2,739 matches
-
nu am spus nimic despre Trubadurul, cu Eva Marton, Ermanno Mauro și Sherrill Milnes. Dirija Zubin Mehta. — A, să vezi! Nu repetasem cu Maestrul, pentru că a trebuit să plec nu știu unde și, în ultimul moment, mă cheamă, că vrea să mă acompanieze un pic. Îmi spune: Îmi pare foarte rău, dar aveți de cântat o pagină în plus, pe care nu am cum s-o mai scot din orchestră acum". Mi a dat-o și am învățat-o până când am intrat în
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a personajului! Am mai avut ocazia să lucrez, mulți ani după, cu Viorica, la Théâtre du Capitole din Toulouse pentru Voievodul Țiganilor, de Johann Strauss. Interpreta rolul bătrânei vrăjitoare Czipra. A apărut la repetiție tot în lejer decalaj și tot acompaniată de mașiniștii care-i purtau mândri valizele. La fel de radioasă, la fel de în formă. Toți interpreții, ca de obicei, dar, de data asta, și cu mine, am fugit să preluăm bagajele, vizibil transformați în curtezani, sperând fiecare să devenim "preferatul". Era numită
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
zile libere și mă cheamă președintele, disperat. Marele flautist al momentului, Severino Gazzeloni, făcea duș, alunecase și își scrântise degetul mic. Împachetat, gheață, nimic. Ce să fac eu? Mă culcasem la cinci dimineața! Un recital, ceva... și cine să mă acompanieze? Era acolo, norocul nostru, și marele Sergio Perticaroli, pianist uriaș, invitat în festival. Da, dar bietul om nu mai acompaniase în viața lui! Mă pun repede și caut partituri, încropesc un program pe hârtie - dar nici să îl fac mai
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mic. Împachetat, gheață, nimic. Ce să fac eu? Mă culcasem la cinci dimineața! Un recital, ceva... și cine să mă acompanieze? Era acolo, norocul nostru, și marele Sergio Perticaroli, pianist uriaș, invitat în festival. Da, dar bietul om nu mai acompaniase în viața lui! Mă pun repede și caut partituri, încropesc un program pe hârtie - dar nici să îl fac mai scurt, ci așa cum eram eu obișnuită - și ne așezăm pe la unsprezece dimineața să repetăm. Ce înseamnă un profesionist? Maestrul Perticaroli
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Locuia foarte aproape de mine, în Central Park. Îi plă cea să mă duc la ea, făcea tot felul de lucrușoare mititele românești de mâncat și adora să stăm la taclale. La ea în casă am ascultat discuri în care era acompaniată de Enescu și mi-a povestit mult de dumnealui. Mare toantă eu, să nu o înregistrez! Stella era o povestitoare fermecătoare. Cred că Umberto Giordano a fost îndrăgostit de ea, că era mică și tare frumușică și îi luceau ochii
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
vechi din evul mediu, care datorită poziției geografice, nu mulți au avut ocazia să le vadă.Sibiul, oraș caracteristic și acesta, cu clădiri și muzeie aparte, unice, deasemeni,nu la îndemâna fiecăruia să le vadă, în special soțiile, care ne-au acompaniat pe parcurs, să ne servească cu ce a fost nevoie,noi fiindu le recunoscători. In continuare, am purces peste această minune numită Trans+Făgăraș, cel mai mare din România, care leagă Transilvania de Muntenia, trece peste munții Făgăraș, cel mai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a face cu o veritabilă polifonie informațională, și aceasta este teatralitatea: o densitate de semne.” Textul teatral este prezent în interiorul reprezentării sub forma sa de voce, de sunet, având o dublă existență: la început precedă reprezentarea, pentru ca ulterior s-o acompanieze. în revanșă, este adevărat că se poate citi un text de teatru ca non - teatru, deoarece nu conține nimic care să interzică lectura lui ca a unui roman. E posibil, totodată, să „romanizezi” o piesă, cum, invers, poți „teatraliza” un
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
figuri, a acelor personalități, încă mai dragi și mai apropiate acum tocmai prin absența lor. Nu puteam și nu voi putea vreodată uita zâmbetul fermecător și blânda voce a lui Constantin Dimache, cel care, seara, la un "pahar" ne cânta, acompaniindu-se la chitară: "Costică, Costică, fă lampa mai mică!" (...) După terminarea raportului, spre ora 7 și 30 min., Statul Major al Grupului s-a îndreptat ca de obicei către Cartierul General. În acea dimineață mă însoțeau: maiorul mecanic Trandafirescu, șeful
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
meserie, cu toate că în rândurile lor existau și aici "adevărate talente". Astfel Costică Dimache, cu mandolina și cu chitara lui, ca și cu "gurița" lui, în așteptarea alarmelor, de atâtea ori înveselea pe cei ce aveau plăcerea să-l asculte cum, acompaniindu-se singur când cu un instrument, când cu altul, își cânta repertoriul: "Piatră, piatră de e piaaaatră....", "Ecaterino, vedea-te-ași moartă", "Cine iubește și laaasă, Dumnezeu să-i dea pedeaaapsă!", sau ce plăcea cel mai mult decât toate: "Cooostică, Costică, Făăă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
