3,948 matches
-
și se referă mai ales la exigențele privind cariera didactică, la gradul de satisfacție pe care aceasta îl oferă. Deși nu sunt întotdeauna esențiale, aceste așteptări personale pot influența îndeplinirea rolului profesional. Deși sunt prezentate separat, nici una din cele trei accepțiuni care au fost date rolului profesorului nu le exclude pe celelalte. Fiecare exprimă o parte din complexitatea meseriei de profesor. I.3.3 Competențele profesorului Până acum nimeni nu a putut defini profesorul ideal sau profesorul desăvârșit ori criteriile de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
perspective: 1) obiectivele sau finalitățile educative ale părinților pe termen lung și scurt; 3) distribuirea rolurilor educative între părinți; În continuare vom încerca să eliminăm posibilele ambiguități legate de relația dintre conceptul de socializare și cel de educație. Vom respinge accepțiunea cea mai largă a termenului de educație, cuprinzînd și aspectele în care intenționalitatea celui care realizează procesul de influențare lipsește. În acest din urmă caz, între cele două concepte mai sus amintite ar exista o suprapunere perfectă. Vom considera educația
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
tr.) Jules Verne, Căpitanul Hatteras, Editura Ion Creangă, București, 1973, traducere de Iosif Katz, p. 277. (n.tr.) 30 Reiau aici doar parțial câteva elemente din articolul scris cu Sylvie Durrer pentru Atlas de littérature din Encyclopaedia Universalis. 31 În accepțiunea lui Goffman. Gustave Flaubert, Doamna Bovary (Moravuri de provincie), ed. Albatros, 1973, tradus de Demostene Botez, p. 12). (n.tr.) 32 A se citi teoriile din La lettre, approche semiotique, Actele Colocviului interdisciplinar de la Fribourg, Editions Universitaires de Fribourg, Elveția
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de sînge" (p. 14) și, imediat după, pe aceeași pagină: Ținea casca sub braț și arăta cu degetul în sus, spre crucifixul pe care-l ridica cu cealaltă mînă spre cerul de culoare verde". Bineînțeles, nici o "logică a povestirii", în accepțiunea criticii mele, nu face legătura dintre cele două descrieri, una fiind cea a unei sigle desenate pe peretele unei clădiri moderne, iar cealaltă, un timbru ce comemorează debarcarea primilor navigatori pe pămîntul american, elemente foarte îndepărtate în timp și spațiu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
abordarea problematicii mondiale, cel de-al doilea referindu-se la mijloacele informatizate folosite în educație. Corelând termenul de educație globală cu cel de educație interculturală, sau cu conceptul mai vechi de educație multietnică, Constantin Cucoș (2000168) asociază educației globale accepțiunea de educație pentru înțelegerea interdependențelor între națiuni care are ca scop clarificarea atitudinilor față de alte națiuni și restructurarea percepțiilor comune față de aceste probleme. Astăzi, imperativele revizuite privind educația îmbrățișează ideea unor cetățeni ai noii lumi care conștientizează interdependența, care pot
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
curriculum național. Din nefericire pentru conservatori, pierderea alegerilor din 1992 a însemnat și renunțarea la idealurile conservatoare pentru standardele în istorie, chiar dacă la nivel local diferite grupuri au determinat, prin consiliile școlare locale, predarea unei istorii celebraționiste a SUA. În accepțiunea neoliberală, deși un curriculum național protejează idealurile pieței libere, posibilitatea alegerii școlii se presupune că ar face instituțiile mai eficiente în atingerea standardelor impuse de curriculum. 2.4.3. Politicile alegerii școlii (school choice) Susținătorii americani ai alegerii școlii (school
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
folosit mai târziu termenul de capital social pentru a se referi la resurse, însușiri, avantaje pe care indivizii le dobândesc ca urmare a participării la viața socială. Putnamn (1993) a extins conceptul pentru grupuri, comunități și chiar națiuni. În această accepțiune, capitalul social este măsura încrederii sociale și a relațiilor active prezente în mediile sociale ale comunității, putând fi asociat infrastructurii sociale. 14 Avem în vedere distincția între instrucție care sta la baza formarii capitalului uman și educație pe care se
