3,337 matches
-
emisiune de știri chiar are de gând să facă un documentar tip camera ascunsă despre revenirea mea la Carter Spink. Oare chiar nu se întâmplă nimic altceva în lume ? — Nu te uita în aparat. Hilary continuă să-mi dea instrucțiuni agitată. Trebuie să fii bine dispusă și pozitivă. Poți vorbi despre oportunitățile profesionale pe care ți le-a oferit Carter Spink și despre cât de nerăbdătoare ești să te întorci. Să nu aduci vorba despre salariul tău... Ușa se deschide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi e traversat razant de un licăr ciudat. — N-o transforma într-o datorie. — Datorie ? Mă uit la el nedumerită. Nu asta am vrut să spun. Știi bine că nu asta am vrut să spun. Două minute ! Hilary se apropie agitată însoțită de specialista în machiaj, însă o ignor. — Nathaniel... — Samantha ! mi-o taie nervoasă Hilary, încercând să mă ia de acolo. Chiar nu ai timp pentru așa ceva ! — Ar trebui să te duci. Nathaniel arată din cap. Ai treabă. E îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai important decât orice slujbă. Trebuie să-i spun că-l iubesc. Nu știu de ce nu mi-am dat seama până acum, de ce nu i-am spus-o niciodată. E atât de evident. E limpede ca lumina zilei. — Eamonn ! strig agitată când mă sunt în apropiere, și el ridică ochii mirat de la paharele pe care tocmai le adună. Trebuie să vorbesc cu Nathaniel. E aici ? — Aici ? Eamonn pare că a rămas fără grai. Tocmai l-ai ratat. A plecat deja. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișîndu-mi degetele la spate. Doar așa, cînd și cînd, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul. Tot felul de bețivani, care aruncă cu sticle și-și scot ochii unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai bine iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
așteaptă cu toții În studio. — Păi atunci, Îhm... eu plec, spun stîngace. Ne vedem mai tîrziu, spune Jack cu un zîmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ CÎnd plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cît se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgîlțîit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fîstîcită, Împrăștiind firimituri de pîine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicîndu-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de ten. Și, oricum, ăsta-i adevărul. Urăsc mașinile de epocă. Oamenii pe care-i vezi În ele par incredibil de Încrezuți și de Încîntați de sine. — Ce are adevărul de-a face cu toate astea ? Jemima ridică glasul, extrem de agitată. Îmi pare rău, Emma, dar n-am cum să te ajut. E un dezastru. Ești vulnerabilă sută la sută. E ca și cum te-ai duce la bătălie În cămașă de noapte. — Jemima, nu e vorba de nici o bătălie, Îi răspund, dîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lissy trage aer În piept adînc, după care deschide ușa de la garderobă. Instantaneu, Începe să țiuie o sirenă asurzitoare. Ni-noo ni-noo ni-noo... — Shit ! zice, Închizînd repede ușa. Shit ! Cum naiba o fi făcut chestia asta ? — Eu tot mă duc ! zic agitată. Fă-o să tacă. Fă-o să tacă ! Nu știu cum ! Probabil e nevoie de un cod special ! Începem să palpăm frenetic ușa, În căutarea unui buton de oprire. Nu văd nici un buton și nici un Întrerupător sau ceva de genul ăsta... Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere cîte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănîncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. SÎnt doar Încîntată ! Îi zîmbesc cît de radios pot, după care aștept pînă cînd se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Connor și urmează un moment de tăcere, punctat de cîte un „mmmm“ cînd și cînd. — Asta Îți place ? Îl aud iar. — Ți-am spus deja că da. — Francesca, te rog doar să fii sinceră cu mine, OK ? Connor ridică vocea, agitat. Fiindcă, dacă o spui doar așa, de politețe, atunci... — Connor, nu o spun doar așa, de politețe ! Care e problema ta ? — Problema mea e că nu te cred. — Nu mă crezi ? Tipa pare de-a dreptul furioasă. Și de ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
preocupările serioase ale lui Ravelstein „coexistau”, ca să folosesc un termen din politica secolului douăzeci, cu bufoneriile sale. Dar numai prietenii puteau desluși această latură a lui. În Împrejurări serioase putea fi destul de corect, nu ca o concesie făcută aferaților și agitaților universitari, ci pentru că era vorba de probleme reale - chestiuni legate de scopul existenței noastre: să spunem de punerea În ordine a sufletului uman - și În această privință Ravelstein apărea la fel de ferm și de sincer ca oricare dintre cei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sus se aude un zgomot puternic ca și cum două trape grele s-ar fi dat la o parte. Lumină celestă inundă pe verticală toate etajele universului. Un început de muzică de catedrală care crește maiestuos.) BĂRBATUL CU BASTON (Luat prin surprindere, agitat.): Dumnezeule, văd că-ncepem azi mai devreme! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum începem mai devreme? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Văd că începem mai devreme. Hai sus! Hai sus repede! