8,468 matches
-
iară Și mi-e viața o lumină și o dulce nebunie. Bun. Ați citit, v-ați amuzat (dacă mai veți, pot să și suplimentez într-un alt post, fiindcă mai am prin computer încă două sonete în maniera lui Asachi), acuma să înceapă concursul. Distrați-vă, încercând să scrieți ceva în stilul meu!
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
mult decât de cititorul Nedormitul, deși sunt una și aceeași persoană, a adaptat, special pentru el, o poezie tristă. Iat-o: La mormântul lui Marean Goagăl Îmbracă-te în doliu, frumoasă Ecaterină, Cu cupru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se rupse Care Este, se stinse o lumină, Care te garanta! Metalica, vibrânda a alarmelor jale Vuiește trist o ușă de la Economat; Căci, ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, care se duse pe-
La mormântul lui Marean Goagăl – poezie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18998_a_20323]
-
pe acest blog: andreea marin cade pe scări cuaforul tău virtual pâine care slăbește de ce fac găinile oul cu coaja moale http:/bibicu-florinel.hi5.com/ bășici de la mușcături la bebe avatar suflet de piatră ce melodie cu pioneri a esit acuma nou porumbei pregătiți la grătar cu cine pot vorbi la telefon cel mai negru om din lume cum să ne tratăm părul slab cum poți să ai semnal beton la telefon dietă cu mâncare multă cum să pui șireturi la
Andreea Marin cade pe scări, în timp ce găinile fac ouă cu coaja moale by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19002_a_20327]
-
nu se compară cu nimik în lume întreabă părinți tăi dragă (De aia ne exprimăm spiritualitatea unică românească skriind asha, kum am apukat de la stramoshi; iar articolul hotărât este de la agenturili străine și occidentul degenerat). Ghertoiul: ești o copilă îndrăgostită acuma ai timp să te Maturizezi Eu: ce te face să crezi că nu sunt matură? Ghertoiul: Vârsta ta (Pe șapte rânduri în caz că nu m-aș fi prins că a mea, nu a muma-sii sau a lui Traian Băsescu) Eu
“Bani nu aduce fericirea” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18899_a_20224]
-
revistă. Preferata mea a fost, este și va rămâne o poză cu Cătălin Botezatu, la care am râs un sfert de oră spre douăzeci de minute, dar la care mi-e teamă că el s-ar putea să plângă. Bun. Acuma, să vă dezvălui ce i se va întâmpla lui Vanghelie în 2020, printre altele: V-am dezvăluit această întâmplare, fiindcă, de când am aflat-o, am o problemă cu verbul “a oua”. Îl tot conjug și îmi dă cu virgulă. Cunosc
Să conjugăm împreună verbul “a se oua” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19014_a_20339]
-
că mă întrerupseși din drum? -Eu nu te oprii din drum bre, tanti Leano, te opriși mata singură ca să-mi povestești de găină și acu băgași frica în mine! -Laasă măiculiță, că-ți făcui un bine, că nu știai și acuma știi! Ia zi, îmi dai o țuică de-a ta, sau nu? Ca să fie primit pentru sufletul bunicilor tăi! -Bine bre hai că-ți dau, ca să fie pomană! Însă matale îmi dai foile de nuc și usturoiul sfințit care zici
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
pașilor grăbiți ce pleacă. Spre alte zări, curate dar pripite Iar visul nostru asiăzi îl dezbracă. Era frumos când te știam alături În gând mi te ascunzi sau te pitești. Nu-ți voi uita, atingerea, sărutul Chiar daca-i râs și-acuma tu glumești. Eu am vărsat cerneala peste rânduri Iar ce e-n jur acum este cenușă. Se lasă amintirea peste gânduri Și sigur nu mai sunt a ta păpușă. Trecutul ne tot cere armistițiu Ar vrea să aibe tot din
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
Se lasă amintirea peste gânduri Și sigur nu mai sunt a ta păpușă. Trecutul ne tot cere armistițiu Ar vrea să aibe tot din ce-a pierdut. Iar pentru-aceasta face sacrificiu Căci prea mult timp iubirea l-a durut. Acuma zorile-s apuse, stinse Peste dorință așezăm cortină. Iar nopților de doruri prea aprinse Le vom stârpi, dar de la rădăcină ! Nu mai ești tu minunea mea dintâi Ce-o alintam cu vorbe-mperecheate. Acuma nu suntem decât străini Cu vise care
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
