7,862 matches
-
și cum le crapă smalțul oaselor tot mai reci [50] Și-un fel de umezeală de mucegai albit crescând ca buruienile ca lichenii pe munți crește în lumea asta acoperind orașe podișurile stinse ale acestor frunți [51] Și dacă din adâncuri de patimi și de vremuri Calul Troian e visul înalt din viitor Steaua ce duce lumea prin noapte luminând-o Idealul de care în veci de veci ți-e dor [52] El numai ni se-arată în visuri și credințe
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
în visuri și credințe și ne lumină pașii și calea ne-o arată în noaptea cugetării nu de atins el este și nici în noaptea lumii atins va fi vreodată [53] Materia-n Cetate crapă ca albe ziduri și din adâncuri iată un nechezat că vine și Calul iar se vede mai stins și fantomatic înșeuat cum trece pe-a lumilor coline [54] Mulțimile popoară aleargă mut pe dealuri și iată să-l atingă să-l pipăie ar vrea însă el
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
să ajungem o dată acasă îmi e dor de tine, Doamnă , mi-e dor [11] Și mergeau pe un câmp de zăpadă sufletul tremura și plângea trebuie acum să topești întinderea de zăpadă cu răsuflarea ta [12] Doamnă, gheața e până-n adâncul pământului cu cât o topesc cu atât coborâm în timp ce deasupra noastră aburii îngheață din nou în curând în centrul pământului o să fim [13] Stinge acest foc cu picioarele porunci când ajunseră în adâncul pământului dansând își turna cenușă în păr
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
răsuflarea ta [12] Doamnă, gheața e până-n adâncul pământului cu cât o topesc cu atât coborâm în timp ce deasupra noastră aburii îngheață din nou în curând în centrul pământului o să fim [13] Stinge acest foc cu picioarele porunci când ajunseră în adâncul pământului dansând își turna cenușă în păr și cânta în lumina vântului [14] Sufletul adormi greu istovit în timp ce Doamna cânta și dansa dar Doamna-l văzu și-l strigă s-o vadă cum cânta și dansa [15] Doamnă, nu mai
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
care nimeni nu venise ningea cu roșu peste-o mare adâncă de atâtea vise [2] Și tu stăteai atât de albă la marginea acestei lumi și-ți beai cafeaua în apusul care sufla dinspre genuni [3] Și eu veneam dinspre adâncul acelor codri-ntunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși [4] Și-ți vedeam capul de departe pe-un fel de culme un mormânt care plutește și se duce venind din veac adus de vânt [5] Și eu
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
nimic în toată lumea, Doamne , numai câmpii sclipind de geam [11] Și eu strigam și tot strigam zburând prin tine ca prin vis ningea cu nimeni peste lume un ochi ningea în sine-nchis [12] Și ca un fulger coboram 'n-adâncurilor reci câmpii ningea cu nimeni peste lume ningea cu morți peste a fi [13] Ningea și iar ningea urlând ninsoarea care se năștea pe ea din propria-i ninsoare ningându-se în veci pe ea [14] Ana, strigam, un fel
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
privisem pe țărmul mării într-o seară [17] Și începea un fel de dor de imnuire și durere și eu vedeam cum cresc ca apa în pântecul acelei sfere [18] Și-mbrătișam pe dinlăuntru iubita care mă năștea cădeau miresmele-n adâncuri și-adâncurile înspre ea [19] Și într-un cer pustiu si antic în care veșnic tot ningea numai ninsoare și ninsoare nici o lumină nici o stea [20] Și iar plecam asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol straniu de
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
țărmul mării într-o seară [17] Și începea un fel de dor de imnuire și durere și eu vedeam cum cresc ca apa în pântecul acelei sfere [18] Și-mbrătișam pe dinlăuntru iubita care mă năștea cădeau miresmele-n adâncuri și-adâncurile înspre ea [19] Și într-un cer pustiu si antic în care veșnic tot ningea numai ninsoare și ninsoare nici o lumină nici o stea [20] Și iar plecam asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol straniu de suferinți mistuitoare
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
străbat pustiile sperând într-un sfârșit să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam plutind pe zări chipul acela și mormântul care pierea înspre pustie în veac de veac iluminându-l [24] Și eu veneam dinspre adâncul acelor munți întunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși ----------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București-Galați 1970 - 2016 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRSCU - POEME PROFETICE / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1897, Anul VI, 11 martie 2016. Drepturi de Autor
