1,882 matches
-
este o dezbatere falsă, și autori precum Ferrera și colegii acestuia avansează idei nefondate când pretind că statul bunăstării sociale a fost abolit și înlocuit de un nou tip de stat "neoliberal". Chiar dacă au fost câteva revendicări cam exagerate la adresa abolirii statului-națiune și a sfârșitului bunăstării,36 adevărul este probabil undeva între aceste revendicări și contra-revendicarea potrivit căreia statele bunăstării sociale sunt încă în viață și încă protestează. În spatele acestei dezbateri se află problemele normative conform cărora statul bunăstării sociale trebuie
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
diferiților autori.37 Cercetătorii sociali trebuie să se dea înapoi de la acest conflict normativ și să analizeze în primul rând, cât mai clar posibil, ce se întâmplă de fapt. Deci, din această perspectivă mai detașată, nu putem vorbi nici despre abolirea statului-națiune, nici despre sfârșitul statului bunăstării, ci despre reconfigurarea acestora. O dimensiune cheie a acestei reconfigurări, după cum s-a menționat mai sus, o reprezintă aspectele cognitive și culturale, care, la rândul lor, afectează comportamentul și legăturile empirice. O analiză a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nivel cu comitatele, prezintă câteva caracteristici distincte pe care comitatele "obișnuite" nu le posedă.51 Și în Marea Britanie, reformele de devoluție inițiate de guvernul Blair includ experimente în modul de organizare a autorității locale: primari aleși în mod direct și abolirea sistemului de comitete și instalarea unui executiv separat de adunare. Într-o anumită măsură, aceste schimbări au reflectat recunoașterea potrivit căreia democrația locală și regională sunt elemente esențiale ale însăși democrației, iar autonomia locală implică puțină diversitate și libertate din partea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Danton și iacobinii aveau sprijinul claselor de jos (sans-culottes) iar republica lor era inspirată de Rousseau.26 Girondinii puteau accepta un monarh ales care domnea peste republică și nu vedeau acest lucru ca pe o contradicție, în timp ce iacobinii erau pentru abolirea completă a monarhiei. În cele din urmă iacobinii au fost responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea și a familiei sale, un act pe care girondinii l-au dezaprobat cu înverșunare. În final, după cum se știe, Revoluția a dus
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost ideile dezvoltate de scriitorul și militantul Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865), care, în calitate de anarhist, a refuzat ideea de stat-națiune și a dezvoltat idea unei Franțe federaliste, bazată pe noțiunea de "mutualism" având economia organizată în jurul cooperativelor, iar organizarea politică luând forma abolirii statului central, creând o federație de "municipalități libere". Ideile lui Proudhon au avut un impact redus în Franța secolului al XIX-lea dar aveau să aibă o importanță mult mai mare în anumite cercuri federaliste franceze și europene în perioada
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și Imperiul au consolidat statul centralizat, care fusese îndelung căutat de monarhie, aducându-l la o concluzie logică, și au început să reducă marea diversitate internă politică și administrativă a Franței. Cea mai dramatică schimbare produsă de Revoluție a fost abolirea provinciilor istorice și crearea departamentelor. Acestea, nu au fost nici instrumente ale centralizării dar nici ale descentralizării, dar au devenit ale centralizării în momentul în care Napoleon I a creat sistemul prefectoral câte un prefect pentru fiecare departament ca o
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
multe și că patru sau cinci ar fi fost suficiente în Franța. Totuși, rezultatul a fost că regiunea era privită mult mai favorabil decât până acum de către elitele administrative și politice franceze. Acest lucru se leagă de asemenea și cu abolirea planificării statului central și adoptarea planificării regionale și a noului rol DATAR, acum DIACT, care este mai mult strategic și stimulator decât intervenționist și redistributiv. Cealaltă dezvoltare importantă legată de aceste schimbări și analizată în ultimul capitol, o reprezintă creșterea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
générale des Collectivités locales, 2001, p. 77. dilemă referitoare la împăcarea guvernării efective cu democrația. Dar există și probleme specific franceze, de exemplu, fenomenul millefeuille institutionnel, care se referă la obiceiul de crea noi instituții de guvernare și administrație fără abolirea celor deja existente. Această natură contradictorie și stratificată a instituțiilor administrative franceze are consecințe atât pentru funcționarii civili cât și pentru "utilizatorii" sistemului. Un raport din 200372, întocmit de Jean Courtial de la Consiliul de Stat, pentru ministrul administrației publice, a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Politique Locale", Les Collectivités Locale en Mutation (Paris: La Documentation Française, Cahiers Français), nr. 293, octombrie-decembrie 1999, p. 27. 17 Stevens, op. cit., p.170. 18 Un sondaj de opinie realizat de IPSOS a arătat că 61% din cetățeni ar dori abolirea completă a sistemului, în timp ce 35% sunt în favoarea păstrării acestuia, iar 4% nu și-au exprimat nicio părere. Suporterii partidelor de stânga au fost mai mult de partea abolirii (64%) decât cei ai partidelor de dreapta (57%). http://www.ipsos.fr