prea mult timp iubirea l-a durut. Acuma zorile-s apuse, stinse Peste dorință așezăm cortină. Iar nopților de doruri prea aprinse Le vom stârpi, dar de la rădăcină ! Nu mai ești tu minunea mea dintâi Ce-o alintam cu vorbe-mperecheate. Acuma nu suntem decât străini Cu vise care zac împachetate. Dorința-i prefăcută în mister Sau e-ncuiată într-o colivie. Cu gratii sau zăbrele ce-s de fier Să bântuie acuma ca stafie. În lacrime ce curg adună vise Căci și
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
ești tu minunea mea dintâi Ce-o alintam cu vorbe-mperecheate. Acuma nu suntem decât străini Cu vise care zac împachetate. Dorința-i prefăcută în mister Sau e-ncuiată într-o colivie. Cu gratii sau zăbrele ce-s de fier Să bântuie acuma ca stafie. În lacrime ce curg adună vise Căci și așa sunt gemete și patimi. Iară cuvintele cândva promise Împrăștie-le ! Dară după datini ! Nici nu mai știu ce-i vreme, anotimp Și ca să aflu este prea târziu. Încerc să
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
Dară după datini ! Nici nu mai știu ce-i vreme, anotimp Și ca să aflu este prea târziu. Încerc să mă întorc cumva în timp Dar viitorul este străveziu. Vor lumina acum scântei în noapte Iar pentru noi aprind o lumânare. Acuma să rostim ultime șoapte Chiar înainte de a ta plecare. Iar la final nu pot decât să spun - Tu pune capăt jalei sau risipei ! Și vei vedea ce-nseamnă de pe-acum Un vis uitat din ... neglijența clipei. Brăila, iunie 2016
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
țării?! - Lasă-mă, măi Ioane, că știu eu ce fac! răspunde cu parapon prim satrapul bolșevic. Studenți n-avem cum să fim, dar pușcăriași nu se știe niciodată...” Ei bine, ăia n-au mai ajuns la mititica, pe când ăștia de-acuma, măi nocivi că tot ce s-a zămislit vreodată pe aceste meleaguri, se simt irezistibil atrași de atari stabilimente, măi ceva că fluturii de noapte de flacăra lumânării. Și nu numai ei, făcătorii legilor de mare trebuința pentru uriașă tagma
ASTIA SUNT ALESII NOSTRI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384695_a_386024]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CU SUFLETU-N GENUNCHI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aud și-acuma ruga ce-o zice Sfânta Vineri Să fim feriți de rău să nu murim de tineri, Reper s-avem doar cerul senin și luminos Și jertfa de pe cruce a Domnului Hristos! Un clopot bate-n inimi și plânge răvășit Copii
CU SUFLETU-N GENUNCHI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384713_a_386042]
-
stai în cap de țară , chiar dacă ai lăsat-o goală. Ca să "emani" au murit tinerii, pe 13-15 ai chemat minierii, Să-i căsăpească pe “golani”... și uite Dumnezeu îți mai dă ani! Și pentru-așa bravuri ce amintii, în loc să-nfunzi acuma pușcării , Ești mare Președinte onorific!!!... miracolul e sigur, mioritic!!! De-aceea sper ca cerul să-ți sortească, bucatele să nu îți mai tihnească, Și tot ce bei să-ți pară doar sălciu, cu iz de hrubă și de bisturiu... Să
ODĂ LUI ION ILIESCU de NELU PREDA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384745_a_386074]
-
părăsita, Pan’ prăpădi înavuțirea. Veni tiptil... dar la intrare, Simți o veghe că de înger, Si cand pătrunse în clădire, Văzu în jur tot ce furase. Înălțare Credeam că niciodată N-am să mă pot desprinde De trupul care tace Acuma că pământul. Abia despresurata, Mă regăsesc în plânsul Cuiva rămas în urmă. Castanii, curtea lungă, Parfumul din tablouri Și mâinile bunicii Îmi recompun conturul, Și zăbovesc cu jale La marginile lumii Visând să fiu prezenta, Până când negandirea Mă luneca în
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
fi proastă că mă stresez, în urma diagnosticului de “nevroză cardiacă”. I-am tăiat-o scurt. Dar aia e altă poveste. Ca să fiu extrem de cool, am decis să nu decid dinainte ce voi face anul ăsta (mă rog, anul trecut, de-acuma) de Revelion. Numai neamurile proaste, care nu au înțeles încă măreția universului și micimea unui revelion, se pregătesc și fac salata boeuf. Nu? Așadar, fără să știu, am decis în fapt să nu fac nimic. Asta, oarecum m-a sâcâit
Cum era s-o omoare de inimă BOOM pe Frusina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19038_a_20363]
-
cap. Pisica pică lată. Tataie se neliniștește instantaneu. Îi zice lu’ taică-meu: - Ia-o și tu și du-o undeva mai încolo, să n-o vadă mă-ta (adică mamaie, n.m.). - N-o iau, bre, lasă-mă-n pace, acuma ai comis-o, să te văd cum te scoți. N-apucară să termine bine schimbul de replici, că iese mamaie din bucătărie și scanează atent mediul înconjurător. - Ce-i cu pisica aia acolo? Tadaaam! Tataie se înverzește. - Culaie, n-auzi
