10,866 matches
-
consumării în mod inutil a unui timp: sensul lumii este consecința unei peirderi de timp irecuperabile. Desprinderea unui sens înseamnă conștientizarea paralelă a lui a fi târziu. Conștiința târziului, pe de altă parte, generează automatic un plus de sens. Investiția afectivă și rațională ce se face în istoria interioară a târziului produce și ea un alt surplus de sens. Textualizarea întoarcerii la sine și punerea în discurs a istoriei interioare aduc spiritul creator în situația de a se regăsi pe sine
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
care diminuează, amplifică, împiedică sau deformează mesajele”. Capitolul al doilea se axează pe limbă, limbaj, discurs și formele și treptele comunicării verbale, ca și pe evidențierea modului în care „mesajele transmise în procesul de comunicare produc (...) efecte” de natură cognitivă, afectivă și comportamentală. Al treilea pilon al studiului se centrează pe acea parte a comunicării negociaționale care gerează rezolvarea conflictelor. Analiza tranzacțională ca metodă de decodare „a proceselor de comunicare” face obiectul exprimării din secțiunea a patra. Capitolul penultim mută cercetarea
ALINA ŢENESCU: „Comunicare, sens, discurs” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339578_a_340907]
-
formulează un fel de scuză a autorului față de cititori, în sensul că probabil problemele lui în relația cu Ioana vor părea de neînțeles celor mai mulți, mai ales că întâmplările sunt selectate la întâmplare, fără vreo rigoare. Singura care acționează pare memoria afectivă. Este firesc, am spune, întrucât perspectiva este subiectivă. Oricum, nostalgia după un trecut sentimental intens primează. Multitudinea evenimentelor, într-un timp relativ scurt, îl surprinde și pe autor, cu toate că evenimentele au fost trăite de el însuși. SUBIECTUL al II-lea
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
despartă de ele pentru totdeauna” (p. 57). Odată clarificată situația, se declanșează un proces de redefinire. Fără nume, trecut și identitate profundă, Anne își constată singurătatea. Cogitativ, Ana-Cristina descoperă interculturalul ca impas identitar, ca eșec și ca ratare. Pe dimensiunea afectivă impasul se proiectează ca singurătate și incomunicare. Întrucât nu poate controla intelectual situația, eroina încearcă o rezolvare pe coordonata emoțională. Ea are reprezentarea că din singurătate se poate ieși prin ficțiune, iubire și credință (p. 122). Face din toate trei
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
Radu Călin Cristea: O dezamăgire tămăduită de Ștefan Vlăduțescu O dublă, delicată și iertătoare dezamăgire neputincioasă alimentează disforia de adâncime a cărții lui Radu Călin Cristea „Luntre și punte (Douăsprezece conversații despre tranziție”) (Pitești, Editura Paralela 45, 2010). Este dispoziția afectivă ce ține „prizonier” un spirit reflexiv și lucid, onest cu propria conștiință și cu lumea. Această stare rezultă dintr-o firească „exigență (...) față de elite”. Materia volumului este alcătuită din transcrierea a 12 dintre convorbirile avute de Radu Călin Cristea la
RADU CĂLIN CRISTEA: O dezamăgire tămăduită, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339634_a_340963]
-
două mâini” (p. 17). Este, pe de o parte, mâna Rebeccăi ce apare ca „scriitoare de literatură non-ficțională”. Ea relatează cu inteligență speculativă „povești grave și istorii tulburi”. Modalitatea relatării este situată sub „o luciditate rea, sadic-rafinată, nepăsătoare, fără reacții afective și evadări filosofice”. Această tentă este indusă de incapacitatea ei de a se „eschiva de la acea dispoziție exersată a spionilor - versatilitatea, răceala cinică, cinismul”. A doua mână este cea a naratorului care încearcă să evite „rațiunile morale”, să evoce adevărul
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
Florentin Smarandache se întâlnește și colaborează pe diferite paliere cu: Cai Wen, Li Weihua, Yang Chunyan, Zhiming Li, Zhen Quing Su și alții. Dintre colaboratorii săi români sunt amintiți profesorul Tudor Păroiu studentul de excepție Victor Vlădăreanu. Excepțională în plan afectiv este legătura sa cu Bălceștiul natal (România ). Sunt de menționat două convorbiri cu mama sa : “Mama la telefon: - Vezi că ești singur prin lume .../ - Lasă că mă descurc eu!”; „Mama și la vârsta asta mă crede copil! Îmi zice la
FLORENTIN SMARANDACHE: Extensica şi estetica paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339641_a_340970]
-
inspirației intră în procesarea-prelucrarea unei gândiri ilustrative. „Tema” urcă la o „idee vagă” ce ulterior se consolidează. Spiritul creator aduce din desen în scriitură un principiu al gândirii geometrice. Acțiunea acesteia se vede și în abordarea unor fapte cu potențial afectiv, și în dezbaterea unor evenimente sociale, și în radiografierea morală a unor atitudini. O logică geometrică admirabilă mișcă analiza: „Cu un etaj mai jos, în blocul unde locuiesc de nouă ani, a murit cineva. Nu știu cine. Și mi-a fost rușine
