8,962 matches
-
luat ființă numeroase sindicate agricole care s-au bucurat de o vastă adeziune și au contribuit la dezvoltarea diferitelor tipuri de cooperative. Structura formelor asociative existente în agricultura Franței este următoarea: a) sindicatele agricole care au drept scop apărarea intereselor agricultorilor (proprietari, arendași, muncitori agricoli) care nu dispun de capital social iar membrii săi nu-și asumă nici o responsabilitate în eventualitatea apariției unor pierderi de gestiune; b) Asociațiile de proprietari definite de către legea din 1 iulie 1901 ca fiind " convenții prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
unor operații de producție, conservare, cumpărare, vânzare etc. în numele asociaților. Ele se pot grupa în federații și uniuni; d) Societăți de interes colectiv agricol formă complementară cooperativelor care urmăresc asigurarea unor servicii sau gestionarea unor echipamente și instalații în interesul agricultorilor dintr-o anumită zonă rurală; e) Grupuri agricole de exploatare în comun apărute mai recent care se pot constitui sub formă de cooperative, uniuni de cooperative, SICA sau sindicate; f) Fondurile de Orientare și de Regularizare a Piețelor Agricole entitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
la capital) În cazul când se dorește creșterea capitalului, întreprinderea o poate face pe două căi: prin creșterea valorii nominale a acțiunilor sau prin distribuirea de noi acțiuni. Fiecare asociat dispune de un singur vot. Asociații trebuie să fie numai agricultori. Puterea de vot a asociatului depinde de valoarea operațiunilor desfășurate cu cooperativa (ponderare cantitativă) și de calitatea acestora (ponderare calitativă). Totuși un asociat nu poate dispune de mai mult de 1/5 din numărul total al voturilor. Cooperativa poate primi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
această țară nu s-a datorat unor teoreticieni sau propagandiști ai cooperației, ci mai curând, unor organizații profesionale și confesionale (în special celei catolice) care erau puternic ancorate în structura socială a țării. În Olanda, țară cu suprafață agricolă redusă, agricultorii au învățat să răpească terenuri mării, iar activitățile desfășurate în acest domeniu s-au dovedit o luptă victorioasă pentru progresul economic. Sectorul agricol din această țară prezintă o structură modernă, dinamică și eficientă, aici structurile cooperatiste atingând (poate) cea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
de liberalism. Această trecere a condus la importuri masive de cereale din America și Rusia, constrângând agricultura belgiană să adopte măsuri pentru perfecționarea metodelor de producție și creșterea productivității. Primele forme cooperatiste din agricultura belgiană aveau ca obiective principale: instruirea agricultorilor în legătură cu metodele de producție perfecționate, procurarea în comun a mijloacelor de producție necesare și înlăturarea intermediarilor comerciali, și vânzarea în comun a produselor agricole obținute. Originea cooperației agricole belgiene coincide cu adoptarea în 1890 a Legii agricultorilor (Boerenbond) pa baza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
obiective principale: instruirea agricultorilor în legătură cu metodele de producție perfecționate, procurarea în comun a mijloacelor de producție necesare și înlăturarea intermediarilor comerciali, și vânzarea în comun a produselor agricole obținute. Originea cooperației agricole belgiene coincide cu adoptarea în 1890 a Legii agricultorilor (Boerenbond) pa baza căreia s-au înființat diferite forme de cooperative bazate pe gilde (asociații sau cooperative). Un moment de referință în evoluția mișcării cooperatiste belgiene l-a reprezentat crearea, în anul 1904, a unui organism specializat al Boerenbond, denumit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
și succesul mișcării cooperatiste din această țară. Școlile superioare populare asigură viitorilor fermieri danezi o pregătire complexă, deoarece în afara problemelor de interes strict agricol sunt discutate și dezbătute probleme cu caracter spiritual, socio-politic, istoric etc. Cea mai mare parte a agricultorilor danezi au urmat cursurile unei asemenea școli populare, care sunt școli tipice pentru agricultura daneză și au contribuit la progresul agriculturii din această țară. Apariția și dezvoltarea cooperației agricole daneze a fost favorizată de nivelul înalt de instruire a fermierilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
-și vândă produsele împreună și prin aceasta să obțină prețuri mai bune atât datorită creșterii puterii de negociere cu întreprinderile de prelucrare, cât și faptului că produsele agricole nu mai sunt vândute în formă brută, ci după o prealabilă prelucrare. Agricultorii danezi obțin avantaje de piață importante și prin asocierea în cooperative de aprovizionare cu input-uri. În prezent Danemarca deține, ca și Olanda sau Germania, una dintre cele mai avansate mișcări cooperatiste din Europa și din lume. Cooperația agricolă din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