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
opinie realizat de IPSOS a arătat că 61% din cetățeni ar dori abolirea completă a sistemului, în timp ce 35% sunt în favoarea păstrării acestuia, iar 4% nu și-au exprimat nicio părere. Suporterii partidelor de stânga au fost mai mult de partea abolirii (64%) decât cei ai partidelor de dreapta (57%). http://www.ipsos.fr/ Canalipsos/poll/7142.asp 19 Guettier, op. cit., p. 427. 20 Y. Mény, Corruption de la République (Paris: Fayard, 1992), p.63: "Tout se passe comme si les avantages fonctionnels
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în această epocă printr-o serie de evenimente cruciale: Războiul de Independență din 1877; presiunile Rusiei care cerea retrocedarea a trei județe basarabene (Cahul, Bolgrad, Ismail); Conferința de pace de la Berlin (1878), care impune României ca preț al recunoașterii Independenței, abolirea articolului 7 din Constituția de la 1866, prin care li se interzice evreilor care nu sunt de rit creștin, dreptul de a dobândi cetățenie. Un alt neajuns al exegezei eminesciene constă în preluarea necritică a unor judecăți de valoare fără acoperire
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
c. Chestiunea evreiască. Chestiunea evreiască este amplu dezbătută într-o serie de articole din paginile Timpului, în care jurnalistul comentează tratatul de pace elaborat la Congresul de la Berlin (1877), prin care i se cerea României, ca preț al recunoașterii Independenței, abolirea articolului 7 din Constituția noastră de la 1866, prin care li se interzicea evreilor dreptul de a dobândi cetățenie română, pentru că nu erau "de rit creștin". Ingerința în treburile interne ale statului provoacă înverșunarea jurnalistului, conducând la afirmații dure: "Oricât s-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
proiectele lor, ambii filosofi aflați în dispută intenționează să prezerve liantul social; Lyotard consideră (la fel ca Rorty) că este posibil să suspenzi marile povestiri fără ca acest lucru să conducă la injustiție 126 (consecință pe care Habermas o reclamă din abolirea principiilor tari). Intervenind în această triadă discursivă, Hassan afirmă că accentul lyotardian pe diferend și incomensurabilitate în domeniul discursurilor noastre, precum și inserarea metaforei, ludicului, dorinței sau puterii în interiorul raționalității postmoderne sunt în concordanță cu propriile sale opinii în legătură cu postmodernitatea și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diferențe moarte"351 (s. a.). Personalizarea sau "cea mai mică diferență marginală" se constituie ea însăși într-o constrângere ce contribuie la proliferarea sistemelor de obiecte; Baudrillard remarcă însă că instituirea diferențelor de statut prin intermediul posesiunii de obiecte introduce de fapt abolirea diferențelor reale dintre oameni. Relația dintre obiecte și valoare este una reprezentativă pentru analiza baudrillardiană, lucru remarcat și de Heinz-Gerhard Haupt, care afirmă că "în primul rând, sociologul francez Jean Baudrillard a indicat legătura dintre consum și formarea gustului și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ideea de spectacol sau aceea de putere (în sensul foucauldian): "Asistăm la sfârșitul spațiului cu perspectivă (espace perspectif) și panoptic (care rămâne încă o ipoteză morală solidară tuturor analizelor clasice asupra esenței "obiective" a puterii), și prin urmare la abolirea însăși a spectacolului. [...] Nu ne mai aflăm în societatea spectacolului, despre care vorbeau situaționiștii, și nici în tipul de alienare și de represiune specifice pe care ea le implica"392 (s. a.). După cum se poate observa, o dată cu negarea structurilor caracteristice modernității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ei în hiperrealitate va fi un demers pe care filosoful francez îl va continua și îl va radicaliza, descriind pseudo-formele realității care se "volatilizează" prin asimilarea numeroaselor "reproduceri" oferite de mass-media sau de întreaga societate postmodernă. În această manieră, prin abolirea reprezentării și prin reproducerea artificială a realității se ajunge la al treilea nivel al simulării, acela în care nu mai există nici imitație a unui original, nici serialitate, ci doar "modele". În cultura hiperreală pe care o descrie Baudrillard, "doar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la o realitate exterioară pe care se presupune că ele o reprezintă. Acest "inchizitoriu" uită complet de seducție, ca și de posibilitatea acelui limbaj primar (saussurian, și, într-o anumită măsură, barthesian) care se bazează pe ritualul semnelor și pe abolirea sensului și nu pe conceptul de referință. Se observă aici apropierea teoretică de perspectiva lui Derrida de înlăturare a semnificatului transcendental, a sensului de profunzime sau a conceptelor-cheie ca Adevăr, Bine, Dumnezeu. Această situație este, de fapt, ancorată în programul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ioan l-a susținut cu tărie pe ministrul de Anglia, fratele William de Nottingham, de sfântă amintire, după cum a făcut și fratele Grigore de Bosellis. În ciuda împotrivirii aproape a întregului capitul general, ei au reușit să câștige cauza, și anume abolirea privilegiului acordat de papă referitor la acceptarea banilor prin intermediul procuratorilor, ca și interpretarea Regulii, dată de papa Inocențiu al IV-lea, în acele aspecte în care era mai permisivă decât cea a lui Grigore al IX-lea. 56. Tot fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
condiției umane. Motivele alienării ruperea brutală din viața din Roma și conștiința de exilat într-un mediu străin au provocat drama dezrădăcinării, iar neputința comunicării în limba latină a declanșat durerea pierderii identității latine. După un timp însă, când speranța abolirii relegării scade, se conturează o rocadă spirituală între Roma și Tomis. Poetul descoperă la Tomis, compensativ, un nou centru cosmic, al lumii și al sinelui său, dovedind că între patrie și lume nu există contradicție. Ovidiu va avea însă mereu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a existenței. Tema plenitudinii, tema informului. Nevoia de ordine. Scrisul ca datorie sacră. Figura Părintelui și abolirea complexelor. Obiectul supradimensionat. „Sublimul În cele dinafară”. Un obiect poetic „În sfadă” și un subiect „În volbură”. Adorația și greața față de lucruri. Discursul unui poem: O noapte pe ruinele TÎrgoviștei. Ora indecisă a inserării. „Ființele aeriene” și peisajul celest. Tematica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
laborator moare în atmosferă cu 1000 ppm amoniac. Toxicitatea amoniacului se datorează efectelor generale asupra pH-ului (NH3 neprotonat obținut din reacțiile biochimice atrage H+, ceea ce va produce alcalinizarea mediului intracelular) și inhibării de către NH4+ a formării de ATP, prin abolirea gradientului de protoni necesar pentru fosforilarea oxidativă. Detoxifierea amoniacului produce uree, principalul metabolit al azotului. Ureea este hidrosolubilă, și astfel apare nevoia unui sistem de eliminarea substanțelor azotate hidrosolubile, dintre care mai fac parte și creatinina și acidul uric. Pe lângă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept consecință inevitabilă nu doar disoluția narațiunii de tip silogistic-cauzal, ci și alterarea identității "eului", abolirea distanței dintre "subiect" și "obiect". În treacăt fie spus, pentru Bergson, conjuncția dintre "materie" și "spirit" în unitatea conștiinței privilegiază intuiția (manifestare sublimată a instinctului însuși) ca tip de cunoaștere superior intelectului, pentru că intuiția e gândire instantanee, fiind legată de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pic învechită sau, oricum, lipsită de originalitate), și din acest motiv el înclina să creadă că în poezie ideile "nu înseamnă cugetare și speculație intelectuală, ci intensitate de sentiment și unitate sufletească organică (s.n.)"77. Influențat probabil de Croce (teoretic, abolirea distincției dintre "formă" și "fond" semnala, implicit, o delimitare fermă de estetica maioresciană), criticul va dezvolta ideea și mai târziu, în Mutația valorilor estetice, cu câteva nuanțe în plus, demne de reținut. Înainte de toate, Lovinescu acordă esteticului o valoare circumstanțială
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
confuzia dintre lumea reală și cea imaginară. "Pentru oameni ca mine o avertizează Eminescu pe Mite -, fizica și metafizica se confundă; nu știu deosebi visul de realitate". Pe de altă parte, precizează naratorul, "Nirvana lui era teoretică; ea nu însemna abolirea lumii din afară [...], ci, în mijlocul activității impusă de viață, putința de a-și izola o insulă spirituală" ceea ce înseamnă că nu e vorba atât de o confuzie, cât de o mistificare deliberată a "realității", care ajunge să fie percepută voluntar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imaginii, al vizualității; ca atare, el înțelege prin "personalitate" principala "proiecție occidentală despre realitate", ce reprezintă "condensarea sexului și a psihicului, dincolo de realitatea curentă". Vezi și Ioan Petru Culianu (Eros și magie în Renaștere, ed. cit.), care a arătat motivele abolirii fantasticului o dată cu Reforma. Pentru un filosof ca Bacon, de pildă, fantasmele sunt "idoli concepuți de simțul intern", de care rațiunea trebuie să scape. Or, de la Aristotel și până în perioada Renașterii, "cunoașterea" se rezuma exclusiv la "observarea" fantasmelor, din convingerea că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]