1,915 matches
-
sus ca adevărații piloni, profeți și, într-un fel, chiar martiri ai culturii și gândirii moderne. Și, după cum se știe, o fac din adolescență și post-adolescență, neezitând în fața multor ironii și sarcasme, venite mai ales din partea ignarilor sau din partea celor afundați într-un tradiționalism cultural „patriotic”, cărora un Nietzsche, Rilke sau Dostoievski, un C.G. Jung sau D.H. Lawrence, un Marcel Proust sau Thomas Mann li se părea „străin” de „fibra noastră națională”. Sunt solidar și emul al marilor constructori în arte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trecere, abia dacă poate ieși la restaurant de două ori pe an. Știați că 40% dintre copiii palestinieni chestionați în cadrul unei anchete psihologice au răspuns human bomb la întrebarea: ""Ce-ați vrea să faceți când veți fi mari?"" Lumea se afundă într-o nebunie colectivă. Fiul meu a făcut bine că a plecat. Va trebui să-l urmez și eu într-o zi..." Din 1990, mai mult de treizeci și șase de mii de copii palestinieni s-au născut în această
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lectură: Biblia îi ține loc de Constituție. Iar prima lui instituție a fost o universitate, cea fondată pe muntele Scopus, în 1925, de către Judah Magnes (președintele ei până în 1948). O astfel de țară nu poate, n-ar trebui să se afunde în superstiția forței, în virilitatea cuceritoare și în reaua-credință naționalistă. Genealogia obligă. Neuronul va învinge mușchii! Era deja acolo la începuturi, de ce n-ar fi și la sfârșit? 5. Sexul frumos este mereu în câmpul vizual, în ciuda esteticii ambiante a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe acest pământ Că sunt trestie În vânt Cu păcate-ngreunate Și poruncile călcate Treime Te-am Întristat Că porunca am călcat N-am ținut de al Tău Cuvânt Care este legământ. De la Tine am plecat Și-n păcat m-am afundat Iar de-acolo am strigat -Tatăl Meu, Tată Ceresc Am venit să mă căiesc! Te rog, iartă-mă pe mine Că m-am dus de lângă Tine Să mă-ndrept vreau să Te-ascult Că sunt țărâna-pământ! Tată eu Îți mulțumesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe Sfânta Masă, El Se jertfește ca un Miel! Creator fiind de fire A salvat o omenire... Adunând turma mereu El, o scapă de cel rău. De cel ce ne scoate În cale Doar lucruri amăgitoare. Și-n deșertăciuni ne-afundă, În suflet să ne pătrundă Veșnic voi să privegheați! Ca să nu fiți Înșelați Căci cu ochi-nlăcrimați De pe cruce vă privește Iisus Cel ce Pătimește! Deci, vă Întoarceți la Hristos Să vă fie de folos! Să primiți mic cu mare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a ridicat în picioare, un gest pe care încă de pe-atunci nu l mai făceau decât unii bărbați din generația lui. M a invitat să mă așez, a cerut pentru mine cafea și pentru el ceai și s-a afundat apoi în citit. Când a isprăvit, mi-a întins corecturile și m-a întrebat: — Dumneata ești nou la Gazetă, nu-i așa? — Da, sunt nou. — Te-a adus Paul Georgescu? — Da, el m-a adus, i-am fost student. — E
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mult timp datează împătimirea mea pentru cititul revistelor, deprinderea de-a merge la termenul sorocit să mi le cumpăr, spre a le parcurge mai întâi rapid de la prima la ultima pagină, ca să văd ce cuprind, iar apoi spre a mă afunda în citirea lor pe îndelete. Nu mi-a fost în intenție, când am început să scriu pentru Ramuri aceste rânduri despre rostul revistelor, să dezgrop o amintire din copilărie, dar văd că ea îmi vine sub condei vreau, nu vreau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur împrejur, cândva atât de îmbietoare, erau și ele aproape goale, căci mărfuri noi nu mai intraseră. La cassă, Teodor Manea, afundat în niște hârtii, n-a luat act de prezența mea. Undeva, într-un colț, tata stivuia niște pachete. Numai ei, două spectre. Este ultima imagine pe care-o păstrez despre librărie. Peste puțină vreme obloanele i-au fost coborâte definitiv
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
urmăream păsări. Am o carte sub mantă, fie Dante, fie Petrarca, ori unul dintre acești poeți minori: Tibullus, Ovidiu și alții asemenea. Citesc despre pasiunile lor amoroase și despre cele ale partenerilor și-mi amintesc pe-ale mele, și mă afund o vreme, cu deliciu, în aceste gânduri. Apoi mă așez la drum, spre han, vorbesc cu trecătorii, îi întreb despre noutăți din țările lor, învăț diverse lucruri, și iau notă despre diferitele gusturi ale oamenilor și despre diferitele caractere de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
