3,115 matches
-
cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și înapoi i-întoarce suferință, Zvîcnetul, durerea, spasmul, în chinuri ce sufletul îl răscolesc. 100 [Nu astfel ferecat, Prințul Luminii-acum întunecatu-s-a, rătăcind printre Spiritele Ruinate, cîndva Copiii lui și-ai lui Luváh Copii: Căci Urizen privit-a grozăviile Abisului, rătăcind...] Năprasnicele siluete și priveliști ale chinului în temnițe ce ard și-n Lanțuri de fier roșu-ncins; unele cununi de șerpi aveau, iar altele 105 Iezme-ncolăcindu-se în jurul sînului; altele pe paturi de pucioasa stau zăcînd, Pe roți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
235 Asupra tuturor fiilor oamenilor, si toate sufletele omenești, înspăimîntate De ale cerului învîrtitoare roți, se strînseră spre înăuntru, si pieriră. Nouă domnie cîștigînd peste toți Fiii săi și Fiicele sale, și peste Fiii și Fiicele lui Lúvah în oribilul Abis. Căci Urizen îi plînse, o egoistă plîngere, Pîna ce-o dalba pînză 175 recile-i mădulare le-acoperi din cap pînă-n picioare, 240 Par alb că neaua îl acoperi în plete-ngrozitoare că de fulgi Peste-ale sale mădulare revărsîndu-se; semeț
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și-n lat, știa Că-nțelepciunea în înălțimi și în străfund ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste copacul tainic. Să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210 Căci Umbră lui Enitharmón pe arborele Tainei coborî. Spectrul văzu cum Umbră tremura peste-ale sale stînci întunecoase Sub arborele Tainei, care în groaznicul Abis În aprigă durere să înflorească începu, dînd muguri care se zbăteau În chinurile facerii; și-acuma, florile căzînd, ivitu-s-au 215 Strălucitoare fructe de culori multe și-avînd otrăvuri felurite, Urgii ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste arborele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu ale ei îndurerate mădulare împrăștiate prin Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și vărsînd lacrimi de durere. Din Orc nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire Printre astrele lui Urizen, frîngînd făptura în bucăți Într-o nedeslușire fără chip și risipind-o pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea era Supremă încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220 La lupta ies cu răcnete și goarne care răsună tare. O, Indurare! Se-ntorc jelindu-se, îndoliați, plîngînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luváh. Îl văd pe ucigașul lui Luvah al meu, în haine-nveșmîntat de sînge: Cel care luat-a tronul lui Luvah al meu în timpuri a' Veciei. Au unde l-ai ascuns pe cel pe care îl iubesc: în ce îndepărtat Abis Se áflă Dumnezeul încîntării mele? O, de-aș putea privi cu ochii mei 155 Pe Lúvah, atunci pe toți fiii lui Dumnezeu să-i mîntui aș putea Din Înrobirea-acestor grozăvenii, și-n dulci înrîuriri, Precum cîndva în cîmpurile-acelea veșnice, uniți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îi acoperiră gîtul și Sînul, si șolzi picioarele și mîinile; căzînd pe burtă Întins prin noian, larg deschizîndu-și gură, cea fără limba, Cu dinții pe trei rînduri, se strădui în van să prindă umbră, Si cu nemăsurata-i coadă biciui Abisul; o Stana chipu-i omenesc, 425 Un chip de Stana fără Simțuri rămas-a spăimîntat pe stîncă, Îngrozitor ochilor de muritori ce-i explorează cărțile. Înțelepciunea să totuși rămase, si toată-a să memorie cu groază fost-a strînsă în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
