14,708 matches
-
paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu fac nici o greșeală!” Dominată de acest gând, s-a Întors și a trecut de cealaltă parte, pe locul mâinii Întâi... Când s-au văzut de o parte și de alta a mesei de operație, s-au auzit două răsuflări adânci. Erau ale celor doi „combatanți”. Aveau emoții amândoi... În clipa următoare, fără nici o poticneală, au pornit comenzile Despinei... ― Bisturiu... Pensă... Compresă... Profesorul se executa cu o atenție deosebită. Nu care cumva să greșească, tocmai el, vreo manevră... În tot timpul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să-și poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit și, după o răsuflare adâncă, a vorbit: ― Dragule, această noapte să fie cea a Înțelepciunii și premergătoare ieșirii victorioase din „groapa cu lei”! Noapte bună. ― Mulțumesc, domnule profesor. Noapte bună... Până acasă, a mers cu pas rar, de parcă și i-ar fi numărat. Un imbold
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apucă găidulca și o strânse cu drag la piept: Bogdaproste, deadule... O să fiu vrednic... Dar nu se poate să mai rămân aici, la tine?... E-he-he..., surâse moșneagul. Dacă s-ar putea, crezi că nu te-aș ține?... Culae păși cu adâncă părere de rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu se poate să mai rămân aici, la tine?... E-he-he..., surâse moșneagul. Dacă s-ar putea, crezi că nu te-aș ține?... Culae păși cu adâncă părere de rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară, cu ochii înălțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai înainte și zări undeva în dreapta, nu departe, râul și podul cel mare. Mergând, nu se întâlneau cu nimeni pe drum și peste tot domnea aceeași pace adâncă, de miez de noapte și ca din altă lume. Unde mergem noi acum, bade Petre?!... întrebă Culae mirat. Drept răspuns, badea Petre plesni mai întâi prin aer cu biciul lui și râse scurt în barbă. He-he!... Păi cum unde mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe spinare, iar căruța începu să salte hodorogind pe șoseaua plină de pietre. La deadul Vasile am fost, tată! Poți să te duci să-l întrebi..., repetă Culae cu încăpățânare, în timp ce pe chipul tatălui său se așternu o expresie de adâncă tristețe. Păi deadul Vasile, mă Culae, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească..., s-a prăpădit de astă iarnă!... zise badea Ivan, uitându-se mirat la vecinul său de casă. Tu nu i-ai spus până acum, mă Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
iată că în el avea să se odihnească trupul cine știe cărui demnitar comunist, răpus de ascuțișurile luptei de clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să se găsească oare vreun colț de cimitir și pentru mine?... De ce-ți faci asemenea griji, tată? îl consolă Valentin, care tocmai ducea la mașina parcată în fața casei un samovar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bucurie, când își văzu fratele intrând pe nepusă masă pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Brănești și începu să-și acuze soțul că, de fapt, sub pretextul că nu putea să obțină transferul, se ascundea doar rea voință și intenția detestabilă de a rămâne pe-acolo, în locuri străine și în casă cu chirie, până la adânci bătrânețe. ...Că ție-ți place să stăm aici, printre brăneșteni, fiindcă ai prieteni cu care să te-mbeți și să chefuiești, dar la mine și la copiii ăștia nu te gândești deloc! Puțin îți pasă că ai o familie!... De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se aud pași grăbiți, apoi alți pași șovăitori și în fine, niște clinchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se gândească la ea jumătate de secol în care am trecut cu toții prin atâtea ! Nu, de așa niște fantasme este capabil numai el, iubitul, distratul și distinsul meu frate Dragoș ! Dora se servește cu delectare din bunătăți și soarbe înghițituri adânci din ceaiul parfumat. "Muguri de brad și frăguță de mai", precizează Ciprian, răspunzând întrebării ei nerostite. Dora simte abia acum că îi fusese cu adevărat foame și că sațietatea care începe să o cuprindă este plăcută. În vremea asta, Ciprian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bărbaților plecați pe front trebuiau îndeplinite. Distribuția poștei rămăsese tot în grija lui, dar trebuia să o facă în goana mare, căci vitele mugeau, trebuiau mulse și duse la islaz, ulucul de adăpare trebuia umplut cu apă scoasă din fântâna adâncă. Tot el trebuia să înlocuiască pe domnul Ovidiu la treburile mărunte de pe lângă casă, unde doamna Ana, care nu dăduse ascultare ordinului de refugiu, trebuia să vadă de băieți și să fugă la școala unde rămăsese ca dascăl doar ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o mantie, Dora o recunoaște, fără nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar ținuta îi este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl văd mai bine ! Vederea mi-a cam scăzut... Dacă simțămintele care se numesc emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îngălbenite, adusă de pe polița din iatac. Uite, cred că trebuie început cu psalmul 49 al oamenilor care sunt departe de Dumnezeu și vor să se pocăiască, să se întoarcă la El. Citește fără să te grăbești încercând să pătrunzi înțelesul adânc al cuvintelor. Dora citește cu glas tare : Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul au grăit și au chemat pământul, De la răsăritul soarelui și până la apusuri. Din Sion este bună-cuviința frumuseții lui, Dumnezeul arătat va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea. Foc înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atunci pot spune că asta s-a întâmplat între noi. M-am simțit dintr-odată transportată pe alte tărâmuri, singură, doar cu el, cu necunoscutul ofițer român. Mulțimea nu mai exista pentru mine. Privirea ochilor mei s-a pierdut în adâncile iezere ale ochilor lui. Simțeam, și mai târziu mi-a mărturisit că simțise și el la fel, că timpul s-a oprit ca să ofere un mic răgaz pentru iubire celor doi căzuți sub vraja privirii schimbate deasupra horbotei de liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
armă, că se pot întâmpla atâtea. Adevărat că era interzis deținuților, spunea el, dar iarna trebuia să ne apărăm și de lupi, în plus de alte primejdii. Când am ajuns în vâlceaua noastră, aproape să nu recunoaștem locul. O săpătură adâncă de vreo jumătate de metru și de aproape cinci pe cinci metri marca deja locul "vilei" noastre de pe movila cu mesteceni. Copiii ne-au ieșit înainte veseli că reușiseră să prindă o rață sălbatecă care probabil era mai neputincioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
kilometru și al cărei capăt abia se zărea. Aveam un târnăcop și trei cazmale deci femeile tinere ne-am apucat de munca pământului. S-a dovedit mult mai greu decât îmi închipuisem. Unele plante precum rogozul și pirul aveau rădăcini adânci și bine înfipte în pământul care părea mănos, dar când băgai cazmaua în el se dovedea lipicios, îngreunând munca peste măsură. Cu o pălărie din frunză de brusture pe cap și cu o cămașă acoperindu-mi bustul, țineam cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat de la comportamentul normal din cauza unui puseu de orgoliu feminin, a unei crize nervoase motivate de scurgerea implacabilă a timpului care lasă urme adânci pe obraji și pe fire. Într-un târziu a oftat profund luându-și parcă adio de la ultimii douăzeci și doi de ani din viața sa, dar de care n-ar fi dorit nicicând să se despartă... Că erau ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Plotonierul majur Cocea: un rahat cu ochi. Burtă, pumni cât maiul, cap de taur, creier mai mic decât nuca. Nu poate lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-ar fi casap, mi-ar fi milă de bietele animale." Mama tremură... Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc. La Marcel, găina parcă e trimisă într-un somn adânc. Prietenul meu haham ia găina cu gesturi de maestru, o lasă cu gâtul în jos, așteaptă până i se scurge tot sângele, îi spală penele cu multă grijă, o usucă și gata... Marcel ia și bani pentru asta. Îi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aveau să dispară curând. Și în toate acestea se vedeau norii ca un fum în care îi puteai vedea luând forme, sau pur și simplu existând, ca o perdea. Cerul este sublim. Marea este întinsă. Cerul este înalt. Marea este adâncă. Însă într-o zi cele două s-au întrepătruns și s-a creat lumea de azi, un văl de fum al unei țigări pe terminate. Și se găsi echilibrul. Trandafiri întunecați și roze pustii lucesc în noapte. The story of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să spun asta. Poți fi sigur. După câteva clipe, el o întrebă: Cineva a murit. Un tip a încercat să mă apere. Îmi pare atât de rău! Nu e vina ta. Vru să o atingă. Stai așa! Remarcă o tăietură adâncă pe obrazul ei, și una pe braț. Dumnezeule! Cum de n-am văzut? Stai jos, vin imediat. Îi șterse dâra de sânge și îi bandajă rana. E mai bine? Da. Mult mai bine. Ar trebui să chemăm un doctor, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să țin cont de relația noastră. E un privilegiu. Și se făcea în visul meu că tocmai omorâsem pe cineva. Încep să mă calmez în camera de hotel. Fu un accident și trebui să ascund crima. Îmi trag un suflu adânc. Tocmai fugii de la iaht până aici. În fața oglinzii, în baie, îmi vine să mă sui pe pereți, însă când îmi iau diplomatul și fug, simt libertatea. Mă îmbăt cu viteza, cu luminile, m-am amețit cu nițel vin din paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]