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
prin sufletele noaste suflă un vânt rece, născut din golurile cărților de istorie, sau din faptul că eroii noștri nu sunt destul de cunoscuți și respectați, că nu ne amintim cum trebuie de gloria pe care le-o datorăm. Totuși, în adâncul nostru, e vie credința că EROII NU MOR NICIODATĂ. Aceste gânduri le trăiesc mai intens de fiecare dată când ajung în țară și, în drumul meu de la București până în comuna natală, Țigănești, cu 30 de kilometri înainte de a ajunge în
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
a înfățișat un om înalt, fără vârstă, cu o ținută dreaptă, amintind de vorba românească referitoare la frumusețea și măreția statuară a românului “verde ca bradul”, cu o privire atentă, izvorâtă din ochii săi limpezi care îți spun că în adâncul lor viețuiește un om deosebit. Prima impresie a fost aceea a revărsării culorilor blânde ale răsăritului de soare sau al văluritului undelor unui lac strălucind în lumina zilei. Era însoțit de frumoasa sa soție. Acum, la anii senectuții, în jurul său
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
mare dar pe care ni l-a făcut și ni-l face Domnul. Și o Mare lecție pe care ne-o dăruiește Domnul, din care avem foarte multe lucruri de învățat. Gândul mă duce la părinții dumneaei și zic din adâncul sufletului meu: Binecuvântați să fie părinții care au dat un astfel de om ! Mai scote-mi Doamne în cale oameni minunați, pentru că ei sunt mesajul Tău, bogăția vieții noastre sufletești, și poate salvarea acestui neam... Vă mulțumesc din suflet iubită
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
al nostru - a muncit cot la cot cu muncitorii și zidarii veniti din Maramureș, a pus umărul la tot, de la sapă și roabă, până la înălțarea sfintei cruci care străjuiește mânăstirea. Totul a fost făcut cu muncă și perseverență pornite din adâncul inimii și din neclintita menire de misionar. În fața unui astfel de model, i-au sărit în sprijin fără răgaz, punând umărul la greu, mulți săteni, ba și din împrejurimi, din Alexandria, din București, din Satu-Mare, din America și Australia, oameni
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
mai ales, nu pot trece peste Voia Domnului. Eu respect asta cu sfințenie. Nu știu alții ce și cum fac, fiecare își plătește greșelile la un moment dat, dar de multe ori binele se transformă în agresiune dacă undeva în adâncuri este respins de cel căruia îl dăruim. Nu este destul acceptul rațional. Orice "împotrivire" pe care o simțim când scanăm (diagnosticăm) pacientul, este un semnal pentru noi că nu putem merge mai departe. Mi-a plăcut și îmi place să
EU SUNT ABSO-LUTUL? ÎNTRE DA ŞI NU, NECUPRINSUL FIINŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368542_a_369871]
-
să le aranjeze cu meticulozitate în ea. Era cu nervii întinși la maxim iar mâinile îi tremurau și respira sacadat. În cele din urmă hohotele de plâns au reușit să înfrângă zăgazul și au început să se rostogolească nestăvilite din adâncul sufletului său zbuciumat. S-a lăsat să cadă sfârșită pe divanul din piele albă din salon și a dat frâu liber durerii. După o vreme, suspinele au început să se mai domolească și epuizată a adormit. În somnul său doar
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
Tănase” sunt cai nestrânși în zăbale, liberi, frumoși, zguduind nu pământul sub copite ci văzduhul sub care e aninată scena, nevârstnici, tineri cu toții în suflet, năpădind în iureș viața spectatorilor, alinând-o, îmbucurând-o, îmbogățind-o. Cu toate că fiecare duce în adâncul sufletesc o patimă, o nedreptate, o suferință, o tristețe... Cine, de pildă, poate fi în sufletul actorului Alexandru Arșinel?! Câtă durere a răbdat și câtă rabdă, dar spectatorul nu-i vede decât fața bonomă și zâmbetul cald, pentru că la cabină
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