și est europene cooperativele de producție au supraviețuit procesului de restructurare, problema care se pune fiind rolul pe care-l vor juca acestea într-o piață deschisă; există o nouă relație cu proprietarul de pământ privat, diferită de cea cu agricultorii din fermele colective. Proprietarii privați se vor orienta, probabil, spre cooperativele din sectoarele care vin în sprijinul producției agricole: marketing, prelucrare, aprovizionare, servicii. într-o piață concurențială micul producător agricol se găsește într-o poziție mai slabă față de întreprinderile din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
să găsească soluții pentru ajutorarea acestuia; reducerea subvențiilor către fermieri și noul sistem bancar generează noi dificultăți în procurarea de mijloace financiare pentru finanțarea activităților din fermă. Problema care se pune este: dacă va putea fi rezolvată problema creditelor pentru agricultori prin cooperație. cooperativele agricole se vor confrunta pe piață cu creșterea competiției, inclusiv datorată apariției marilor corporații și companii transnaționale, întrebarea care apare fiind " Cum vor putea ele să concureze eficient cu acestea având în vedere valorile și principiile cooperației
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
pe produsele agricole principale. În prealabil, mebrii COPA/COGECA se întâlnesc pentru adoptarea unei poziții comune asupra problemelor ce vor fi discutate. Stabilirea unei poziții comune este o sarcină dificilă datorită diversității tipurilor de exploatații agricole, fiind dificilă armonizarea intereselor agricultorilor din țările membre. În legătură cu politica de extindere a UE, COPA solicită crearea unui cadru consultativ care să stabilească politicile agricole din țările Central-Europene ținând cont de obiectivele PAC. Există propuneri pentru sprijinirea dezvoltării accelerate a economiilor țărilor din regiune, sprijinirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
care au luat ființă mișcările asociative, caracteristicile legislațiilor, interesul manifestat de stat față de sprijinirea mișcării, gradul de dezvoltare al cooperației în diferite sectoare de activitate, măsura în care cooperativele s-au implicat în procesul de ridicare a pregătirii profesionale a agricultorilor și în educația în spirit cooperatist etc. O asemănare a mișcărilor cooperatiste din țările membre este orientarea către activitățile care vin în sprijinul producției din fermele individuale, creditare, aprovizionare, prelucrare, vânzare. În general, s-a optat pentru cooperativele specializate, fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
1876, ideea avea să prindă viață abia în 1881, când I. C. Brătianu, pe atunci ministru de finanțe, reușește să treacă prin parlament și să se voteze o lege a caselor de credit agricol. Aceste instituții de credit erau mutualități între agricultori care aveau la bază câteva principii cooperatiste între care amintim dividendul limitat la 5% și dobânda la împrumuturi la 10% . Problema creditului agricol nu a fost rezolvată de către aceste case județene și nici de Creditul central agricol care a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
22 370484980 1925 213 61142,00 543131622 1926 297 32149 78637,00 772662964 1928 374 30838 86256,00 1310000000 1929 339 30165 74245,00 1018000000 Sursa: C. Moldoveanu, "Organizarea agriculturii prin cooperație", p.147 Pe măsura lichidării obștilor de împroprietărire, agricultorii mici și mijlocii au constituit alte tipuri de asociații rurale care aveau drept scop, fie exploatarea mai rațională a pământului, fie aprovizionarea agriculturii cu input-uri, fie valorificarea producției agricole. Acestea urmăreau intensificarea producției agricole și îmbunătățirea situației materiale a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
abia în 1881, din inițiativa lui I. I. C. Brătianu care, în calitatea sa de ministru al finanțelor reușește să treacă prin parlament Legea caselor de credit agricol cu ajutorul lui P. S. Aurelian, în calitate de raportor. Aceste case de credit erau mutualități între agricultori, care au luat naștere din inițiativa statului, " până la venirea din inițiativă particulară a instituțiilor de credit ca acelea ce funcționează în Germania "67, care aveau ca principii de bază : dividendul limitat la 5% și dobânda la capital de 10%. Deși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
fond de rezervă prin alocarea a 10% din beneficii (excedent), capitalul era format din acțiuni nominative, băncile trebuiau să acorde împrumuturi numai locuitorilor din comunele pe raza cărora se constituiau, societatea trebuia să fie formată din cel puțin 20 de agricultori care dispună de "destulă avere mobilă și de preferință imobilă "68 . Regimul legislativ instituit de această lege avea să durează până în 1928, când se elaborează Codul Cooperației. El a suferit, însă, numeroase modificări, unele dintre acestea datorate faptului că prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
ca urmare a defrișării unor livezi la care durata de exploatare a ajuns la limită. Totodată, o mare parte din plantațiile existente sunt îmbătrânite iar producția de material săditor s-a redus cu circa 20% față de 1990. Interesul scăzut al agricultorilor privați față de cultura pomilor fructiferi se explică prin efortul investițional mare pe care-l presupune înființarea unui hectar de plantație nouă și prin faptul că o plantație nouă începe să aducă venituri abia după câțiva ani. Până atunci proprietarul trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
