2,132 matches
-
mai obosiți, ne luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare, nu pot. Așteptarea se prelungea. Arătam și mai triști. Unchiul Traian deschise ochii și privi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de minute, care au fost Încrustate, adânc și definitiv, În istoria acelui loc și moment, devenite, de atunci Încoace, pentru ei, doi, dintr-un anume punct de vedere, sfinte. Ospățul de adio Atâta mașinăret, ca acum, nu a fost, niciodată, adunat, la poarta Bulailor; la poarta medicului Bulin Bulai și a profesoarei de chimie Bulina Bulai. Era o zi, mare, ziua de azi. O zi, cum nu mai fusese nici una, Într-o Întreagă viață, a acestei vestite familii din Zvorâștea. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
telegramei trimise la Câșlița am pornit și eu. Aici trebuia să iau cap compas iarăși Banatul, ordinul de refugiu cu premilitarii fiind foarte clar în acest sens. Nu era ușor pentru nimeni dar nici pentru mine. Presimțeam că toată recolta adunată, mazăre, grâu, porumb, cartofi, totul va fi pierdut ca de altfel și păsările, porcii. Lucrurile mai de preț, între care neapărat aparatul de radio leam trimis împreună cu documentele școlare spre Lugoj, în stația Balinț. Au ajuns exact pentru a se
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
surprins, când maâtre d'hotel conduse chiar acolo. În jumătatea de minut necesară pentru a ajunge la scaunul liber, cei așezați păstrară tăcerea. Gosseyn nu se așeză. Aștepta ca maâtre d'hotel să se-ndepărteze; privi între timp la cei adunați acolo și văzu și ei îl priveau, expectativ, poate chiar plini de speranță. Probabil anticipau că aici avea să fie hotărât, un plan. Într-un fel, prezența fiecăruia în această cameră, nădăjduia să fie explicată la sosirea lui Gosseyn. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cărarea lină Învălită-n dulci răcori. Cheamă ceasul dimineții Inima cu dor de-a spune Și prin diafane văluri Se prind ochi-n rugăciune. De pe ram pe fir de floare Sărbătoare și lumină La atâta frumusețe Inima-mi cu dor suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile iar ma poartă Spre înalt, spre nemurire Și cu fruntea sprijinită Sus pe geana zărilor Îmi las doru-n pribegie Pradă depărtărilor
Zorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83236_a_84561]
-
prin simplul fapt că, în loc să adune adepți, îi îndepărtează și pe cei pe care îi are. Fiți mai înțelepți, onorate Înalte Fețe Bisericești și adăstați o clipă și cumpăniți la cele ce v-am spus și la altele, nespuse încă, adunați Marele Sinod, dezlegați frâele dezbinării religioase și transformați-o în iubire, înțelegere, cumpătare, astfel ca să redați fiecărui enoriaș libertatea pe care Însuși El a dat-o tuturor: libertatea de a-și alege singur calea și nu mai impuneți voi ceea ce
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să le astupați și să alungați țiuitul, pentru că asta este clar manipulare psihotronică negativă. În toată această perioadă am avut doar două vise mai importante pentru mine: într-o noapte am ajuns pe undeva tot prin zona gri unde era adunată o mulțime de oameni și pe care-i întrebam unde sunt părinții mei. Cineva mi-a spus că au plecat, dar nimeni n-a știut să-mi spună unde. Am mestecat mult acel vis și am ajuns atunci la concluzia
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cu odaia de sus a domnului Sima. Zenobia pretindea chiar că ar fi una și aceeași, până și fereastra, deși nu dădea spre mlaștini, se afla la locul ei. Aici, pe o mică etajeră roșie așezată în stânga ferestrei, se aflau adunate câteva obiecte; necesitatea de a le enumera, pe care o încerc acum, nu este de natură descriptivă. Ea face parte poate dintr-un ritual pregătitor menit să reunească ceea ce, aparent, desparte. Iată-le : Un bol de sticlă, vid, rotund și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
