7,295 matches
-
pare, destule ajutoare și, privind insistent zona luminată, mi-am dat seama că se lucra În schimburi, neîntrerupt, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. — Acum e activitatea În toi, spuse el cu un ton mai ridicat. Am intrat cu mașina În albia rîului. Apropiindu-ne, mi-am dat seama că era mai mare animație decît mi s-a părut mie de pe mal. Fuseseră instalate și un fel de copertine deasupra ușilor din spate ale microbuzelor, iar În spațiul de sub ele fuseseră Înghesuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
există legi de circulație... legea circulației pe drumurile publice, sau cam așa cevaă Oricum, chiar dacă ai mașină, nu te poți oprii oriunde ai vrea să faci afaceri. — Dă-mi, te rog, piperul. La urma urmei, terenuri ca astea sînt puține, albia unui rîu sau malul mării sînt locuri unde nu ne mai batem capul cu regulile de circulație. Și-apoi sînt În căutarea unui loc bun pentru afaceri. Dacă nu-mi plătesc cotizația la sindicat, nu pot demara. Asta-i toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vrei o ceșcuță? — Da, cu banii jos. Bucătarul Își puse țigara pe un colț al mașinii de gătit și chicoti. I-am urmărit privirea, care i se Îndreptase undeva În jos, spre șasiu. De unde stăteam eu, vedeam foarte bine Întreaga albie oglindită Într-un reflector lunguieț. Cele cinci umbre priveau tăcute și nemișcate focul... Parcă erau prinși Într-o fotografie. Bucătarul spuse ca pentru sine: — Nu, nu-i rău deloc. Uite, fetele astea sînt niște lepădături și cei ce lucrează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am zărit pe frate În beznă, undeva la jumătatea drumului dintre foc și autobuze, făcîndu-mi semn să mă duc la ei... M-am Îndepărtat Încet de autobuz, ca să nu prindă cei trei de veste... Înaintam greu, poate din cauza pietrelor din albie... sau poate că eram mai amețit decît mi-am Închipuit. Fratele mă luă de braț ca și cînd voia să mă invite la o plimbare pe Întuneric și deodată porni pieziș. Respira greu și i se citea Îngrijorarea În glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de mama focului era tîrÎt de alți doi și Îi atîrna ceva deasupra capului. Fu trîntit cu violență la pămînt și lovit cu picioarele. Posibil să-și fi rupt mîna În cădere. Se zvîrcolea acum de durere pe pietrele din albie. CÎțiva muncitori loviră cu picioarele cazanul În care ardea focul, răsturnîndu-l, și cei trei fură atacați cu lemne care ardeau. Ei reacționară Însă prompt și sistematic. Aveai impresia că au pus mîna pe niște arme eficace pentru că i-au determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu și-a făcut pe deplin efectul pentru că atacul a fost dispersat de cîțiva consumatori de saké și alte băuturi alcoolice iefitine, care erau beți turtă și de către cele două femei care fuseseră duse cu forța, undeva mai departe În albie. — Vorbesc eu cu cei de la birouri, urlă fratele, croindu-și drum prin Învălmășeală și luînd-o apoi la fugă. Chiar pe cînd traversa semicercul de microbuze, a fost ajuns din urmă de cîțiva muncitori și trîntit la pămînt. Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Actul de curaj al șoferului a dat șanse și altor microbuze să scape. Profitînd de răspîndirea muncitorilor În urmărirea microbuzului care căuta să se elibereze din Învălmășeală și ceilalți șoferi au pornit motoarele și au luat-o, care Încotro, prin albia rîului, În plină viteză. L-am zărit pe frate cu coada ochiului. Se tupilase În iarba uscată de sub dig ca să scape de urmăritori. Am țîșnit și eu spre mașina mea, care, din fericire, scăpase de atac pînă acum. Deodată mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acestea, mă simțeam extrem de calm. Mi-am găsit imediat cheile de la mașină și-am pornit Într-o clipă motorul. Majoritatea muncitorilor s-au adunat gălăgioși la panta care forma planul Înclinat al digului - singura cale posibilă care făcea legătura Între albia rîului și drum. În clipa aceea, ultimele două microbuze, care se puseseră mai greu În mișcare, au reușit să-și croiască drum, claxonînd, cu faza mare aprinsă. Unul reuși să scape, dar celălalt pierdu viteză pe la jumătatea pantei. Atacanții l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau clătinîndu-se ca niște somnambuli la marginea albiei - poate de prea multă băutură sau poate din cauza rănilor de care sufereau. Oricum, datorită microbuzului răsturnat, drumul se deblocase. Ce noroc! Mașinuța mea nu era nici pe jumătate cît un microbuz, dar dacă făceam vreo greșeală de strategie, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nici pe jumătate cît un microbuz, dar dacă făceam vreo greșeală de strategie, s-a zis cu norocul care-mi surîsese... aveam și eu parte de soarta celorlalți. Am pornit cu luminile stinse și În mod deliberat am dat ocol albiei. Trei tineri din bandă, care se aflau pe porțiunea unde zăcea acum cazanul răsturnat, s-au repezit spre mine În căutare de ajutor, dar au fost repede prinși de atacanți, doborîți cu violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
