179,567 matches
-
Cîteva pagini mai încolo naratorul perorează patetic pe marginea ideii unei despărțiri care va veni mai devreme sau mai tîrziu. Urmează un schimb de replici care se încheie cu o întrebare a Iuliei, rece ca un duș scoțian: "Acum sînt aici." " Da, acum ești aici. Cred că te-am așteptat de cînd mă știu, parcă am bănuit mereu că o să vii și te-am așteptat în această colonie rătăcită, în această cabană la fel de rătăcită și incompletă. Chiar așa mi te-am
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
naratorul perorează patetic pe marginea ideii unei despărțiri care va veni mai devreme sau mai tîrziu. Urmează un schimb de replici care se încheie cu o întrebare a Iuliei, rece ca un duș scoțian: "Acum sînt aici." " Da, acum ești aici. Cred că te-am așteptat de cînd mă știu, parcă am bănuit mereu că o să vii și te-am așteptat în această colonie rătăcită, în această cabană la fel de rătăcită și incompletă. Chiar așa mi te-am imaginat, puțin mai mare
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
întotdeauna calitățile reale, forța, mai ales, și m-am întrebat cum poate fi temperat excesul pe care îl face mereu pe scenă, îngroșîndu-și aparițiile, cum îi poate fi direcționată tocmai forța, înainte să se tranforme în șablon. Lucru amendabil și aici, la Casandra. Sigur că personajul este o tînără sălbatică, furioasă, revoltată, agresivă. Dar nu numai atît. Personajul riscă să devină schematic în tratamentul linear pe care actrița i-l aplică și pe care regizoarea, și ea tînără, nu s-a
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
parcurile Flo-renței pe care le străbăteam în-tr-o vreme în lung și-n lat. Proporțiile sînt pline de echilibru și tihnă. Încă se mai poate observa asta, chiar dacă vajnicii comuniști au vrut, cu orice preț, să anuleze noblețea și atmosfera de aici. Pe vremea copilăriei mele, numele lui Carol se pronunța în șoaptă, la ureche. Parcul se numea solemn și victorios Libertății, mergeam cu școala în penibile excursii organizate ca să vizităm mausoleumul din marmură roșie ce-și etala proletara-i măreție asupra
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
ce poartă un titlu orwellian, stima instantanee dobândită de orice oficial care dovedește că e stăpân pe cuvintele cu iz înțepător ale limbii l-au determinat pe dl. Năstase să-și ajusteze imaginea la așteptările românului-standard. Ce-a ieșit de-aici, se știe: o incredibilă pocire a ultimei redute de civilizație, adică a ritualurilor guvernării. Primite cu râsete groase, aprobatoare, exibițiile lingvistice l-au încurajat pe premier să persevereze: în fine, găsise canalul de comunicare perfect cu partidul. Că e vorba
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
la sfîrșitul lui aprilie, Gilles Jacob, Președintele festivalului, a anunțat și componența juriilor. Juriul secțiunii de scurtmetraje și al filmelor din Cinefondation (filme studențești, provenite de la diverse școli de cinema de pe glob) va fi Emir Kusturica, după ce, anul trecut, președinte aici a fost Martin Scorsese. Kusturica e, printre altele, autorul unui film de absolvire ( a școlii de cinema pragheze, FAMU), el însuși premiat la mai multe festivaluri. Iar relația lui Kusturica cu festivalul de la Cannes e una fericită și durabilă; cineastul
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
culturale și literare; se înregistrează conducătorii și se sugerează ponderea lor în viața exilului, orientarea politică și culturală, tipurile de activități și membrii reprezentativi etc., cu citate ilustrative din materiale publicate de acestea sau caracterizări ale unor contemporani. Apar astfel aici, cu substanțiale date cumulate într-o prezentare sintetică, instituții prestigioase, precum Academia româno-americană, Biblioteca română din Freiburg (principalul depozit documentar al exilului românesc și una din cele mai generoase surse de informație pentru autor), Centrul român de cercetări de la Paris
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
a căzut victimă și multe altele; cititorii vor gusta cu deliciu nu numai amploarea și rigoarea documentației, dar și capacitatea sugestivă a formulărilor, culoarea scenelor evocate cu mijloace economice, dar cu perfectă stăpînire a mijloacelor căci Florin Manolescu nu este aici numai istoricul literar sagace și elaborat din cartea sa binecunoscută despre Caragiale, ci și prozatorul care-și regizează savant construcțiile epice din Misterul camerei închise... Autorul explică în Introducerea enciclopediei sale principalele criterii de alcătuire și structura articolelor, inclusiv motivul
