6,178 matches
-
încălțămintea specifică speculatores, soldații din unitățile speciale (mesageri, curieri și gărzi de corp), ne întărește ipoteza potrivit căreia, dintre slujirile militare existente, creștinii le preferau pe acelea în care nu erau direct implicați în acțiuni belicoase și de violență. Polemistul african nu ezită să critice lâncezeala soldaților creștini (fratres commilitones), care considerau că atitudinea neobișnuită a soldatului din De corona o căutare deliberată a martiriului, faptă condamnată de Biserică și considerată expresia unei auto-glorificări fanatice, capabile să dea naștere la apariția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Simultan, își făcea simțită solidaritatea față de fiecare creștin, aflat în starea de soldat ca militar în momentul convertirii ori un simplu recrut. 2.2.6. Ciprian din Cartagina Admirator profund al lui Tertulian, Ciprian, episcop de Cartagina (250-258), aparține lumii africane a cărei Biserică va mai avea încă pentru multă vreme un rol de călăuză spirituală pentru Occidentul creștin. Spre deosebire de cel dintâi, Ciprian se evidențiază printr-un stil literar diferit care aduce în lumină echilibrul gândirii sale și căutarea spirituală intensă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
problematicii militare în fragmentele operei sale, scrise anterior acestei perioade, unde ne descrie situația anumitor ambiente ale Bisericii preconstantiniene. Astfel, în cele 7 cărți ale Divinarum Institutionum, adresate lumii intelectuale păgâne, prezintă o aplicație filozofică oarecum originală. De formație culturală africană, autorul și-a maturat gândirea în contact cu alte realități culturale mediteraneene. Inițial a fost tentat să încerce o sinteză între revelația creștină și valorile moștenite din tradiția clasică, care va avea un succes deplin prin marii teologi din secolul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
distincție a delictului individual văzut ca sacrileg de uciderea în luptă, legitimată și glorificată. În fragmentul citat se poate vedea că Imperiul roman este fondat pe violență și pe idolatrie, dată fiind divinizarea ființelor umane în baza puterii războinice. Scriitorul african pare să aibă destul de clar în vedere faptul că această tipologie religioasă deriva din tradițiile păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și deducțiile sale, se delimitează obiectivul principal pe care intenționa să-l ajungă: să infirme obiecția de conștiință față de serviciul militar. Până la reforma luterană, datorită scrierilor sale, nu au mai apărut opozanți față de serviciul militar. Mai mult chiar, regulile episcopului african au fost acceptate și s-au impus ca normă a Bisericii, fapt constat de el însuși prin sentințele unor eminenți scriitori creștini, papi și episcopi, care au sancționat îndatorirea precisă a creștinului de implicare în apărarea frontierelor patriei aflate în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
război: le era oprit să-i asuprească pe cei săraci și trebuiau să aibă milă de cel care se preda, nemaiavând arme prizonierul nu mai constituia un pericol, fiind vrednic de respect. Soldații puteau să-și păstreze, în opinia episcopului african, un suflet liniștit chiar și în timp de război, pentru că armele trebuiau să conducă războiul și nu sufletul celui care lupta, acesta din urmă trebuind să rămână imun în fața urii: Voința trebuie să caute pacea, necesitatea războiul, pentru ca Dumnezeu să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii orientali și africani decât în cei occidentali, deoarece în Orient și în Africa creștinismul era mult mai răspândit și mai bine organizat. Maximinus și Maxentius s-au îndârjit împotriva femeilor creștine, violându-le personal sau poruncind să fie violate de guvernatorii provinciilor, dând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de conștiință pare maturată de anumite considerații morale, superioare motivațiilor potrivnice idolatriei, chiar dacă se poate vedea și prezența acestora din urmă. Evenimentul a avut loc pe 12 martie 295 în forumul din Tebessa, lângă Cartagina, în Africa Proconsulară, pe când provincia africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
celor botezați, indiferent de națiune sau condiție socială, cetățenia cerească superioară celei pământești. Unele acte sigure ale martirilor (Maximilian, Tipasius, Marcellus) din Africa sfârșitului de secol III ne mărturisesc despre prezența sau înrolarea după caz a elementelor creștine, în armata africană a Imperiului roman. Sunt evocate niște cazuri izolate, care nu ne spun nimic decisiv despre adevărata dimensiune a prezenței creștine din armată. În realitate, atât raționamentele cât și calculele numerice sunt destinate eșecului ori concluziilor disparate. Studiul nostru, poate fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