Tataie, mamaie și pisica buclucașă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19086_a_20411]
-
în mână însăși Vasilica. În fine, pleacă Vasilica și soțul ei, prezentăm și noi documentele și o luăm spre avion. Schimbasem biletele în ultimul moment și nu găsisem locuri unul lângă celălalt. - Lasă, poate facem schimb cu cineva”, zice Nic. - Acuma, și dacă n-o să putem, aia e... Dar tare aș vrea să putem, zic și eu, ușor îngrijorată. Ajungem la locurile noastre și... ciuprizăăă. Eu aveam loc lângă soțul Vasilicăi, Nic avea loc lângă Vasilica. Cei doi tocmai se agitau
Cu Tudorel și Vasilica, dincolo de nori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19090_a_20415]
-
vecine? - M-a prins zăpada asta fără mâncare și n-am cum să ies, că nu ne-a dat nenorociții nămeții din fața blocului. - Da, vecine, niște nenorociți. - Dai coaja aia de pâine? - Ți-aș da, da’ nu mai am, că acuma am terminat și eu toate proviziile. Îmi fac în fiecare toamnă provizii pentru iarnă, da’ uite că le-am terminat. De-acuma... m-așteaptă și pe mine zile grele. - Ce ne facem, vecine? - Răbdăm, ce să facem? Așteptăm să vină
Cum va ajunge Elena la cuptor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19110_a_20435]
-
blocului. - Da, vecine, niște nenorociți. - Dai coaja aia de pâine? - Ți-aș da, da’ nu mai am, că acuma am terminat și eu toate proviziile. Îmi fac în fiecare toamnă provizii pentru iarnă, da’ uite că le-am terminat. De-acuma... m-așteaptă și pe mine zile grele. - Ce ne facem, vecine? - Răbdăm, ce să facem? Așteptăm să vină ăștia să ne dea zăpada. - Oare să nu ieșim să ne-o dăm singuri? - Ai înnebunit, vecine, da’ ce, e treaba noastră
Cum va ajunge Elena la cuptor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19110_a_20435]
-
vină? - Dacă n-o să vină, poate se topește... Peste trei zile, nea Gigel e deja transparent de inaniție, iar nea Costel vede dublu de foame: - Ce faci, vecine, mai poți? - Nu mai pot, vecine? Matale? - N-a venit nici pân-acuma nenorociții să ne dea zăpada. - Și tot ninge. - Murim în casă de foame. - Vai de noi. - Auzi, vecine, da’ nu cumva vine niște miros de friptură de la matale? - M-ai prins, vecine... - De unde-ai avut carne? - Am băgat-o pe
Cum va ajunge Elena la cuptor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19110_a_20435]
-
două fuste, un jupon, o bluză și o basma. Nu dau 10 milioane, dar le las să mă îmbrace în ele (foto 2, 3). Sub cele două fuste puse peste blugi, sub cămașa pusă peste tricou (cam nașpa rozul ăla, acuma văd, puteau să-mi dea și ele o bluză mai înflorată care să se asortează mai mișto) și sub ditamai broboada, simt că sauna e o invenție inutilă. Mă amestec printre localnici, nu înainte de a-i ruga frumos pe colegii
Amintiri de reporter by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19094_a_20419]
-
episoade a unui mărțișor mai special. Episodul 1: Episodul 2 și ultimul: Cu asta mă ocupam, va să zică, acum vreo șase ani, când încă mai exista Academia Cațavencu în varianta ei originală. Și cu asta, și cu asta, și cu altele. Acuma ziceți-mi și voi povești cu chestii smulse prin tortură.
Povestea veche a unui mărțișor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19115_a_20440]
-
Simona Tache Tot din arhiva Academiei Cațavencu pe stil vechi: Ei, și-acuma ghiciți cine era colegul care îmi făcea glumele de mai sus. Sau să vă spun eu? Hai că vă spun. Era chiar Nic, drăguțul de el. Bine că mi-am amintit. Cine o să doarmă în noaptea asta pe canapea? Oare
Glumițe cu șoferițe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19122_a_20447]
-
După care să mă întorc pe călcâie și să mă sui la loc, în mașina mea. Daaaaaar... nu m-a lăsat soțul s-o fac, pur și simplu. M-a luat cu “Termină, domne, cu prostiile, civilizezi tu pe toată lumea acuma... Las-o în pace, dacă e nesimțită, crezi că o s-o faci tu altfel? O să aibă o revelație și o să devină, brusc și pentru totdeauna, o persoană cu bun simț? Blablablabla”. Și nu m-a lăsat să mă duc. Iar
Nu sunt lăsată să fiu erou civilizator by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19132_a_20457]