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
se discute încă de acum eventualele propuneri și să se corecteze posibile scăpări, să se semnaleze arhive și colecții particulare încă necunoscute. Conștient de futilitatea unui asemenea exercițiu, îmi îngădui chiar eu cîteva observații, de pildă: dacă au fost incluși aici scriitorii din Israel care scriu românește, și e bine că au fost ( Mirodan, Duda, Carmel ș.a.), de ce n-a fost inclus poate cel mai important dintre ei după aprecieri foarte diverse care este prozatorul și dramaturgul Alexandru Sever? Și în
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
narator, nuanță în plus, vorbind despre cel care se așează acum pe scenă, în chip de peronaj privilegiat. I s-a reproșat lui Nadeau lipsa de stil. Nadeau recunoaște „Sunt obișnuit să scriu: sute, mii de articole, cîteva opere întîmplătoare. Aici e buba: sînt jurnalist, nu scriitor cu adevărat." Cititorul cărții lui Nadeau va fi totuși surprins plăcut de mobilitatea tonului. Nadeau nu se instalează comod în același ritm al povestirii pe tot cuprinsul cărții, relatarea amintirilor schimbă nota, ajungînd, de la
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
din Omul pierdut ales pentru concursul de traducere "Don Quijote" de Ioana Zlotescu-Simatu, coordonatoarea operelor complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, a fost o piatră de încercare pentru tinerii traducători, însă poate și o provocare ce nu se va opri aici. Stăruitoarea mea dorință de evadare nu găsise nici împrejurări, nici întorsături favorabile, dar eram deja ostenit de viața îndîrjită în credința că o să obțin vreodată ceea ce nicicînd nu se împlinea. Gîndindu-mă la asta, surîsul mi s-a căscat ca un
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
venos final. Odată ajuns în acel ținut, el devenea imens, iar lumea se vedea ca privită din altă lume. Ciuliniș și mărăciniș și cele de pe urmă cîmpuri părăginite. Am auzit o voce lăuntrică voind să mă înfricoșeze. "O să te omoare aici... Au cuțite de oțel făcute din oțelul șinelor moarte și din cauza asta sînt cumplite". Diogene mi-a spus trecînd pe acolo: - Bună seara... Da, eu sînt... Așa erau ruinele și vremea mea... Sînt din același lut dar plămădit în altă
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
și grav care nu are nimic de-a face cu amatorismul, cu exercițiile mai mult sau mai puțin abile ale unor mânuitori de pensule și culori. Sunt mulți amatori care își umplu timpul liber cu culorile și pensulele, dar de aici și până la profesionalism este cale lungă. Trebuie să avem un accentuat simț al măsurii, dar pentru asta trebuie să fim profesioniști, cunoscători ai fenomenului plastic. Numai un artist autentic are măsura lucrurilor. Pentru un profesionist scara valorică artistică pe care
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
o posedă în propriu-i intelect este un lucru fundamental. Dl doctor nu are în concepția sa nici o scară valorică. Dacă ar fi avut-o ar fi utilizat-o, comparându-și producția cu operele altor artiști, vii sau morți, de aici sau de aiurea. Ar fi avut atunci trista surpriză să vadă că se găsește plasat undeva atât de jos încât s-ar fi aflat cu mult sub cea mai de jos treaptă a scării. Trebuie să subliniez că scara valorică
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
tavanul se deschidea, alunecând încet ca o enormă ușă glisantă și lăsând să intre în sală o adiere răcoroasă de-afară. "Lieber Gott! ", se întrerupea deodată bunica, "Tritsch-Tratsch Polka! " și, spre mine: "Auzi ce cântă orchestra? Odată, demult, când eram aici la masă cu Tata, cu tatăl meu... eram cam ca tine de mare..., am ascultat pentru întâia oară polca asta. Ai să vezi, vor urma și Povestirile din pădurea vieneză și celelalte valsuri pe care ți le-am cântat de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cu tatăl meu... eram cam ca tine de mare..., am ascultat pentru întâia oară polca asta. Ai să vezi, vor urma și Povestirile din pădurea vieneză și celelalte valsuri pe care ți le-am cântat de atâtea ori la pian. Aici nu s-a schimbat nimic..." Mă întreb azi, când am ajuns, ba am depășit chiar vârsta ei de-atunci, dacă era în cuvintele acestea din urmă uluirea bucuroasă a redescoperirii unui loc demult îndrăgit, unde lucrurile blânde au rămas aceleași
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