motivând necesitatea unui culoar strategic între Ardeal și Galiția (altă provincie dobândită de Imperiul Austriac în urma dezmembrării Poloniei), dar în subtext și intenția de a controla Moldova pe care, de asemenea, o vedea încorporată odată cu adâncirea crizei în care se afunda Poarta Otomană. În pandant, Eminescu urmărește situația românilor din Ardeal, aflați sub administrație maghiară ("o naționalitate de 5 milioane scrie gazetarul să asimileze 9 milioane, și mai ales în prelungirile etnografice și geografice în care se află naționalitățile Ungariei, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de sectorul public inclusiv sănătate și educație, precum și indivizi care își vând în mod legitim munca în cadrul unei zone a comerțului liber. În plus, dincolo de statisticile oficiale, nenumărate milioane de emigranți ilegali, în principal imigranți economici, au reușit să se afunde în economiile negre ale unor diverse națiuni-gazdă, pe o bază permanentă sau temporară (Harris 2003). Aceste creșteri exponențiale sunt mai mult decât un răspuns trecător la un conflict regional sau civil sau la instabilitatea din Orientul Mijlociu, fostele republici sovietice (unde
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
secretar de stat să aibă pretenția unor libertăți similare. Oportunitățile de rent-seeking le revin de drept politicienilor datorită faptului că ei dețin puterea sau au acces la aceasta. Desigur, politicienii vor determina în mod individual cât de departe să se afunde pe drumul rent-seeking-ului, dar aproape toți vor merge cel puțin o bucată de drum în această direcție. Unii se vor opri pentru ospețe gratuite ocazionale și donații pentru campanii electorale; alții vor accepta bilete de avion gratuite, vacanțe împreună cu familia
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
și frumoasă romanță de dragoste, admirată și la Stroești. Veneau vara amândoi la Stroești și-și petreceau concediile. Mircea Își lua cărțile și un scaun cu trei picioare și pleca, Îm preună cu Lucreția, pe „Ogrezele“ sau pe „Obor“. Se afundau În livezile de fân sau În pădure și rămâneau până i răzbea foa mea. Coborau apoi la hanul Măndichii, unde Începeau dis pute de idei cu juristul Dumitru M. Negulescu și cu avocatul G. Vișoescu. Această romanță de dragoste a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dincoace de cortina de fier, dar astăzi ne putem bucura de roadele abundente ale credinței înaintașilor noștri. Conștienți și recunoscători, dedicăm această fericită aducere aminte fraților franciscani care au suferit pe nedrept după gratii, în zeghe, pentru a nu-i afunda în abisul uitării și pentru a le mulțumi că pentru a ne croi nouă astăzi drumul acesta au dat dovadă de mari sacrificii. Această carte este rodul muncii fratelui nostru Iosif Diac ce printr-un efort neobosit a căutat să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama Văd suflete muncite de flacăra ideii Ce rătăcesc „cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare pe vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le sfărâmă, Și-n unde spumegânde, mugește ca un leu. Ce-ai zice dacă-atuncia, un om s-ar da în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acesta să-l fac să mă însoțească până aproape de Portugalia, unde am dispărut de parcă m-ar fi înghițit pământul. Bineîn țeles că am sosit cu o mică întârziere. Am stat de vorbă puțin despre plastică, dar apoi, nenorocire, ne-am afundat în poezia germană, până aproape să picăm de somn... Dimineață afară ploua fără încetare. La un moment dat, El a fost nevoit să plece, iar eu am rămas așteptând să înceteze ploaia. Aș fi vrut să citesc ceva, dar mi-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-mi însușesc fără falsă modestie locuțiunea lui Caesar: Veni, vidi, vici! La istorie - fusesem atâția ani profesor de istorie... La română - o compoziție care să vădească calitățile literare ale candi daților și în care, ca de atâtea ori, m-am afundat în descrierea trăirilor și a simțirilor proprii... Limba rusă - prima limbă din viața mea... Constituție - dar despre ce constituție putea fi vorba?! și tot singur, fără a pierde nici o oră, m-am întors la Câmpulung. Era început de septembrie. În