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
vizează prin conceptul de persoană nu atât individul uman din punctul de vedere al cunoasterii ambianței (ca factor pasiv), cât mai ales ca factor activ care stabileste relații cu mediul, aflându-se în interacțiune reciprocă (influențându-se reciproc). Personalitatea, în accepțiune curentă, desemnează persoana maximal valorizată social (persoana plus o notă de valoare). Implică două condiții: - a fi recunoscut ca valoare, ca o individualitate ce contribuie substanțial la viața socială; - a avea conștiința că personal reprezinți ceva valoros. În sens strict
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
facem despre un asemenea subiect (J. Stoetzel, 1963); este construcția dinamică pe care se bazează persoana în funcționarea sa, în sensul unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
construcția dinamică pe care se bazează persoana în funcționarea sa, în sensul unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
în sensul unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea individului cu
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea individului cu multitudinea și varietatea
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea individului cu multitudinea și varietatea relațiilor sociale
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
individul este pasiv, conceput doar ca purtător al esenței personalității creată de societate (determinism social). b. Relația nu este univocă - de la mediu la personalitate -, ci biunivocă: la rândul său, personalitatea este creatoare de medii sociale, ea poate modifica relațiile sociale. Accepțiunea psihologică Personalitatea este un ansamblu de condiții interne. Ea nu se constituie printr-un simplu efect de amprentă a relațiilor sociale; întotdeauna influențele externe acționează prin intermediul condițiilor interne, acestea din urmă fiind interiorizări ale primelor (Rubinstein, 1962). Natura condițiilor interne
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
anticipării lui (ele devenind invarianții psiho-comportamentali ai personalității). Condițiile interne (însusirile psihice) au rolul de a filtra (media) solicitările din exterior. Ele se interpun între cauză și efect, producând: - fie asimilarea și interiorizarea stimulărilor externe; - fie devierea, amânarea, suspendarea efectului. Accepțiunea axiologică Personalitatea este un ansamblu de valori. În formarea personalității, important nu este orice fel de mediu social, ci un mediu impregnat de valori. În decursul existenței sale omul asimilează nu doar experiența de cunoaștere și pe cea practică elaborată
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
stadiul de consumator de valori la cel de producător de valori. Are în vedere omul valorizat (intelectual, moral, social, spiritual), deci omul ca valoare. Dimensiunea valorică a personalității este de fapt o fațetă a dimensiunii culturale. Din perspectiva celor trei accepțiuni, personalitatea umană apare ca: 1. Entitate bio psiho-socio culturală, ca întreg, ca unitate; 2. Purtător și executor al funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice, ca ființă care cunoaste, acționează și valorizează, transformând astfel lumea și pe sine; 3. Produs și producător
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
conceptul de creativitate își are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă zămislire, făurire, naștere. În sens larg, putem considera creativitatea ca pe un fenomen general uman, forma cea mai înaltă a activității omenești. În sens restrâns, putem distinge patru accepțiuni ale termenului de creativitate: ca produs; ca proces; ca potențialitate general umană, ca abilitate creativă; ca dimensiune complexă a personalității (M. Zlate, 1994). 1. Creativitatea ca produs. Majoritatea autorilor au privit creativitatea din perspectiva caracteristicilor produsului creator, cu trăsăturile specifice
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