să o mai deschidă după ce, cotrobăind prin ea, descoperise vasul greu de porțelan al cărui miros îl persecuta ori de câte ori și-l amintea. Odihna de după-amiază cu perdelele toate trase, la care îl obliga fără drept de replică bunica lui, atât aici cât și în hotelul de la băile din apropierea orașului, unde își petreceau vara în anul acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă, la care nu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
care îl obliga fără drept de replică bunica lui, atât aici cât și în hotelul de la băile din apropierea orașului, unde își petreceau vara în anul acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă, la care nu înceta să viseze. Străduindu-se, în patul imens ca pântecele unei balene, să nu adoarmă, să urmărească cu ochii larg deschiși bătălia dintre petele de lumină și cele întunecoase proiectate
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ea acolo. Purta în mână o batistă albă. Urmărindu-i privirile, am zărit un vânător care trecea, cu o pălărie verde în cap, cu tolba la șold și pușca la umăr, pe cărarea din fața morii. Se îndrepta spre pădurea neagră. Aici erați, binențeles, in der Kinderstube" - ne surprindea o voce metalică, ce adăuga pe un ton batjocoritor: "Nici nu puteați fi în altă parte". În halatul său alb, Herr Doktor Ambrosius venea din cabinetul său de consultații. "Este ora șase" - preciza
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ca o mângâiere, apăsarea blândă, protectoare a mâinilor Sibylei. Stătea la căpătâiul meu, în spatele fotoliului de piele, de cum fusesem instalat în el, îmi prinsese între palmele ei calde, binemirositoare, obrajii și îmi șoptea la ureche: "N-ai nici o grijă; sunt aici cu tine, nu ți se poate întâmpla nimic rău". Nu altfel îmi închipuiam pe vremea aceea prezența nevăzută, lângă mine, a îngerului păzitor. Se terminase totul? Cu ochiul bandajat, ședea relaxat dar cam amețit în scaunul oftalmologului. Spre sfârșitul operației
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
a ta...", cânta el și, deși răgușit, striga "Die geliebte Müllerin ist mein!". Melodia, cuvintele știute păreau că povestesc ceea ce se petrecea în tabloul din fața mea. Mai ales atunci când cântărețul începea un lied întrebându-se îngrijorat: "Oare ce caută vânătorul aici la pârâul morii?" Mi se părea și mie că o întreb ceva pe Sibyle despre vânător, că eu sunt ucenicul de la moară, că apa vine peste mine, când m-am trezit. Deschisesem ochii și, iată, vedeam acum pe perete tabloul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
telefon. După un timp ce mi s-a părut foarte lung, s-a întors de-acolo nespus de tulburată. "Dragul meu, schimbare de program. Ditta nu se simte bine; trebuie să mă duc să o văd. - Și eu? - Tu rămâi aici. Am vorbit cu doamna Stolz, soția directorului; o știi, e foarte drăguță. Te va duce la bazinul de apă caldă. De altfel, se strică vremea. Nu se va putea face baie afară". Din balcon, am văzut-o plecând. I-am
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
duce la bazinul de apă caldă. De altfel, se strică vremea. Nu se va putea face baie afară". Din balcon, am văzut-o plecând. I-am făcut semne cu mâna până când mașina a dispărut de pe alee. Amintirile mele se tulbură aici. Au fost două sau poate trei asemenea plecări în diminețile următoare. Rămâneam de fiecare dată foarte amărât la hotel. Nu insistam să plec și eu cu ea. Știam că ar fi în zadar. Vremea se înrăutățise, într-adevăr. Soția directorului
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
că nu e în stare să facă ce și-a propus. Toate au avut și au, luînd în calcul guvernul Năstase, politici minunate cărora românii nu s-au grăbit și nu se grăbesc să le dea curs. Ca să înțeleagă de aici omul obișnuit, care se lovește zilnic de tot soiul de necazuri și trăiește de azi pe mîine, deși mult prea cinstitele noastre statistici vor să-l convingă de contrariul? Să rățoiește și el la cine poate și filosofează neguros că
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
drept un omagiu involuntar adus persoanei ei. Dar, ce mai? Cînd și-a dat seama că, de bine de rău, vorbeam limba țării, mi-a răspuns, deodată foarte serioasă, derutată, aproape alarmată: "Domnule dragă, dumneavoastră n-ar trebui să fiți aici". Cu mare greutate am încercat să-i explic atunci (în vreme ce ea încerca mașinal să-mi facă injecția) că de fapt nu declinul meu fizic mă făcuse să caut tratamentul doctorului Gefilte Fish, ci mai mult dorința de a preveni pe
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]