furie mișcîndu-se în stîncă să, Leul și Ursul împietresc; în muntele cel tare tremurînd Ei văd lumină și minunea; răcnind în existență-ngrozitoare, Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul: iată Regele Mîndriei! 450 Adese Ochiul sau țîșnește din Abis intru tărîmurile Veșnicei sale zile, și amintirea se sforțează să-l facă mai îndurător. Apoi plîngînd coboară mînios, silind în furia-i pe toate cîte sînt De a sa voie să asculte; și-acum zadarnic áflă Că omenescul chip nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și nici din voia-i datu-și-a Legile în vremurile Veșniciei, Fiindcă fiorosul Orc acuma de mînie spumegînd în ceruri se ridícă, Un Rege al urgiei și-al mîniei, o-ntunecoasă grozăvie miniata: Și Urizen, căindu-se, înțelepciunea în abis și-o úită, În chipuri ale preoției, în sumbrele-amăgiri ale căinței 460 În inima și spirit tînguindu-se că peste totul Orc împărățea, Si ca înțelepciunea-i nu slujea decît ca să sporească nedeslușita pofta. Atuncea Tharmas și Urthona torpoarea împietrita o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
părțile ieșit-au, si in volume ce prind viața adunînd putere, În depărtare hoinărind pe toate vînturile, mugind tare, împurpurîndu-se-n Irezistibile coloane de văpaie rostogolindu-se mereu în jur, putere Adunînd din mistuitele Pămînturi și din ceruri și din ascunsele abisuri, Oriunde Explorat-a Acvila, sau Leu ori Tigru au călcat, 40 Sau unde Cometele nopții ori stelele zilei cei astrale 309 Și-au tras săgețile sau sulițele de lungi raze cu furie și cu turbare. Și-n toată-această vreme
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vîltoarea el o slobozește-asupra 810 Roților; marile zbuciumate urlă la porunca-i cruntă Și-Învîrtejindu-se cumplit se veselesc în fioroasa tulburare-a roților Întunecatului Urthona. Tunete, Cutremure de Pămînt, Focuri, Potopuri, Se veselesc unul spre altul; glasurile lor cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fiul (Los) pe Pămînt. Urizen aruncă acum beznă în jurul lui Luvah-Duhul. În acest moment, din pieptul lui Urthona-Fiul iese Enitharmon (ca spațiu virtual), ucisă de Enion (prin cunoaștere). Are loc căderea în temporalitate a lui Urthona-Fiul: el nu cade în abis. Doar Spectrul lui Urthona va cădea pînă la Enion, cea din Abis (Vala, I, 507-524). Tharmas îl va privi pe Urthona căzînd, moment în care Urizen va cădea în Ulro, "Spațiu neștiut,/ Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acest moment, din pieptul lui Urthona-Fiul iese Enitharmon (ca spațiu virtual), ucisă de Enion (prin cunoaștere). Are loc căderea în temporalitate a lui Urthona-Fiul: el nu cade în abis. Doar Spectrul lui Urthona va cădea pînă la Enion, cea din Abis (Vala, I, 507-524). Tharmas îl va privi pe Urthona căzînd, moment în care Urizen va cădea în Ulro, "Spațiu neștiut,/ Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt" (Vala, I, 533-534). Acesta este, in sinteză, mecanismul căderii, în care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
larg/ Deschise veșnicele-i porți, iscînd/ Armonioase sonuri din țîțîni/ De aur, ca să-i lase slobod drumul/ Ieșirii Împăratului Măririi,/ În Duhul lui și în Cuvîntul lui/ Pornind acum noi lumi să făurească./ Stăteau pe țărmul Cerului, văzînd/ Sub ei Abisul nehotărnicit,/ Întunecat și furtunos că marea,/ Pustiu, sălbatic, răscolit de vînturi/ Dezlănțuite pînă-n măruntaie,/ Noian de valuri îmbulzind, cît munții,/ Tăria Cerului să o asalte,/ Că miezu-i să-l amestece cu polii./ Și se rosti atoatefăcătorul/ Cuvînt: "Tăcere, valuri turburate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l/ Prin vastul și întunecat adînc,/ Rostind:/ "Te-ntinde pîn-aici, o, Lume!/ Aici oprească-se hotarul tău/ Și-n veci circumferință asta fie-ți!"/ Așa creat-a Cerul Dumnezeu,/ Și-așa Pămîntul, dintru netocmire/ Și gol; o nepătrunsă-ntunecime/ Acoperea abisul însă peste/ Oglindă apelor nemișcătoare/ Fecundele-i arípi le-ntinse Duhul/ Lui Dumnezeu, în masă cea fluida/ Vărsînd vîrtuți vitale și căldura/ Dar zgură neagră, rece, infernala,/ Tartareeană și opusă vieții-n/ Străfundul hăurilor azvîrlind-o;/ Apoi topi și strînse laolaltă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a X-a, 312-323; pp. 349-350), Milton vorbește despre lucrarea Păcatului și a Morții ca fiind "lanțuri și cuie de diamant" ("pins of adamant and chains"): "Păcatul și cu Moartea de pe-acum/ Își întinseseră lucrarea lanț/ De stînci peste Abisul turburat,/ Urmînd întocmai drumul lui Satan -/ Chiar pînă-n locul unde-a stat acesta/ Să-și strîngă aripile și să cadă/ Pe-aridă față Lumii cei rotunde./ Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și vest, fiecare dintre acestea conținînd din nou cîte patru porți dispuse tot în pătrat. 87 (ÎI, 267) Astfel au fost făcute stelele din cer precum un lanț de aur / Să lege Trupul Omului de cer ca să nu cadă în Abis: vezi John Milton, Paradisul pierdut, Cartea a II-a (p. 70), scena în care Haos ("Anarhul cel bătrîn") îi spune lui Satan: La început bîrlogul vostru, Iadul,/ De-a lungul și de-a lațul, sub picioare/ Mi s-a întins