e piaaaatră....", "Ecaterino, vedea-te-ași moartă", "Cine iubește și laaasă, Dumnezeu să-i dea pedeaaapsă!", sau ce plăcea cel mai mult decât toate: "Cooostică, Costică, Făăă lampa mai mică, Cooostică, Costică, Când noi ne iubim !..." etc., în timp ce celălalt Costică (Anastasiu) îl acompania cu: "Ia porumbul, Na porumbul, Ia porumbul, Na porumbul !" Nici cu maistrul radio, Romică Cerneschi, nu-i era rușine Escadrilei 59, sub raport artistic. "Alifie" sau "Aspirină", cum îi ziceau toți, era plin de talent de comic teatral. El nu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
figuri, a acelor personalități, încă mai dragi și mai apropiate acum tocmai prin absența lor. Nu puteam și nu voi putea vreodată uita zâmbetul fermecător și blânda voce a lui Constantin Dimache, cel care, seara, la un "pahar" ne cânta, acompaniindu-se la chitară: "Costică, Costică, fă lampa mai mică!" Grelele pierderi de piloți și avioane pe care le suferisem mă îndurerau profund. Dacă avioanele se întorceau din luptă ciuruite de gloanțe, se puteau repara chiar pe aerodrom, în cea mai
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a cărei noutate va consta, spunea el, în netrucarea ei și în intenția decisă de a se dezvălui fără rețineri, fără nici un fel de restricții mentale: „Așa ceva nu s-a mai scris la noi“, exclama el, cu o satisfacție copilărească, acompaniată de râsul lui sacadat-gâlgâitor, atât de aparte. Regăsesc, de altfel, această afirmație și în interviul acordat Martei Petreu în revista Apostrof: „În Autobiografie, voi spune totul despre mine, chiar și cele mai inconfortabile lucruri.“ Pentru oricine l-a cunoscut este
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sonor: recitalul unui cântăreț de operă. De Lillian Gish, de Vilma Banky, de Pola Negri, de Ramon Novarro, Rudolf Valentino, Lon Chaney, Clara Bow, Emil Jannings știam tot atât de bine ca și ea. Iar muzica de pian a lui Chopin ce acompania acțiunea melodramelor a pătruns atunci atât de adânc în mine, până în „rărunchi“, încât nici azi nu pot asculta valsurile, impromptuurile, baladele, nocturnele lui fără să nu trezească în mine un iremediabil kitsch melancolic. Altă escapadă, estivală, mă purta la ștrandul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ei husar (melodramă probabil tot austriacă - mă încânta husarul...) și Iancu Jianu, film românesc, în care vibram din rărunchi pentru haiduc; amintirea lui mi-o redeșteaptă și azi partea ultimă din Simfonia scoțiană de Mendelssohn - se vede că această muzică acompania filmul. Atracția sexuală față de ostașul din casă a continuat și ea să se manifeste. Seara, după ce-și lepăda hainele ca să se culce, mă înfățișam în odaia ordonanței, dornic să „mă joc“ cu sexul lui - dar câte seri, tot atâtea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
utilității reciproce, într-o epocă în care industria reclama forța de muncă și timpul indivizilor din clasele populare, care nu erau nici reticenți față de disciplina cerută muncitorului salariat, nici creduli față de promisiunile ce li se făceau. Revenea puterilor publice să acompanieze această mișcare, să neutralizeze riscurile sanitare, dezmățul social și politic. Fiindcă Franța a intrat ezitant în era industrială, conducerea orașelor, de la mijlocul secolului al XIX-lea până la al Doilea Război Mondial, a fost dominată, în principal, de considerații igieniste. Acestea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
comerțului și industriei, Consiliul de Stat nu autoriza crearea unui serviciu municipal decât în cazul constatării unei clare carențe a inițiativei private și sub rezerva că interesul general comunal o justifica. Conținutul acestui interes trimitea rapid la considerații sociale: se acompania social o dezvoltare economică ce era percepută ca fiind în afara controlului aleșilor. Progresiv și în ritmuri diverse, primarii au luat la cunoștință că dezvoltarea serviciilor colective avea influență asupra activității economice. Insuficiența locuințelor și a echipamentelor putea fi cauza pentru
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pericolul invocat a fost suprapopularea Terrei, produsă ca urmare a „exploziei demografice”, adică a ritmului rapid de creștere a populației țărilor din lumea a treia. S-a produs o literatură enormă despre creșterea demografică exponențială, care nu va putea fi acompaniată de o dezvoltare corespunzătoare a mijloacelor de trai, despre consecințele nefaste asupra vieții sociale și, în mod deosebit, asupra mediului înconjurător. Intrarea tot mai multor țări în curs de dezvoltare în faza avansată a tranziției fertilității, constatându-se deci reduceri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