netransparența lui nu se deosebea cu nimic de zidul de beton... Nu fi dezamăgit... Nu exista Încă nici o dovadă că nu-i și ea complice... Deodată, fără absolut nici un motiv, urechile Îmi fură străpunse de strigătele neputincioase ale fetelor din albia rîului, iar din halcile de carne, tăiate bucățele, se prelingea un lichid negru, asemănător cu o lună mică Învăluită În ceață... Trecînd prin fața bibliotecii, lăsă haina pe un colț de masă și-mi Întinse ziarul. Se așeză pe același scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți puțin În sus, picioare arcuite și fața turtită. În plus, plasturele de pe bărbie și alifia de pe nas erau, fără Îndoială, semne ale Încăierării la care participase. — Poftiți, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai buni și apoi puștii de afară sînt toți grozavi! PÎnă la urmă am reușit și eu să Înțeleg despre ce afacere era vorba. Nu-mi venea să cred că n-a fost nici măcar unul din bandă la microbuzele din albia uscată a rîului și, cu toate acestea... clienți buni... puști grozavi... Deci, o bandă de băieți implicați În homosexualitate... și fratele ei trăgea toate sforile... Și dacă acesta Învîrtea lucrurile ca lumea, puteau scăpa și de rigorile legii... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe care l-a făcut În contact cu masa, părea destul de greu. — Ce-i cu ăsta ? Bărbatul cu care am stat de vorbă mai devreme... cel cu barbă deasă. — Aha, cel care pregătise rămen... avea și el o tarabă În albia rîului unde s-au Încăierat... — A zis că-i amintire de la fratele meu. HÎrtia s-a rupt pe cînd Îl despachetam și din pachet ieși la iveală un tub metalic negru, fără pic de strălucire. Un pistol! Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi se pare ciudat. Rolurile par oarecum inversate. Fratele dumitale n-ar fi avut dreptul să se plîngă de un obiect atît de inofensiv, cînd știm bine cu ce se ocupa. Ai idee cam ce-a făcut aseară, acolo În albia rîului unde s-a iscat scandalul? — În mare... — A luat din drepturile bănești ale muncitorilor și a Înființat o serie de tarabe... știi, microbuzele... Și asta n-ar fi nimic, dar a dus femei acolo - prostituție În toată regula... Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și o rugăminte în același timp. Mă ridicai și o însoții. După câțiva pași ne aflarăm în fața gardului de sârmă împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos râpa imensă în terminarea căreia se croise albia fluviului izvorât din apusul continentului, curgând liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițând emoția de care era cuprinsă, și în lumina becurilor dinspre restaurant, lucind pieziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
parafrazând ceea ce se zicea despre Nil, am putea spune și noi că Dunărea a constituit și constituie un dar pentru România. Prin situarea ei ep pământul românesc, Dunărea a orânduit, în decursul timpului, istoria noastră milenară, începând din momentul trecerii albiei ei pe podul construit de Apolodor din Damasc, de către Traian, spre a-l învinge pe Decebal la Sarmisegetuza și a transforma, astfel, zona respectivă într-o provincie romană (Dacia Felix); retragerea la sud de Dunăre, a legiunilor romane de către împăratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
retragerea la sud de Dunăre, a legiunilor romane de către împăratul Aurelian (anul 271) când ni s-a și pecetluit soarta, pentru că am rămas chiar în bătaia năvălirilor barbare, atunci când de-abia începusem să ne plămădim ca neam; linia dată de albia Dunării a constituit în continuare, limita de sud a populației românești compacte, iar la nord de ea, ne-am constituit și am devenit o națiune; dar tot Dunărea ne-a servit și ca stavilă, apărându-ne de năvălitorii din sud
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
spre a se evita situația ridicolă, când votul României este egal cu cel al Ucrainei (care are doar segmentul Galați-Ceatalchioi din Dunărea internaționalizată), al Republicii Moldova (cu numai câteva zeci de metri) sau, culmea, al Federației Ruse (fără nici o legătură cu albia Dunării). 3. Mărturisesc, cu sinceră modestie, că nu dețin o expertiză aparte în sensul strict și nobil al cuvântului de specialist pe care mi-aș fi dorit-o, desigur, și nici nu am o asemenea pretenție; cu toate acestea, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
gest de sfidare a ordinii juridice internaționale s-au auzit unele critici. Dar ce am putea spune, când Federația Rusă, deși nu mai este, de multișor, stat riveran la Dunăre granița sa aflându-se la sute de kilometri depărtare de albia acestui mare și important fluviu face, cu toate acestea, parte din Comisia Dunării de la Budapesta de unde (cu autoritate, influență și abilitatea acesteia) se monitorizează, se dau directive și se controlează navigația și tot ceea ce este în legătură cu ea, influențând, de la timona
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
puțin, să se poarte cuviincios, că astăzi viața-i grea. Glasurile lor se auzeau numai sâmbăta sara, ca niște țipete de moarte, când mamele săreau asupra lor, îi dezbrăcau, îi făceau albi de săpun și-i vârau cu capul în albiile cu leșie. Altfel, pe strada aceasta, a Prefecturii, stăteau numai familii cumsecade de funcționari. Numai în capăt, spre marginea târgului, rămăsese din vechi un om de rând, un fanaragiu. Îl chema Dorobanțu. În amurg pornea, cu scara trecută pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai auzi. Iar printre tufe dese, prin luminișuri scurte, căprioara fugea alungată de spaimă, se depărta spre pârău. O clipă se opri tremurând, ca și cum ar fi fost înaintea unei prăpăstii. Apoi, încetinindu-și fuga, își făcu loc printre frunzișuri în albia apei. Cu cele două picioare de dinainte în unde, cu celelalte în iarba malului, stătu pe loc. Blănița cenușie îi lucea lin în umbră; numai capul fin, cu urechile înălțate, cu ochii mari, sta într-un sul de raze. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă lapte dintr-o sugărice. De câte ori acel prunc e purtat mai la vedere, bolnava pare a-l opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Copiii aceștia continuau însă, cu nevinovăție, un ritual al generațiilor. Ștefan Gâdea rânjea, pândindu-mă cu coada ochiului. Îndată după corul pe care îl închinau rudărașii soarelui de sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]