1,979 matches
-
blânde. Pe partea dreaptă, se cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La intrarea în pădure, ca să scurteze drumul spre casă, lăsă drumeagul pe partea stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar de sălbăticiuni, dar știută și de ea. Poteca, strâmtă, se îngusta
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai mare imbecil în apa adâncă, fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar fi fost cu adevărat vina mea... Nu, n-a fost, căci toate tainele universului sporesc tot mai mult, pe măsură ce te afunzi tot mai curajos în simțământul inefabil al dragostei!” Aici, într-adevăr, este nevoie de făcut o remarcă. Este curios cum de cineva poate să scoată la iveală, cu atâta ușurință, astfel de cuvinte, toate îndelung căutate și încărcate așa de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui! Așa stând lucrurile, iată și motivul pentru care îmi doresc să mă Istorisiri nesănătoase fericirii 51 separ de tot de el, să ne scindăm și, pe urmă, să las să-mi aparțină numai sufletul, în substanța căruia mă voi afunda și mă voi contopi pe deplin, căci doar el este, de fapt, acea palpitare de energie pură, ce te introduce în matricea primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zăpada în fața soarelui de vară. Iar aceasta se întâmpla pe când el avea patruzeci de ani. Însă, chiar dacă nu ducea lipsa banilor, putea vedea limpede cum noi perspective de iubire nu avea defel și, din cauza asta, începu din nou să se afunde într-o stare de tristețe adâncă și plină de neguri, în care puterea de a spera îi amorțea pe zi ce trecea. Sorții, totuși, nu lau trecut cu vederea, aruncându-i-o în cale, ca pe o încercare, sau poate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totuși, lucrul acesta n-are cum să fie real, nu-l cred, nici gând!” 1 Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. 64 Rareș Tiron Însă, de atunci, sufletul i se întunecă, ca afundat într-un întuneric înăbușitor. Conștiința sa, topită într-o formă nouă, eliberată de cătușele spațiului și ale timpului așa cum le știm noi, i se manifestă prin crize spasmodice tot mai violente, ajungând uneori chiar până la atacuri de apoplexie. Iar mintea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acoperire, mascată bine și inteligent! Astfel, începusem să vin total anevoie la locul de muncă, pentru că tot ceea ce fusese mai bun și mai ademenitor la acesta la început, acum devenise întru totul străin și rece față de mine. Practic, mă lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați Istorisiri nesănătoase fericirii 73 înăuntru. O
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atât de scrupuloși și de chițibușari!), am fost dus și judecat. Pe întreaga durată a procesului, pot spune, am fost calm cu desăvârșire, încât parcă orice pulsație proprie de neastâmpăr mi s-ar fi șters din fire, fără urme. Eram afundat într-o liniște morală și psihologică cu neputință de descris, neluând în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume am răspuns la întrebările, în general
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde-n ea, într-a sa. În plus, mereu zicea că n-are timp pentru nimeni, că mereu toți îl deranjează. Nu agrea deloc oamenii curioși și nici întrebările lor, iar, atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toată această angoasă? Și - cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii, sigur că, dacă s-ar afunda, mehari-ul l-ar trage afară, scăpându-l de primejdie. Simți prima pișcătură de țânțar pe gleznă. Puterea soarelui începea să slăbească și în curând zona avea să devină un iad. începu să meargă și i se păru că aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le admiri ceasuri întregi de atât de aproape. Trei lucruri îl fascinaseră pe când era copil: focul, marea spărgându-și valurile în stâncile unui țărm și stelele pe un cer fără nori. Privind focul, uita să mai gândească; privind marea, se afunda în amintirile copilăriei sale; admirând stelele noaptea, se simțea în pace cu el însuși, cu trecutul, prezentul și aproape în pace cu propriul său viitor. Deodată s-a ivit din întuneric, și strălucirea metalică a țevii puștii sale a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umorul când spuse: — Să se îngroape în nisip. Te apără de frig și te ajută să slăbești. Razman își duse mâna la frunte într-un salut lipsit de chef, porni motorul și aprinse farurile, dar imediat țeava puștii i se afundă în coaste: — Fără lumini! Le stinse, dar clătină din cap pesimist: — Ești nebun! mormăi necăjit. Complet nebun. Așteptă să i se obișnuiască iarăși ochii cu întunericul și în cele din urmă demară încet, aplecându-se cât mai