acolo unde a fost folosită, la un sistem de proprietate arhaic, în care terenul rămânea proprietatea gospodăriei sau grupului de persoane care l-a despădurit și defrișat, atâta vreme cât membrii acesteia îl cultivau. Este așadar vorba de o proprietate temporară ce acompania o formă de agricultură itinerantă. Deosebirea dintre satul rusesc și cel românesc constă în faptul că populațiile slave au înaintat încontinuu spre nord și spre răsărit, agricultura itinerantă desfășurându-se pe un teren ce își schimba în permanență configurația: „Încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mai mare. Dar chiar și în aceste situații a trebuit să se țină seama de succesiunea anotimpurilor, de caracteristicile solului sau de cerințele plantelor. La aceasta se adaugă și faptul că în societățile trecutului fiecare fază a muncilor agricole era acompaniată de sărbători cu caracter religios, menite a proteja oamenii și culturile de pericole. Haxthausen nu dă mai multe amănunte cu privire la munca în comun a sătenilor, dar este totuși posibil ca ritmul colectiv de lucru să fi avut un caracter mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
apropie satele românești de cele rusești descrise de Haxthausen sunt mai ales cele care pot fi regăsite și la alte populații europene în secolul al XIX-lea. Dintre acestea putem menționa: tehnicile defrișării prin incendiere, formele arhaice de agricultură itinerantă acompaniate de forme de proprietate temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al obștii sătești, rolul precumpănitor al bătrânilor, deosebirile dintre loturile cultivate, aflate în proprietate individuală (terroir), și cele devălmașe (communaux) și mai ales atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
căsătoresc pe la 40 de ani doar dacă este mama de acord. Pe la acea vârstă însă încep să aibă dubii asupra alesei. Nu mai sunt tinerețea și iubirea cele care-și spun cuvântul, ci judecata. Femeile caută bărbați care să le acompanieze, iar bărbații caută femei care să îi placă mamei. Pentru italience, familia nu este un cuib, iar sarcina lor nu este de a înfrumuseța acest cuib, ci de a-l orna. Noi suntem emigrante. Desconsiderate, dar viața dură ne-a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
la urmă. Când am fost anunțat să intru în sală, mi-am dat seama de starea de tensiune existentă, care ... nu mi s-a părut de bun augur. Profesorul Papp se plimba agitat ... și îi spunea D-nei Jeanrenaud care îl acompania ... cum se poate ca niște studenți ... se referea la cei dinaintea mea ... să se prezinte la examen așa de slab pregătiți. În sfârșit se așează și ... tot încruntat ... mă întreabă de ce n-am venit în prima sesiune. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Gugiuman (și al său vestit ciomag), auzind hărmălaia canină și văzând situația disperată în care eram, au și pornit în fugă spre locul cu pricina ... dar că s-au oprit mirați când m-au văzut înaintând spre stână și încă acompaniat de o atât de selectă suită. De aici am coborât în satul Broșteni ... unde am ajuns spre seară și unde ne-am organizat dormitul pe pături în localul școlii din sat. Am ținut să mă refer la această primă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și o altă viziune, fiindcă am fost crescută în afara hotarelor Angliei. Nici că se putea o combinație mai fericită. Pentru a folosi chiar imaginea lui Lessing, urechea ei a perceput din primii ani de viață muzica lui Chopin pentru pian acompaniată de tobele africane: Am crescut într-o fermă din Africa, am avut o copilărie extraordinară. O ascultam pe mama cântând Beethoven și Chopin la pian pe când în sat răsunau tobele: cele două tipuri de muzică se împleteau. Copil fiind, găseam
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
secretorii: vasodilatație, transpirație, hipersecreție salivară, nazală sau lacrimară. Motilitatea masticatorie este mult mai rar afectată și ea survine mai frecvent ca urmare a compresiunii exercitate de anumite tumori pe trunchiul nervului trigemen, la nivelul originii aparente din unghiul ponto-cerebelos, fiind acompaniate de tulburări de sensibilitate, dar și de suferința altor nervi cranieni care își au originea aparentă în vecinătate (VII și VIII). Funcția nervului trigemen se cercetează prin două reflexe: reflexul cornean care are ca răspuns clipitul (implică și nervul facial
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dafin F. Mureșanu, Sorin Vidican () [Corola-publishinghouse/Science/92119_a_92614]