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
John Milton, Paradisul pierdut, cartea a X-a, 842-844 (p. 372): "O Conscience! into what abyss of fears/ And horrors hast thou driven me; ouț of which/ I find no way, from deep to deeper plunged!" ("O, Constiinta! În ce-adînc abis/ De temeri și orori m-ai îmbrîncit,/ Din care n-aflu cale spre ieșire,/ Dintr-un abis căzînd în alt abis!"). 171 (VI, 191) Nici jos, nici sus nu rămînea: Blake sugereză aici intrarea printr-o "hiperpoartă" de vortex, care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fears/ And horrors hast thou driven me; ouț of which/ I find no way, from deep to deeper plunged!" ("O, Constiinta! În ce-adînc abis/ De temeri și orori m-ai îmbrîncit,/ Din care n-aflu cale spre ieșire,/ Dintr-un abis căzînd în alt abis!"). 171 (VI, 191) Nici jos, nici sus nu rămînea: Blake sugereză aici intrarea printr-o "hiperpoartă" de vortex, care se închide în urmă și astfel închide și "hiperspațiul"; cînd acest lucru se întîmplă, călătorul nu mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
thou driven me; ouț of which/ I find no way, from deep to deeper plunged!" ("O, Constiinta! În ce-adînc abis/ De temeri și orori m-ai îmbrîncit,/ Din care n-aflu cale spre ieșire,/ Dintr-un abis căzînd în alt abis!"). 171 (VI, 191) Nici jos, nici sus nu rămînea: Blake sugereză aici intrarea printr-o "hiperpoartă" de vortex, care se închide în urmă și astfel închide și "hiperspațiul"; cînd acest lucru se întîmplă, călătorul nu mai are acces la alte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în favoarea Ulricăi (Volta la terrea fronte alle stella ). Riccardo, mărinimos, propune că toți cei prezenți, să se deghizeze și să facă o vizită la peșteră prezicătorei. Tabloul 2. Peșteră Ulricăi. Înconjurată de o mulțime de oameni, Ulrica se adresează Regelui abisului (Lucifer) chestionându l asupra soartei lui Silvano, un marinar. Ulrica îi prezice acestuia un viitor favorabil. Spre exaltarea mulțimii, profeția se adeverește deoarece, Riccardo, ascuns în mulțime, va avea grijă să strecoare în buzunarul marinarului o pungă de bani și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Începe audiență și un judecător propune că Ulrica, acuzată de vrăjitorie, să fie exilata. Pajul Oscar pledează în favoarea Ulricăi. Aria Re dell'abisso, affrettati - din actul I, scena 2. Rezumat : Înconjurată de o mulțime de oameni, Ulrica se adresează Regelui abisului (Lucifer) chestionăndu-l asupra soartei lui Silvano, un marinar. Ulrica îi prezice acestuia un viitor favorabil. Aria Di' tu se fedele - din actul I, scena 2. Rezumat : Deghizat în pescar, Riccardo se prezintă în fața Ulricăi și îi cere acesteia să-i
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Depinde de circumstanțe, de interese prioritare, de etape psihogenetice ale publicului școlar. Oricum, școala trebuie să formeze imagini congruente despre realitate (chiar dacă sunt deschise), și nu păreri fulgurante, schimbătoare, excesiv de relativizante. Anumite certitudini trebuie transmise. Altfel, apare disiparea, instalarea nonsensului, abisului. „Postmodernizarea” școlii nu este de aceeași factură cu cea produsă În literatură, să zicem. Cu imaginarul te poți juca, cu realitatea (copilului, societății etc.) nu! Se vorbește deseori de o criză culturală, care În fapt este una de educație, de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]