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
despartă de ele pentru totdeauna” (p. 57). Odată clarificată situația, se declanșează un proces de redefinire. Fără nume, trecut și identitate profundă, Anne își constată singurătatea. Cogitativ, Ana-Cristina descoperă interculturalul ca impas identitar, ca eșec și ca ratare. Pe dimensiunea afectivă impasul se proiectează ca singurătate și incomunicare. Întrucât nu poate controla intelectual situația, eroina încearcă o rezolvare pe coordonata emoțională. Ea are reprezentarea că din singurătate se poate ieși prin ficțiune, iubire și credință (p. 122). Face din toate trei
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
28 decembrie 1992 Întotdeauna m-am gîndit la ce vor fi simțit cei aflați atunci, în Decembrie `89, de partea cealaltă, cum au văzut ei lucrurile care mie mi s-au întipărit într-un anume fel în memorie. Dincolo de viziunea afectivă, adevărul e întotdeauna puțin altfel și nu te poți apropia de el decît încrucișînd mărturiile fatal subiective ale mai multora. Pentru asta aveam nevoie de un om dispus să fie sincer. - Pe 20, seara, mi se spusese: „Ai grijă, mîine
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
sugestie: “Ce faci lumină în visul meu/ Mă chinui să te privesc,/ Să-ți privesc mâinile/ Picioarele sărutate de ape,/ Dar tu te asemeni cu mine/ Foarte mult,/ Ești la fel de singură/ Ca atunci când te caut.” “Zgomotul ce strivește ninsori” Rememorarea afectivă, spațiul amintirii unei trecute iubiri se concretizează la Victorița Duțu într-o comuniune cu natura, pe care eul liric o transfigurează poetic printr-o imagistică bogată. Poeta descrie senzații și simboluri ale solarității, redate sugestiv prin filtrarea luminii în clipe
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
se deschidă. Poeta conservă în aceste versuri o lume fixată într-o aură de eternitate, într-un orizont al sevelor reunite, cosmice și telurice. Secunde În “Scrisoare” - “Am primit o scrisoare./ De la cine e ?/ E de la tine la mine” - rememorarea afectivă a unei povești de dragoste schimbă perspectiva poetică. Versul pendulează între un plan al prezentului și unul al trecutului, între “secunda aceasta,/ Și secunda aceea”. Atmosfera erotică este tipic romantică, de basm, de ritualitate a momentelor si a gesturilor dintre
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
Joițica mai stau să-mi numere steagurile... ” De regulă, se spune că „minciuna se consideră o acțiune intenționată pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului”. Sunt minciuni spontane și minciuni premeditate. Despre minciunile premeditate se spune ca sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat. Capacitatea de a minți a fost observată
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340863_a_342192]
-
cu lumină de topaze în oglinda de cer a privirii, o corpolență suplă, accente de umor, generozitate, finețe, eleganță, bunătate...! Dacă știe cineva că e fiica maestrului Radu Beligan o îndrăgește, dacă nu știe o îndrăgește! În sumum de analize afective, identitatea actriței Lamia Beligan ține și nu ține seama de faptul că este fiica maestrului Radu Beligan! Venise vara anului 2014. Ce repede a venit vara aceea, parcă nici nu avusese alte anotimpuri anul! Macii sălbatici incendiaseră câmpiile, grâul le
LAMIA BELIGAN. ARTISTĂ LÂNGĂ TATĂ ŞI STEJAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341008_a_342337]
-
merge fascinat în urma pașilor spirituali pe care i-a mers prin spectacolul muzical folcloric într-o viață exemplară de trudă și credință, realizatoarea de emisiuni și filme cu orizont folcloric, Theodor Popescu. Așa se cere a se alcătui această însemnare afectivă, dorindu-se să facă plăcere cui citește, dacă găsește că iubirea sa pentru Theodora Popescu e geamănă cu iubirea celui ce-a făptuit-o! Realizatoare, așadar, a unui mare bine sufletesc pentru neamul său, Theodora Popescu, este baza unei coloane
FLORI GRĂDINĂRITE DE MAESTRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341061_a_342390]
-
figurat “ de a reveni la înțelesul propriu, inițial. Fenomenul reclamat de comunicarea poetică are loc în planul paradigmatic al limbii, așa cum ne spune și Jean Cohen, unde se constituie raporturile asociative a căror natură nu este numai intelectuală, ci și afectivă, (vezi Tudor Vianu- Simbolul artistic, în Postume, p.141). Schimbarea nu se reduce la un act de analogie semantică, ce presupune modificarea semnificației primare și crearea unui conținut nou. Condiția creării sensurilor metaforice este dată de “alterarea “ sensului fundamental, care
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
niște ventuze, spuma realității percepută ca mod de inspirație.Poemele poetei Raveca Vlașin sunt o formă a introspecției, o ceremonie pentru reflexivitate. Cu un ochi înăuntru,iar cu celălalt atent în afară, poeta își controlează mișcarea interioară și reverberațiile ei afective, studiindu-și ca-ntr-o oglindă ritmurile eului.Astfel de poezie este oglinda lucrurilor ce nu se văd, chiar și pentru obrazul nevăzut al lunii. Poeziile din acest volum se încadrează în noul curent globmodernul, ce vine după postmodernism.El