parte a creștinilor. Tot acum se poate vorbi și despre o serie de cazuri dramatice, episodice și nesemnificative, ale obiectorilor de conștiință sau ale refuzului întâmplător de a accepta ori continua serviciul militar. Tertulian (în De corona) și Actele martirilor africani ne vorbesc despre o trezire neprevăzută a conștiinței creștine ori adoptarea vreunei atitudini rigoriste potrivnice manifestărilor idolatrice evidente, aflate în conexiune directă cu serviciul militar, îndeosebi în situații oficiale. Cazul centurionului Marin, ucis la Cezareea pentru refuzul abjurării credinței creștine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luarea unor decizii teoretice sau practice, a fost parțială sau absentă. Exceptând atitudinea înflăcărată a lui Tertulian, motivată de migrația sa religioasă periodică, nu cunoaștem vreo altă sursă referitoare la aceste formulări doctrinare și nici la teoriile aduse în fața obiectorilor africani de la sfârșitul sec. III. Reflexia despre acceptarea serviciului militar în creștinismul timpuriu reintră în tematica raporturilor dintre stat și Biserică, o tematică care nu trebuie să fi avut, cu certitudine, un mare ecou în mediile creștine, după cum se poate înțelege
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cuprindea aceleași birouri ca și celelalte Fronturi și avea ca obiectiv culegerea informațiilor referitoare la țările plasate în sudul și sud-estul continentului nostru: 1. Biroul 1 (Bulgaria); 2. Biroul 2 (Iugoslavia, Italia, Albania); 3. Biroul 3 (Turcia, Grecia, Spania, țările africane); 4. Biroul 4 (exploatarea informațiilor de naturăeconomică și politică). Ca și în situația celorlalte Fronturi, S.S.I. a trimis mulți rezidenți, având acoperire diplomatică sau comercială, în capitalele sau marile orașe ale acestor țări: Atena, Istanbul, Cairo, Salonic, Verona, Zagreb etc.
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
colectivitate are propria sa logică și că etica pro-fesată și interdicțiile au o funcție pozitivă. Am învățat să respectăm culturile cele mai diferite de a noastră. Ar fi deplasat să afirmăm că preceptele morale care predomină într-o anumită țară africană sau asiatică sunt superstiții ridicole sau tabuuri care trebuie demascate. În același timp, nu remarcăm că principiile etice care guvernează forța și instinctele în societatea noastră sunt raționale și funcționale în măsura în care vizează protecția comunității și menținerea coeziunii. Ele controlează întregul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
stabilesc reguli pentru guvernarea libertăților și pentru a se feri de excesele cauzate de acestea. Când o valoare amenință altă valoare considerată fundamentală, societatea reacționează și dă legi pentru a se proteja. Nu putem spune orice despre evrei, arabi sau africani. Avem o lege care condamnă rasismul și xenofobia. Asta se întâmplă deoarece trecutul nostru încă recent ne amintește ce rezultate funeste au aceste pasiuni. De când anumite țări occidentale au fost victimele atentatelor teroriștilor islamiști, predicile imamilor extremiști sunt supravegheate, iar
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
adesea un complex de inferioritate: prin agresivitate și denigrare se încearcă o compensare pentru slăbiciunile naționale. Același mecanism funcționează și în cazul antisemitismului (membrii unui grup identificabil, care au succes, stârnesc invidia, ura și devin țapi ispășitori) sau anumiți lideri africani care se disculpă pentru patruzeci de ani de declin, invocând colonialismul. Este posibil să îți învingi propriile prejudecăți? Scena se petrecea într-un orășel român și ne-a fost povestită de un prieten. Aștepta singur autobuzul și brusc s-a
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
parlamentare ale diverselor organizații internaționale interguvernamentale / 105 1. Organizația Națiunilor Unite (ONU) necesitatea înființării unei adunări parlamentare în cadrul organizației / 105 2. Adunările parlamentare ale organizațiilor internaționale cu vocație regională și subregională / 108 2.1. Consiliul Nordic / 109 2.2. Uniunea Africană / 111 2.3. Adunarea parlamentară a Consiliului Europei / 118 2.4. Adunarea parlamentară a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) / 126 2.5. Adunarea parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) / 131 2.6. Adunarea Parlamentară a
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
privind componența, funcționarea, modul de adoptare a deciziilor și atribuții ale adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale folosind ca instrument de lucru analiza comparativă. În fine, următorul pas surprinde cititorul cu o analiză a unor adunări parlamentare precum Consiliul Nordic, Parlamentul African, Adunarea Generală a Organizației Statelor Americane, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Adunarea Parlamentară a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și Adunarea Parlamentară a Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră. Un spațiu
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