mult în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu nerăbdare, aceasta l-a primit cu brațele larg deschise, pe trup cu un superb capot, lăsat liber, de sus și până jos, fâlfâindu-și marginea, ca niște aripi de pasăre măiastră. După sărutările și îmbrățișările de rigoare, s-au afundat în locuință. E gata de inaugurare, a întrebat el. Penru noi, da, e gata de inaugurare. Mergi în baia de dincolo, l-a îndrumat ea, și fă-te și tu ca mine. Da. Merg. A mers. și s-a facut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ție anii, iar, odată cu aceasta, cei de pe lângă tine se trezesc, deodată, bogații bogaților, pe când, tu, rămâi săracul săracilor. Dintr-o lume de nimeni ai venit, într-o lume de nimeni trăiești, și, spre final, într-o lume de nimeni te afunzi, către groapa cea de totdeauna! Puturoasă viață, e, măi fraților, viața asta, care m-a adoptat, ca pe un... hai să nu-i mai zic pe nume. Dar, ca și cum ar fi sclipit pe cer o stea, tot așa, m am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
firimiturile de viață, umilința Îmi umple țesuturile, cum altădată foliculina. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate relele pe care le abate asupra mea, numai pentru că deocamdată Îmi ține moartea departe de casă. Calc În băltoace de praf. Piciorul mi se afundă pînă la gleznă În praf. E catifelat și moale, are culoarea pudrei Rachel II pe care o folosea pe vremuri mama, cînd eram mică. Picioarele mele În sandale se albesc pînă la genunchi, picioare mate, pudrate, picioare de gips, picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zise ea. Uite cine a venit. Am ajuns sub copac și m-am aplecat, iar ea s-a ridicat pe jumătate, apucându-mi brațele cu mâinile ei solide, calde sub soarele verii, reale. M-a strâns tare și ne-am afundat amândoi în șezlong. Am rămas așa vreme îndelungată, ținându-ne strâns, cu fața îngropată unul în gâtul celuilalt, respirând și stând nemișcați. Te simți bine? am întrebat aproape în șoaptă, cu gura sub lobul urechii ei. — Mda, așa cred. Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fiu în stare să-mi silesc picioarele să iasă din amorțeala lor adâncă și să fug. Ceva violent se izbi de celălalt capăt al sofalei, iar zdruncinătura puternică ce urmă mută totul din loc. M-am lăsat pe partea dreaptă, afundându-mi degetele în brațul de pânză moale, încercând să mă opun impulsului care m-ar fi aruncat la podea și reușind cu greu. Așezându-mă iarăși, m-am agățat bine cu o mână de brațul sofalei, iar pe cealaltă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adesea un mascul mare și dur - se fixează asupra unei singure surse de hrană. Nimeni nu știe de ce fac asta. Ce încerc să spun e că nimeni nu știe foarte multe despre oricare dintre animalele astea. Cuvintele domnului Nimeni se afundau în mâlul din mintea mea. Mi-am dat seama că nu-mi va fi ușor să le scot din nou la iveală odată ce aveau să dispară. Îmi pare rău, am zis. Știu că vreți să ajungeți la ceva anume, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai întâi în picioare și apoi am căzut în mâini și în genunchi cu niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se afundară în cratere de noroi rece, aspirant. — Să n-o pierzi, zise vocea fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de fum, în iarba noroioasă, udă. Am ridicat privirea. — Și începe să faci ce ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se duseră. Coridoare de serviciu, tobogane de acces, jgheaburi de inundație, o veche fabrică unde razele lanternelor, în trecere, descoperiră gâturile ruginite ale mașinilor de cusut și tricotat răsturnate și aruncară umbre de jurasic peste pereții de cărămidă - istoria se afundă în adâncuri - și apoi am străbătut parcări subpământene, arhive și pivnițe abandonate, zone de depozitare. Strecurându-ne prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Tekisui și era mulțumit că fiii săi puteau studia cu el. Isamu mai știa și că Shotai-Mu pun mare preț pe tăcere și izolare, și că din această pricină Tekisui nu construise un templu sau o bibliotecă, ci își afundase noua școală adânc în pământ pe fundul văii. Isamu ajunse la concluzia că e mai bine să-și lase fiii să învețe. Într-o noapte, un neguțător surprins de o furtună puternică bătu la ușa lui Isamu. Isamu dădu ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în vizită. Gura de lame Occam și ranchiună a chibzuinței se deschide și apoi se închide. Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat în somnul profund. Coșmaruri. M-am trezit dintr-odată, intrând în panică atunci când am văzut cuverturile nefamiliare care mă acopereau și, ca prin ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]