scopul vieții lui, iar din mișcarea (tinderea) etern mobilă spre Logos, țelul rațiunii sale. Utilizarea de către Sfântul Maxim a cuvântului ca terminus technicus pentru progresul perpetuu spre Dumnezeu este deosebită, pentru că substantivul este utilizat de Sfântul Grigorie însuși, sub această accepțiune, o singură dată, preferința sa manifestându-se spre diversele forme ale verbului. Referindu-se la aceasta, în Capete despre dragoste, Sfântul Maxim menționează că „Dumnezeu Cel supraplin n-a adus cele create la existență fiindcă avea lipsă de ceva, ci
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
o descriere detaliată a zâmbetului pe care P. Ekman îl numește Duchenne's smile (zâmbetul lui Duchenne), a se revedea "FACS, background și momente în evoluție"). 216 Idem, pp. 82-88. 217Ibidem. 218 Expresia facială a fericirii nu trebuie înțeleasă în accepțiunea directă a imaginii care ne vine în minte când ne gândim la o persoană fericită. Analiza comportamentul facial în termeni de unități de acțiune, ținem seama de faptul că este suficient că o singură unitate de acțiune specifică expresiei emoționale
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
și rău, dintre Soarele secetos și Vîntul aducător de ploaie sunt teme frecvente în vechile mitologii, multe dintre ele transmise, pînă astăzi, în forme cifrate (Dealul Mohului) sau estetizate, literaturizate (Miorița). Nu este vorba de opoziție vrăjmașă, ca bătălie în accepțiunea actuală, militară a termenului, ci de tipuri specifice de manifestare dictate de ritmuri cosmice. Anumite împrejurări favorizează răul, altele, binele. Aceste două principii, în alertă, se afirmă pe rînd sau se lasă temporar dominate, așa cum vieții îi urmează moartea. E
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se făceau asemenea distincții, își putea găsi oricînd o nouă înfățișare, în asemănare cu strămoșii, cu vietățile totemice, chiar cu formele vegetale. N-o să știm niciodată în ce împrejurări omul cu sensibilitate și judecată a înțeles moartea ca moarte, în accepțiune dramatică, nu ca trecere, călătorie. Dar întrebarea s-a pus insistent, în cele trei aspecte fundamentale ale presupusei existențe: 1. ca viață veșnică (nemurire) de care nu beneficiau decît zeii. Ea se dobîndea prin naștere ori era dăruită și se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de „aici” și de „dincolo”. Și-a fixat pronia în „Înaltul de Sus”, dînd mai mare greutate exitențială și extindere acestei dimensiuni cosmice. A rămas ca succesorul lui de pe pămînt, faraonul (și acesta preot) să continue munca de culturalizare în accepțiune mundană; cu prioritate, să-i pregătească pe oamenii de rînd, prin învățături și așezăminte consacrate, să urmeze calea lui Osiris pînă la unirea într-o singură ființă. Alta este situația la geto-daci. Funcțiile se împart între preot și rege, ambii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a „reconstituirilor”. S-a mai spus în legătură cu el: „Metoda reconstituirii versurilor n-a fost cîtuși de puțin ceea ce se numește astăzi o «falsificare», dimpotrivă, ea a pretins că e științifică, singura îndreptățită a fi aplicată în colecțiile de folclor”. În accepțiunea patruzecioptiștilor, în general, inclusiv a lui Vasile Alecsandri, operațiunea de „reconstituire” era asociată înainte de toate artei și inspirației (asemenea divinației) și în ultimul rînd științei. Termenii tehnici încă nu căpătaseră rigoarea pozitivistă pe care urma să le-o asigure filosofii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dilematice, difuze, mai potrivit mi se pare să se utilizeze termenul de poemă decît cel de baladă. Structura complexă și „îmbinarea imposibilă” de genuri asigură unicitate textului și îl ridică la înălțimea capodoperei. Îmbinarea presupune un efort creator „exemplar”, în accepțiunea kantiană a termenului, realizabil de către o personalitate genială. Nicăieri în folclorul românesc (dacă nu și în cel universal), nu mai întîlnim o situație asemănătoare. Și nu este singura surpriză destinată să contureze liniile capodoperei. „Îmbinarea imposibilă” se prezintă asemenea unui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]