muncii la efectuarea lucrărilor și reducerea cheltuielilor cu forța de muncă. Efectele sociale ale mecanizării se referă la ușurarea muncii agricole prin efectuarea lucrărilor care presupun un efort fizic mai mare cu ajutorul mijloacelor mecanice și la mărirea timpului liber al agricultorului și familiei sale. Un aspect negativ care poate să apară prin extinderea mecanizării, datorită ponderii mari deținute de populația ocupată în acest sector de activitate, este scăderea gradului de ocupare a forței de muncă din rural (timpul de muncă al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
României întâmpină dificultăți în creșterea gradului de mecanizare a proceselor tehnologice, generate de structura ofertei interne de mașini agricole neadaptate la mărimea exploatațiilor și de dificultățile financiare, generate de prețul ridicat al mașinilor în comparație posibilitățile reduse de cumpărare ale agricultorilor. O condiție esențială pentru practicarea unei agriculturi performante este asigurarea unui anumit nivel de chimizare a acesteia. Cantitățile de substanțe chimice utilizate în agricultura României s-au redus continuu după demararea procesului de reformă, cu efecte negative asupra producțiilor realizate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
de pesticide s-a redus de la 71,4 mii tone în 1989, la doar 15,3 mii tone în 1997. Nivelul scăzut de chimizare a agriculturii se datorează, în principal, creșterii prețurilor acestor substanțe și posibilităților reduse de achiziționare ale agricultorilor. Cu toată scăderea gradului de chimizare a agriculturii practicate după 1989, randamentele la hectar, la majoritatea culturilor, nu s-au redus în aceeași măsură (în unii ani chiar au fost mai mari decât în anul 1989). Tabelul 4.6 Evoluția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
redusă prin aplicarea unor mijloace agrotehnice, între care amintim: folosirea asolamentului și a unei rotații raționale a culturilor; creșterea suprafețelor cultivate cu leguminoase anuale și perene care favorizează fixarea azotului în sol; extinderea folosirii îngrășămintelor organice; îmbunătățirea pregătirii profesionale a agricultorilor pentru familiarizarea acestora cu mijloacele agrotehnice moderne (inclusiv cu aplicarea unor mijloace integrate de combatere a bolilor și dăunătorilor asocierea unor metode biologice de combatere cu metode clasice de luptă împotriva acestora bazate pe chimizare). Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
desfășurate în cadrul acestora. Astfel, cea mai mare parte dintre exploatațiile agricole din România (în principal cele familiale) au un profil de activitate foarte diversificat, îmbinând producția vegetală cu producția zootehnică și uneori cu activități neagricole (artizanat și turism). Ca urmare agricultorul și familia sa desfășoară o mare diversitate de activități, atât în timpul anului, cât și pe parcursul unei zile de muncă. Spre deosebire de munca prestată în industrie, care prezintă o anumită uniformitate și omogenitate imprimată de gradul ridicat de specializare a lucrătorilor, munca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
raselor de animale, condițiile climatice etc.). În producția agricolă nu se poate vorbi de o specializare a muncii, așa cum se întâmplă în industrie, și nici de o uniformitate a efortului depus de lucrătorul agricol în timpul anului. Variabilitatea efortului depus de către agricultori în timpul anului este determinată de factori biologici și climatici care imprimă un caracter sezonier lucrărilor ce trebuiesc efectuate. Complexitatea muncii desfășurate în agricultură este generată și de faptul că șeful exploatației trebuie să desfășoare pe lângă activități ce presupun efort fizic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
a face rentabilă propria fermă și executantul care trebuie să efectueze lucrările din cadrul exploatației. O altă particularitate care diferențiază munca din agricultură de cea desfășurată în alte sectoare de activitate, este gradul ridicat de dispersare spațială a acesteia. Altfel spus agricultorul nu își desfășoară activitatea într-un singur loc, el trebuie să-și împartă timpul și efortul între mai multe parcele de dimensiuni diferite, uneori situate la distanțe mari una față de cealaltă. În aceste condiții, pentru creștere productivității muncii în exploatație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
măsură mai mică după 1990. Media ridicată a vârstei forței de muncă ocupate în agricultură afectează negativ productivitatea biologică a acesteia. Cea mai mare parte a populației ocupate în agricultură își desfășoară activitatea în gospodăriile proprii. Circa 46,6% dintre agricultori sunt lucrători pe cont propriu 77(self employeds), respectiv șefi de exploatație agricolă individuală, iar 43,8% din numărul agricultorilor sunt membrii de familie neremunerați 78 (unpaid family workers). Însumând procentele deținute de cele două categorii de muncitori, rezultă că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]