parlamentare ale organizațiilor internaționale cu vocație regională și sub-regională. În al treilea capitol se va prezenta apariția, modul de organizare, funcționare, precum și atribuțiile organizațiilor parlamentare / adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale pe care le-am considerat elocvente pentru prezenta cercetare: Uniunea Africană, Organizația Statelor Americane, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Consiliul Nordic, Adunarea Parlamentară a NATO, Adunarea Parlamentară a OSCE, Adunarea Parlamentară a Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră. La nivel formal, această parte este structurată pe două dimensiuni: una teoretică și una
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
neguvernamentale ONU Organizația Națiunilor Unite OSA Organizația Statelor Americane OSCE Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa PAP Parlamentul Panafrican PE Parlamentul European SUA Statele Unite ale Americii TFUE Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene TPI Tribunalul Penal Internațional UA Uniunea Africană UE Uniunea Europeană UEO Uniunea Europei Occidentale UIP Uniunea Interparlamentară Secțiunea I-a Dimensiunea parlamentară statală și influențele acesteia asupra politicilor internaționale Capitolul 1 Dreptul parlamentar, componentă a democrației Alături de instituția șefului statului și guvern, parlamentul constituie, în cadrul oricărei societăți democratice
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
rol important în funcționarea Uniunii. Fiecare grup se bucură de autonomie în ceea ce privește metodele de lucru care i se potrivesc cel mai bine în vederea pariticipării la activitatea Uniunii, informează Secretariatul asupra structurii, numelor funcționarilor și regulilor privind procedura proprie. Astfel, grupul african numără 44 membri, grupul arab 19, grupul Asia-Pacific 27, grupul Eurasia 7, grupul latino-american și caraibean 19, grupul doisprezece plus 46 (în care e inclusă și România), grupul neafiliat (Azerbaijan, Maldive, Muntenegru, Ucraina) 4. Scopul inițial al organizației a fost
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de vot regionale. Un efort important se află în curs de desfășurare în direcția înființării unui organism în cadrul ONU, cu implicare și puteri necesare acoperirii deficiențelor: o Adunare parlamentară a ONU. Acest efort este susținut de către Parlamentul European, Parlamentul Pan-African, Comisia parlamentară latino- americană 191. O Adunare parlamentară ar putea funcționa inițial ca un organism consultativ în cadrul ONU și ar fi formată din reprezentanți ai parlamentelor naționale. Avantajele creării unei Adunări parlamentare ar fi un pas practic în direcția eficientizării
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
caz la caz. Ca exemplu, pot fi tratate chestiuni legate de schimburile economice la nivelul regiunii, combaterea criminalității, protecția mediului, gestionarea crizelor, migrație, educație, probleme sociale, sau de alte naturi. Menționam câteva asemenea organizații, cum ar fi: Consiliul Nordic, Uniunea Africană sau Organizația Statelor Americane. 2.1. Consiliul Nordic a luat ființă în anul 1953, ca urmare a inițiativei trilaterale dintre Suedia, Norvegia și Danemarca din anul 1946, de înființare a unei organizații regionale de cooperare 193. Trei ani mai târziu
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
nu sunt organisme legislative supranaționale și dețin în comun cu guvernele mandatul de a încheia tratate, totuși ele se bucură de un rol important în elaborarea și punerea în practică a instrumentelor internaționale încheiate în cadrul organizației 200". 2.2. Uniunea Africană este o organizație cu caracter panafrican, care a avut o istorie interesantă. În anul 1963 a fost înființată o primă structură organizată, de către 30 de lideri ai noilor state africane apărute în urma prăbușirii imperiilor colonialiste, denumită "Organizația Africii Unite". Această
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
a instrumentelor internaționale încheiate în cadrul organizației 200". 2.2. Uniunea Africană este o organizație cu caracter panafrican, care a avut o istorie interesantă. În anul 1963 a fost înființată o primă structură organizată, de către 30 de lideri ai noilor state africane apărute în urma prăbușirii imperiilor colonialiste, denumită "Organizația Africii Unite". Această organizație își propunea, printre altele, inclusiv să sprijine mișcările de eliberare naționale și lupta pentru independență a statelor africane care încă se mai aflau sub dominație. Caracterul regional al organizației
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
o primă structură organizată, de către 30 de lideri ai noilor state africane apărute în urma prăbușirii imperiilor colonialiste, denumită "Organizația Africii Unite". Această organizație își propunea, printre altele, inclusiv să sprijine mișcările de eliberare naționale și lupta pentru independență a statelor africane care încă se mai aflau sub dominație. Caracterul regional al organizației era dat de prevederea din statutul acesteia (denumit "Cartă") potrivit căreia nu puteau adera la organizație decât state africane, independente, admisia acestora stabilindu-se prin votul cu majoritate simplă
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]