenomen aproape național: dragostea foarte particulară de pelerinaje la locurile sfinte” (Paul Evdokimov
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ale vieții pe mare, om-natură și om-semeni, sunt deplasate de Rediker într-un registru antropologic mult mai aproape de adevăr. Între diavol și adâncul albastru, între autoritatea căpitanului, a statului și a companiei căreia aparținea vasul, pe de o parte, și abisul stihial al apelor, de cealaltă, s-a mișcat viața marinarilor de pe corăbii. Aproape nimic idilic, numai datorie, risc și supraviețuire, o existență cu adevărat masculină, cu mize adesea fatale. Pirateria era aleasă voluntar, ca net opusă marinăriei încorsetate de pe vasele
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
morilor de vânt. Munții, dealurile, colinele încep să se vadă și ele scăldate într-o lumină încă firavă. în spatele meu cerul se înroșește, semn că în scurt timp va apărea soarele. Lumina alungă încet dar decis întunericul trimițându-l în abisuri nevăzute iar raze roșietic-gălbui încep să înveșmânteze tot orizontul. Frumusețea acestor momente pe vârful muntelui nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar privită, admirată, contopindu-ți privirea în ea. în lumina răsăritului de soare Cu rucsacul în spate, scandând
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
psihologiei generale și aplicate, precum și volume de eseuri, dintre care cităm: Psihologia personalității (1935ă, Caracterele afectivității (1937ă, Conștiință și inconștient (1941ă, Probleme de tipologie (1957ă, Psihologia pedagogică (1962ă, Afectivitatea (1963ă, Drama psihologiei (1965, ed. a II-a, 1972ă, Culmi și abisuri ale personalității (1974ă, Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității (1982ă. Lucrările sale nu sunt voluminoase. Multe dintre ele, deschizătoare de drumuri, au apărut în reviste și au circulat sub formă de extrase. În schimb, ele sunt dense în idei și
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
cuminți oriunde sar duce șil filmează din toate pozițiile, ca pe cei din casa Big Brother. De altfel, zilele trecute, îl vedeam invitat în studio, la Salut, Big Brother!, săși dea cu părerea despre acest reality show. Interesantă punere în abis! Scurt istoric. Consilierul Cristian Popescu a început prin a fi un obișnuit al jurnalelor televiziunii Prima (iată, Prima, care astăzi găzduiește Big Brother). Fiecare descindere a lui prin piețe era filmată. I sa zis Piedone de la bun început și a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să te miști încontinuu fără să obosești, pentru a ajunge la celălalt țărm. Viața în această lume nu este precum înotul într-o piscină bine protejată, unde poți ajunge mereu cu picioarele la fund pentru a te odihni. Viața are abisurile sale, iar în politică și economie este adesea asemenea unui bazin cu rechini. Chiar și cine aspiră la o viață liniștită, sigură sub toate aspectele, mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu faptul că și existența
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
au trecut de la momentul Big Bang-ului până în prezent, calculați cu o precizie extraordinară de către astrofizicieni? În fața tăcerii spațiului infinit și obscur nu simt teroarea exprimată la începuturile științei moderne de matematicianul, fizicianul și filozoful Blaise Pascal. Și nici în fața abisurilor lumii microcosmice. În acest cadru fizica particulelor elementare a stabilit existența unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor o biliardime de cm (1 biliard= 1 milion de miliarde) și a perioadelor până la o triliardime de secundă (1 triliard= 1milion
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