drumul, fiule? - m-a întrebat bătrânul mai mult în șagă. Îl mai știu. Iar unde nu l-oi ști are să mă călăuzească sfinția ta. Pornim agale pe cărăruia știută și după puțină cale ne primește poiana cu toată lumina soarelui adunată în ea. Pe sub copacii din margine se rostogolesc cu mare neastâmpăr ghemotoace mici de blăniță. Ia uite ce mai zburdă, dragele de ele! Ne-au simțit, hoțomancele. Abia și-a terminat bătrânul vorba și veverițele au pornit val-vârtej spre noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
adus de pe pajiște, de aceea au o miroaznă atât de plăcută - mă lămurește bătrânul, deși nu ar fi nevoie, pentru că în copilărie am stat și eu între brazdele de fân abia cost, apoi la umbra căpițelor clădite din fânul proaspăt adunat, sub dogoarea soarelui...Acum nu s-a întâmplat altceva decât să-mi amintesc de acele zile... Am încetinit pasul și până la urmă ne-am aciuat la umbra unui stog mai retras...De undeva se aude zvon de muzică...Întorc capul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vorbește, dar în piața publică, chiar în centrul orașului nu poți înjura regimul decât dacă ai băut peste măsură și în loc să te ușurezi la toaleta împuțită din cârciumă, preferi să o faci în piață, la adresa conducătorilor. Se spune că cei adunați acolo au început să țipe ceva despre drepturi și ceva despre alegeri, ce le trebuie la aceștia drepturi când nu ai ce face cu ele, casa e a statului, fabrica e a statului, asfaltul pe care umbli este al statului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să ajungem și la asta", spuneau unii aproape în șoaptă, "era prea multă foame și disperare, trebuia să dăm drumul la porțile temniței, dar acum ce ne facem, stăm adunați aici ca oile în țarc, cineva trebuie să ne conducă, dar cine să fie acela din marea aceasta de oameni", toți se gândesc la acest lucru, în piață s-a lăsat o liniște nefirească, în centrul orașului îi așteaptă tancurile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încât devenise liderul spiritual al băieților și al fetelor din autocarul Marii Companii Turistice. Fata făcu iar cu ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu un gest, cu palmele adunate căuș, prin care voia să arate că, astfel, de pe buzele ei trandafirii, pornise în eter un carnavalesc șuvoi de sărutări. Emisia de sărutări putea fi pentru orice entitate din univers. Părea să fie uitat, ca destinație, doar manechinul gonflabil, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mult ca să se poată distinge chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou din margine. Pe chipul tuturor se citea o mare bucurie. Când vaporul atinse ușor debarcaderul, cei veniți să-i întâmpine pe pasageri au început să se agite. Doar glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Kyōdō. Trenul plecase deja de două ore din Ueno așa că Tomoe ajunsese probabil acasă. Era cu siguranță în salon și-i povestea lui Takamori și restului familiei ce s-a întâmplat. Viața de zi cu zi... bucuria părinților și copiilor adunați laolaltă. Fericirea de a nu fi singur. Dar Gaston se resemnase cu singurătatea. Bătuse atâta drum până în Japonia și acum se afla într-un tren care-l clătina, în drum spre nord, în noaptea întunecată. Yamagata. Ce stingher se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe îndelete, nu ducea la ureche. Dar uite, Fănele, tu ai mai multă școală, nu ca unul ca mine, spune-mi tu mie, da’ spune-mi tu mie, crezi că există ceva pe lumea asta, așa, ceva ce le ține adunate, ca-n pumn, le așază pe toate? Când mă uit la stelele astea sau când vezi, la televizor, cum se mișcă celulele, nu te întrebi cine le-a făcut așa? Cum de se mișcă toate, zicea și la Teleenciclopedia, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acela trecuse pe drum, având în spate două fetițe îmbrăcate în rochițe albe, cu panglici în păr, care se uitaseră și ele la ea și-i făcuseră cu mâna. Și cum arătase