plenitudinea sa în fiecare vers, o poezie între credința creștină și dorul de țară, dar în același timp și o poezie socială, uneori cu aspect de protest față de nedretățile din societatea începutului de mileniu III. Și pentru că am simțit în adâncul sufletului emoția dezvoltată de minunatele sale versuri, am numit această cronică „Drumeț la porțile occidentului”, ca un semn de solidaritate cu toți confrații noștri „rătăciți” pe străzile „Apusului” în lupta pentru existență. De ce a ales oare autoarea tocmai anotimpul toamna
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
tămâioară, / Să nu mă tem pe drumul către seară.” Dar tema mamei se regăsește și în “Cântecul lebedei”, unde mama este asociată cu o lebădă ce-și poartă copiii pe drumul vieții: “Plutea, tăcând, pe ape, regină a tăcerii, / Iluminând adâncul cu grațioasa-i umbră. Cu trei boboci pe aripi, mergea către departe... În inima-i plăpândă, vuia o voce sumbră, / Dar n-o durea furtuna, cât puii de pe spate. / ... Și se rugă regina, în cântec alb de șoapte, / Să-i
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
poeziilor sunt scrise în stil clasic cu rimă, ritm, muzicalitate, imagini clare. Se observă pe parcurs și o tentă cosmică, o încercare de evadare către aștri din feeria naturii. Versurile domniei sale au forță și mesaj, sunt scrise cu naturalețe din adâncul sufletului, aș spune “o metaforă a vieții” și parcă te îndeamnă să le recitești de fiecare dată. Ion Nălbitoru - membru al LSR, România Referință Bibliografică: Drumeț la porțile occidentului / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1445, Anul IV
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
puse la fereală sub cojocelul său și ieși la viforoasa lărgime. Copil și miel, amândoi fură prinși de vârtejul ninsorii și purtați din ogradă spre uliță, împinși dincolo de biserica străveche până hăt, departe, spre gura pădurii și de-acolo către adâncul ei cel negru, înspre poalele muntelui. Ca prin farmec, o liniște de piatră se lăsase pretutindeni. Se auzea parcă doar inima-i bubuind lângă plăpândul firicel de viață ascuns la piept sub cojoc. Se afla într-o poieniță scăldată în
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
somnului. Pe minută, copilului i se scurse toată vlaga din trup și căzu în genunchi! De jur împrejur îl țintuiau câteva perechi de luminițe galbene, ochii lupilor sosiți de neunde. Ciudat, dar spaima morții nu-i mai tulbura cu nimic adâncul firii! Era stăpânit acum de un singur gând: să-l apere pe miel, să-l ocrotească de colții lupilor pe care-i presimțea flămânzi dincolo de umbra copacilor și care-nchideau un cerc din ce în ce mai strâns în jurul său. Un behăit subțirel îi
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Cantec > CU DOINA-N GÂND ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului zboară gând până departe până dincolo, la moarte și pețește-o pentru mine spune-i că ursitu-i vine din adâncurile vieții stins ca roua dimineții spune-i cum să se gătească nunta cum s-o pregătească eu vin toropit de flori cu alai de bocitori supărați că plec din lume și adăst la ea-n genune zboară iute, zboară gând
CU DOINA-N GÂND ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367943_a_369272]
-
grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul chibzuinței!“ DORINȚĂ Aș vrea să mă pot uita lung, fără să cad în adâncurile cerului de dedesubt, în slăvile înălțimilor pornite din adâncuri. Aș vrea să-mi pot frânge pumnul destinului, ce-mi tescuiește timpul în lacrimi. NOSTALGIA FULGILOR M-ai culcat între două veșnicii să nu aud cum doare iarna. Mi-ai smuls
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul chibzuinței!“ DORINȚĂ Aș vrea să mă pot uita lung, fără să cad în adâncurile cerului de dedesubt, în slăvile înălțimilor pornite din adâncuri. Aș vrea să-mi pot frânge pumnul destinului, ce-mi tescuiește timpul în lacrimi. NOSTALGIA FULGILOR M-ai culcat între două veșnicii să nu aud cum doare iarna. Mi-ai smuls brațele de nea fără să știi că dragostea oricărui
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
a hirotonit preot peste lumea misterelor să slujești în Templul Sferelor să mă dezlegi de ultimul mit - poate te-a cununat cu o stea cu un șarpe, cu un taur - curgeai în afară, ca o mină de aur, fierbeai în adâncuri că inima mea. Referință Bibliografica: ELOGIU DEMIURGULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ELOGIU DEMIURGULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367338_a_368667]