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Pe unde naiba să vin? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prin gură... PARASCHIV (Pare că se trezește.): Ce? MACABEUS (Violent, adormindu-l la loc): Stai, stai... N-au cum să ne găsească... Au făcut focul și-au plecat PARASCHIV: Auzi... MACABEUS (Alintător.): Zi... PARASCHIV: Mai bine mă omor... MACABEUS (Ușor agitat.): Ce? PARASCHIV: Decât să te omor pe tine... Înțelegi? MACABEUS: Las-o baltă... Na, uite... (Îi arată un purice.) Vezi? Vezi? Vezi cum te suge? PARASCHIV (În transă.): N-are nici un rost să te omor pe tine. Tu și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încet. Îl prind dormind. PARASCHIV: Nu te du. MACABEUS: Am un chef grozav să-l rad. PARASCHIV: Draci! MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Poate că te pândește. (Pauză.) Te așteaptă. MACABEUS: Mda.. (Pauză.) Mi-e foame. Se învârte prin încăpere; e ușor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pauză.) La dracu’. PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat cu zarurile pe banca din fața ghișeului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământându-se, către CASIER.): Nu vă supărați... dumneavoastră... CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit! Tu ai știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu-i adevărat... (Moale.) N-am știut... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zece jumătate, o promisiune chiar. Și-apoi autobuzul s-a mai și golit după ce a trecut de centru, nu mai sunt acum decât puțini călători. Unul sau doi au rămas în picioare, ca doi marinari lângă catargul ce înfruntă marea agitată, spumegând de furia lui Poseidon. Șoferul accelerează chiuind și cei doi temerari sunt zgâlțâiți de colo colo prin marile hârtoape, dar nu se dau bătuți. Restul pasagerilor, mai cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o urmă. Cam știa ce o așteaptă. Văzuse și ea lumina aceea rozulie și pasărea care-i strigase și ei „Pardalian!“ Avea să fie băiat și așa are să-l cheme. Fărmăcata aproape sfâșie hainele de pe fată. Gâfâia furioasă, tremura, bolborosea agitată. Cum fa, să nu știu io?! Mama ta carea am urlat când te-am scos din mine?! Cine-i nenorocitul, fa, cine a umblat la tine să-mi facă nenorocirea asta, tocma când ne mai ajunsesem și noi? De-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceea pentru că așa cerea protocolul și, în caz că trecea pe acolo vreun observator de la Comisia Europeană, să se convingă că investiția nu fusese deturnată, după cum scrisese o fătucă în Vestitorul sărăcean, gazeta locală. Cei doi îi urmăreau mișcările rapide, profesionale, ușor agitate. Omul se vedea că era grăbit. Poate chiar nervos. Îl trădau gesturile, oricât încerca să pară dezinvolt, stăpân deplin pe nervi și vidanjă. Agitat, și în același timp parcă abia se mișca. Precizia cu care executa fiecare mișcare, practica îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scrisese o fătucă în Vestitorul sărăcean, gazeta locală. Cei doi îi urmăreau mișcările rapide, profesionale, ușor agitate. Omul se vedea că era grăbit. Poate chiar nervos. Îl trădau gesturile, oricât încerca să pară dezinvolt, stăpân deplin pe nervi și vidanjă. Agitat, și în același timp parcă abia se mișca. Precizia cu care executa fiecare mișcare, practica îndelungată, rutina profesională dădeau impresia de grabă. El doar executa exact ceea ce avea de făcut. Era doar un mecanism european de golit privăți ecologice. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii își schimbară culoarea: din gripal, cum era întreg corpul, deveniră de un strălucitor albastru-metalic. Încet-încet, spinarea i se dilată atât de tare, încât acoperi tot tavanul. Sub el, Ioana, neștiutoare și pradă unui somn agitat, emitea sunete neinteligibile. Străinul o privi cu ochii lui albaștri și se întunecă. Nu-i plăcea. Se îndreptă spre Elena și păru ceva mai vesel. Moliciunea brațului ei contrasta plăcut cu pătura rugoasă, și mai ales era un zâmbet cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de plastic pentru mâncare, plină ochi cu fructe, pe care le puse pe un raft mic de dedesubtul mesei directorului de scenă. Philip Cantley îl aștepta pe Ben să termine de vorbit cu mine, ca un leu în cușcă. Părea agitat, n-avea stare, aruncând priviri în stânga și în dreapta, până și fularul de la gâtul lui era mototolit. Trecând pe lângă ei ca să cobor în atelier, mă țintui cu o privire goală, care părea să treacă prin mine. Încă mai semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sam! Sally mă sărută pe amândoi obrajii, ca de obicei. Avem o idee nemaipomenită. Da, mi s-a mai spus, zisei eu, sprijinindu-mă de perete. Și cu cât mi se spune de mai multe ori, cu atât devin mai agitată. Nu, chiar e o idee minunată, zise Thierry cu convingere. Dacă făcea echipă cu Matthew, băiatul ăsta va duce Anglia la pierzanie la următoarea Olimpiadă a glumelor. —Inspirată în întregime din mobilele tale. Ah, la dracu. M-am întins după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]