cerul - plin de nori de furtună, nori roșiatici adunați claie peste grămadă - și de fulgerul din depărtare, deasupra deșertului Kalahari, care unise cerul cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o mare răspundere din partea celor internați și nu doar a lor. Un text limpede. Fiecare pacient - cu toții fiind în convalescență - va hotărî singur sau împreună cu cei apropiați dacă externarea sa este oportună ori nu. Sub semnătură. Doctorul a explicat celor adunați, imediat, în fața Direcției Lazaretului, că „o recădere poate să fie fatală atât pentru cel în cauză, cât și pentru membrii familiei, pentru cunoscuții și necunoscuții cu care va intra în contact. Este vorba de un virus vechi cu rezistență nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inconștient. Pentru a accepta această religie în permanență, trebuia ca Zeul să rămână adormit... Acceptarea ei temporară de către Secoh, în cazul trezirii, implica admiterea de către Zeu a probității perfecte a seniorului său gardian. Or, acest zeu, se trezi în fața notabililor adunați, întinse un deget acuzator spre Secoh și zise cu o voce lentă: - Secoh! Trădător! Trebuie să mori! În această clipă, voința înăscută de a trăi a sistemului nervos al lui Secoh cerea ca el să-și lepede credința. Imposibil. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ajung înapoi acasă. Tu, Smarandă, în vremea asta mai mână cei handralăi la pădure; niscaiva hribi sau hulubițe s-or mai găsi pentru o fiertură ca lumea. Câțiva căței de usturoi ceri peste gard, la mătușa Marița. Și-apoi până adunați și faceți voi toate acestea tocmai bine cad și eu c-o traistă de făină, și-ntindem o masă, știi colé, pe săturate. Ei, bună vorbă? SMARANDA: Vorba o fi ea bună, da' pân' la faptă, mai va! Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acum este să mergeți acasă și să așteptați vești de la poliție. — Da, desigur, l-am aprobat și, ocolind masa, am luat-o pe Hildegard de mână și am îndepărtat-o din îmbrățișarea Reichsführer-ului. Apoi, ne-am strâns mâinile cu cei adunați acolo, le-am primit condoleanțele și l-am lăsat pe Rahn să ne conducă la ușă. Ce se poate spune? zise el cu adâncă gravitate. Desigur, îmi pare foarte rău că Emmeline a trecut pe lumea cealaltă, dar, așa cum însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este încărcată de zgomote, de voci. O macaroană a căzut pe fața de masă, o iau cu mâna. Mama ta mă privește. Este îmbrăcată cu un tricou verde striat de venaturi transparente, în urechi are două mici smaralde. Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade pe față este splendidă. Mă gândesc la fata desculță din vitrină și la Italia care spune: anul acesta este la modă verdele. — Nu vrei prăjitură? M-am ridicat de la masă: — Scuzați-mă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zveltă, tu însă erai slabă și rigidă. Îți dădeam sfaturi: „Trebuie să fii mai maleabilă în schimbul de tehnici“. Dar tu nu puteai fi maleabilă. Aveai prea multe lupte de dus. Mă așezam pe scaunele acelea de grădiniță împreună cu alți părinți adunați acolo pentru trecerea la o altă centură. Stăteai ghemuită într-un colț al covorului de cauciuc albastru și îți așteptai rândul ținându-ți încrucișate picioarele goale. Îmi zâmbeai strâmb. Îți era frică de maestru, de mișcările pe care nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să fim atenți unde punem cuvintele. — Ce mai faci? — Bine. Și tu? — Ești obosită? — Nu, deloc. Nu-i niciodată obosită, își strânge mâinile crăpate de frig. A crescut, în mașină fruntea ei pare mai înaltă, dar umerii îi sunt mai adunați. Nu se lasă niciodată cu totul pe scaun, rămâne întotdeauna puțin îndepărtată, încearcă să reziste. Privește prin geamul mașinii lumea aceea care nu ne-a apărat. Așteptăm ca doi convalescenți să treacă timpul, o dată cu mașinile care se scurg și zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]