socială uman. Nivelul de progres tehnico-științific fără precedent atins de generația noastră ne pune în fața unei responsabilități de alt gen: responsabilitatea față de contemporanii noștri și de mediul înconjurător, dar și, dacă nu se dorește ca omenirea să se prăbușească în abisul unui război atomic sau al unei catastrofe a mediului, față de urmașii noștri. Un concept pe care Hans Jonas l-a dezvoltat în 1979 în cartea sa Principiul responsabilității. Între timp globalizarea pieței, tehnologiei și mass-media ne-a oferit din păcate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mi-a spus odată: "De ce ar trebui să mă simt mai bine eu dacă și Dumnezeu suferă?". Conform Noului Testament, omul Isus, Fiul lui Dumnezeu, îl invocă, strigând pe Dumnezeu, pe Tatăl său, deoarece crede că a fost abandonat în abisul suferinței. Dar nicăieri Dumnezeu nu invocă strigând pe Dumnezeu, nicăieri Dumnezeu nu apare slab, în suferință, crucificat sau mort. Dacă omul identifică propria durere cu cea a lui Dumnezeu astfel încât o face să devină durerea lui Dumnezeu însuși, dacă strigătul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adânc”), alb. gojë „gură”, gjuhë „limbă”, cu a goli (gol) și a vărsa. Vezi vorbă. Heleșteu, cuvânt autohton, cf. magh. halastó, compus din halas „care abundă în pește” și tó „bazin”, pentru care vezi și rom. tău „baltă, iezer, prăpastie, abis”, iar pentru întregul cuvânt, denumirile de localități Heleșteu, Heleșteni, Herăstrău, numele lacului Herăstrău din București. În maghiară hal înseamnă „pește” dar și „a muri” (halal „moarte”); cf. engl. hell „iad; speluncă, tripou”, vgr. πέλαγος (mare, ocean, abis, beznă), lat. pelagus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
baltă, iezer, prăpastie, abis”, iar pentru întregul cuvânt, denumirile de localități Heleșteu, Heleșteni, Herăstrău, numele lacului Herăstrău din București. În maghiară hal înseamnă „pește” dar și „a muri” (halal „moarte”); cf. engl. hell „iad; speluncă, tripou”, vgr. πέλαγος (mare, ocean, abis, beznă), lat. pelagus „marea, necuprinsul mării”, iar fără silaba introductivă he-, pe-, datorată spirtului aspru din structura lichidei l: λαγος în vgr. „pustiu, cavitate, prăpastie, mormânt”, care denumea totodată peștele ca „iepure de mare”, nume datorat neastâmpărului perpetuu și greutății
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pământului, solul, pământul; porțiune de pământ, lan; bolovan, dărab, bloc; discul soarelui, soarele”, βωμός „ridicătură, estradă; suport, postament, soclu; altar, pristol”; sl. melĭ „limbă de nisip, banc, vad”; alb. mall „munte”; oset. mal „apă stătătoare adâncă, loc adânc în lac, abisul apelor, vâltoare, bulboană”; -mol din podmol „aluviune, mal înalt, abrupt, ros de ape; prispă, vatră de lut; cantitate mare, grămadă”; nămol; olat „provincie, ținut, moșie, teritoriu”, comparabil cu vgr. βωλος etc. Identificarea și explicarea celui de al treilea component al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
puterile fecunde ale fiarei din adâncuri, palierul locuinței - replică securizată a universului și cel al ieșirii spre cercul mai larg al gospodăriei, unde contactul cu forțele malefice poate avea loc. „Emblemă a apei”, peștele este pătruns de „forța sacră a abisului”, el „distri¬buie ploaia, umiditatea, inundațiile, controlând astfel fecunditatea lumii”. Iată de ce tocmai această apariție zoomorfă a energiilor neantului trebuie capturată și sacrificată de fata aflată sub zodia acvaticului. Moment final al procesiunii inițiatice, nunta devine triumful forțelor ordonatoare puse
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca o formă a unei altfel de religii, a necesității noastre pe pământ, În Univers chiar, noi, cei care nu ne Înfricoșăm de „neînțelegere”! Da, bineînțeles, ne este frică, dinții noștri clănțăne „de spaimă și furie”, aici - acolo, la marginile abisului uman, „blestemați” cum suntem de a „ezita”, de a „Întârzia” acolo, la „margini”, incapabili de a fugi Înapoi, refugiindu-ne În cumintea turmă umană, incapabili de a ne desprinde privirile de „abis”, de acele „uriașe, terifiante și splendide” priveliști ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]