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
Tot ce am învățat fiecare dintre noi, a fost deprins din cărți și din ceea ce a reușit să facă din noi dialogul cu sine și cu fiecare.” Iată ce frumos rezumă Horia Roman Patapievici funcțiile fundamentale ale învățării: 1) Inteligența afectivă 2) Inteligența cognitivă 3) Inteligența cantitativă Toate trei ca sumă duc nemijlocit spre cunoașterea absolută. Spun spre deoarece o ființă umană deține cantitativ și calitativ un bagaj destul de sărac de cunoștințe până la moarte., Tot ceea ce mă face să fiu sigur
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
micuțelor mascote care nu pot în nici un chip suplini sentimentele interumane. Important este ca omul să comunice mai întâi cu sine. Și dacă găsește resursele pentru aceste monologuri interioare, va putea să se deschidă și spre celălalt. Dar tocmai dimensiunea afectivă lipsește. Legătura socială aproape a dispărut. Schimbând paradigma comunicării, se destramă și relațiile interumane. De aici și diferențele identitare. Între cultura cunoașterii și cultura comunicării se crează un hiatus. Fără să teoretizeze prea mult, Zanfir Ilie explică aceste concepte și
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
un condei viguros, situat pe cele mai înalte trepte de profesionalism. Cărturar și cercetător al fenomenului cultural - nu numai pe plan local, dar și în integritatea acestui fenomen căruia i s-a dedicat cu toate forțele fizice, mentale, spirituale și afective, totodată căutând nuanțe și note de specificitate, pe care criticii momentului le-au ignorat cu vădită știință, Zanfir Ilie a înscris o pagină de neșters în Istoria literaturii române, pe acest segment geografic și în acest sfert de veac tulbure
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
mistice. Versetele Apocalipsei - devenite aici motto-uri - ne introduc într-o atmosferă de totală reînnoire a artei literare. Theodor Răpan face din conceptul de Poezie principiul suprem al creației sale, adăugându-i reflecția profundă, căci obiectul ei este exprimarea vieții afective, a sensibilității și rafinamentului intelectual: „Eu, Theodor Răpan, infirm de sine și perturbator,/ depun mărturie că pot șterge lacrima din privirea văzului,/ iar când nu voi mai fi nici bocet, nici strigăt și nici durere,/ lespedea simțirii o voi ridica
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
despre unele instituții sau personalități culturale, toate le abordează cu succes, dovedindu-se un observator atent, un cercetător abil, un cărturar cu reale valențe scriitoricești, care prin verbul său, ne transmite nu numai informații, ci și un complex de trăiri afective. Ajuns la cea de-a treisprezecea lucrare cu largi rezonanțe în spațiul năsăudean, dar nu numai, Ioan Mititean a devenit un scriitor cu o popularitate deosebită, înscriindu-se în rândul oamenilor de cultură de pe Valea Someșului Mare ca un artizan
UN SLUJITOR AL SCRISULUI NĂSĂUDEAN, CRONICĂ DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342120_a_343449]
-
ceva din consistența reală a materiei, respectând formele și structurile din natură. Poezia naturii, bucuria calmă, devin perceptibile nu prin exagerări expresioniste, ci printr-o redare sensibilă a acelor aspecte ale peisajelor care fac cu putință comunicarea directă a încărcăturii afective pe care acestea o comprimă. Maria Karalyos este tot mai serios preocupată de stabilirea, între imaginea plastică și realitate, a unor echivalențe riguros conturate, capabile să confere stabilitate și durată emoțiilor estetice. Lucrările sale s-au impus prin formele naturale
PORTRET DE ARTIST MARIA KARALYOS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342164_a_343493]
-
căutarea timpului pierdut”. La fel ca și marele scriitor francez, Vavila Popovici se află în căutarea unor vremuri, întâmplări, locuri și oameni de altădată. Scriitoarea reface un traseu inițiatic și apelează, în acest drum cu valoare de simbol, la memoria afectivă, pentru că, spune ea, „un simțământ duios, dureros, care s-ar numi « dor », mă determină să scriu aceste rânduri.” Deși în mod normal, o astfel de călătorie înapoi în timp, ar trebui să fie sinonimă cu nostalgia, la Vavila Popovici elementul
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
uman, dar - nu în ultimul rând - poezia de calitate”; 16. la GEORGE MIHAIL VLĂDESCU - este analizată toată opera nuvelistico-romanescă: „G.M. Vlădescu a fost prozatorul atent al vieții provinciale, firește, nu cel mai performant, dar, în mod sigur, cel mai implicat afectiv și moral. În paginile sale cele mai substanțiale, or asemenea pagini există, trăiește o lume amestecată de negustori și artiști ratați, ziariști și delincvenți, samsari și avocați, femei devotate, dar și femei care au uitat de mult ce e iubirea
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]