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
normalizare... Nu-mi mai fac griji, încer când să accept lucrurile așa cum vin de la sine, iar oamenii - așa cum sunt. Întreaga mea energie o îndrept către preocupările culturale. Regăsesc puțin câte puțin acea bucurie, pierdută de atâta vreme, de a mă afunda în studiu. și nu vreau să mai fiu deranjat! 20 octombrie 1953 Alți nori la orizont! Să sperăm că vor trece... La umbra lor se înfiripă însă un nou țel de viață. E încă vag, îi lipsesc contururi precise, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și nu a contactului-natură), cu tot cortegiul său de nimicuri și de minciuni însoțitoare... Cel care a resimțit-o este un bolnav: o maladie a sufletului, care face sufletul mai bun, dar trist... 13 februarie 1955 Dacă vrei să te afunzi în mediocritate (și este o necesitate na turală din când în când), te duci la Kindi... 21 februarie 1955 O săptămână de primăvară servind drept fundal unei săptămâni de crailâc: vagabondaj cotidian sau, mai bine zis - seară de seară, pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Câmpulung le punea pe tavă la dispoziția Securității, strânse cu grijă într un pachet și așezate în ordine cronologică! „Jur-împrejur, cumplite neguri cenușii Mistuie o lume întreagă, ce-n gol se năruie surd. Iar eu tot mereu mai adânc mă afund, Dar nu găsesc razim, nu găsesc loc Să-mi agăț mâna întinsă zadarnic. Aștept... Nu știu nici eu ce aștept. Dar știu că eu sigur scăpare nu am!“ Peste noi toți, cerul coborâse amenințător, la o aruncătură de băț... În
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fost atâta vreme să li te împotrivești și să le ții stavilă, ci lăsându-te purtat ușor de ele, dincolo de marginile luptei și ale durerii fără de sfârșit și fără rost, să te îneci de bunăvoie în Oceanul Indiferenței, să te afunzi în smârcurile disperării mute și senine, în care nu trebuie să mai faci nimic, pentru că nu mai sunt nici zări de lumină și nici dorul chinuitor după ele, pentru că totul fiind negru e ca și cum ar fi alb totul... Odihnește-te
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să se înțeleagă importanța și locul ce i se cuveneau fiecărui membru component al acestei echipe înjghebate ad-hoc, de niște "salvamontiști" campeștri amatori. În felul acesta, mergând încet, cu opinteli și opriri, biciuiți năprasnic de rafalele de vânt cu măzăriche, afundându-ne la fiecare pas în stratul de omăt, înaintam pe câmpia potopită de zăpadă și viscol. Acum, stratul de ninsoare depus nu-i mai permitea câinelui să facă pașii în mod firesc, ci înaintarea se realiza mai mult prin salturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-o din plin, plătind tributul unor suferințe nedrepte care ne-au schimbat total și ireversibil cursul vieții. Gerul de peste noapte formase o pojghiță de gheață la suprafața zăpezii și, în momentul în care călcam, pârâia, rupându-se, iar piciorul se afunda dedesubt în stratul moale de zăpadă înalt și gros de vreo cincizeci de centimetri. Mircea, fiind șef de coloană, îndeplinea și funcția de "spărgător de gheață", consumând o cantitate mai mare de energie, pe câtă vreme noi, restul, călcam exact pe urmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
intrat sub aplecătoare. Mulțime de oameni. Unii formau grupuri-grupuri, discutau, râdeau, făceau glume ca la moară. Și unii și alții aveau drept element comun spartul semințelor de floarea-soarelui. Pe jos se formase un strat gros de coji încât ți se afunda talpa ca într-un covor persan. Mă uitam la ei și urmăream cu atenție tehnica folosită pentru a ajunge în posesia miezului râvnit. E necesar să precizez că nu toate semințele erau selectate în acest scop. Am observat că erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căldurii în iernile de pomină când termometrele înregistrau temperaturi sub - 17 grade Celsius? Sau cozile de sacoșe de la lapte și iaurt sau capacele de butelii numerotate și înșiruite cu zile înainte? În paralel cu aceste umilințe cotidiene, scribii rușinii se afundau în mocirla laudelor nefondate. Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul la tâmplă ca să laude Conducătorul și partidul în acele vremuri de restriște? Putem răspunde că nu. Ei o făceau din cel mai abject oportunism
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]