13,186 matches
-
Spree-ului, o relicvă cu un turn în vârf, ornamentată cu tritoni, delfini și nimfe goale asortate din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-un subsol din apropiere. Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un sacou de culoare crem, pantaloni verzi, cravată din mătase în diferite nuanțe de verde și cu o garoafă roșie la butonieră. Nici un efort sau bănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nu era un alergător prea bun. Fundul lui era prea mare, picioarele prea scurte, iar plămânii îi erau probabil prea uzați. Dar până să ne dăm noi seama ce se întâmplă, el era la aproape zece metri mai încolo pe alee. — Nenorocitule, scrâșni Becker. Vocea logicii trebuie să-i fi spus lui Poliza că se comporta prostește, că Becker și cu mine eram capabili să-l prindem cu ușurință, dar această voce era probabil atât de răgușită de teamă, încât sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să oprești un om, cu excepția cazului în care ești Buffalo Bill, țintești la picioare, nu încerci să-i faci afurisita de freză. M-am uitat în jur, jenat, aproape așteptându-mă să se fi adunat o mulțime de oameni, dar aleea rămase goală. Am dat din cap spre pistol: — Și ce e cu tunul ăsta? Becker își ridică arma: — Parabellum de artilerie, domnule. — La naiba, n-ai auzit niciodată de Convenția de la Geneva? Asta e o armă suficient de mare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
după ce anume. După vreun minut, se auzi sunând o rafală de împușcături, trimițându-și ecoul peste grădină. Apoi alta; și încă una. Heydrich își verifică din nou ceasul, dădu aprobator din cap și zâmbi: — Mergem? zise el, pornind agale pe aleea cu pietriș. — Aia a fost pentru mine? am zis, știind foarte bine că da. — Plutonul de execuție? chicoti el. Nu, nu, Kommissare Gunther. Îți imaginezi prea multe. Și oricum, nu prea cred că tocmai dumneata, dintre toți oamenii, ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
2 ori 2 fac 4. Ei bine, mă bucur că i-ați observat, pentru că de-abia dintre ei alegem viitorii specialiști. Dar să mergem mai departe. Episodul 43 Cosmic School (II) Coborâră din turn și-o luară pe una dintre aleile principale ale vastului așezământ școlar, frumos străjuită de o parte și de alta cu panouri și afișe cu maxime, îndemnuri, apeluri, memento mori-uri etc. Roboții noștri citiră câteva în treacăt: „Nu uitați: 4 273 ori 391 fac 3 211
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe - Unde ești iarnă bogată pe ce plaiuri hoinărești, nu mai vii ca altădată pe alei să poposești? - Unde ți-e hlamida albă care tremura pe nori și acoperea în grabă cu argint satele-n zori? - Unde joacă frumusețea fulgului de vânt purtat? strâng la piept acum tristețea: imaculat! - Unde-s pomii cu beteală ca un
Dor de alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83364_a_84689]
-
Pași în noaptea albă Elenă Marin Alexe Pașii mei, se amestecă distrați în jocul fulgilor albi care nu contenesc dânsul, pe aleea ce pare că nu se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
mare, din deal, unde e dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-și ascunde milos. Sub vișin, pe bancă, mă-așez suspinând, Durerea o simt tot mai grea, Dar timpul aleargă cu orele-n gând, Se-apropie iarna cea rea. Văd, totuși, cu câtă splendoare și fast, Se plimbă azi toamna pe-alei, Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast De verde și roșu-n condei. Aromă pe gust, caruselul divin, Umple privirea și zarea, Buchet de miresme pe cerul senin, Cheamă în horă culoarea. Privirile cad pe salcia tristă, Cu-n gând
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
de viață cad cu resemnare ... le privesc zborul diafan și surâd în mine tăceri înfrigurate de dorul tău ... Te simt mai aproape, în toamna asta! Dragule, când tu nu-mi vorbești toamna îmi povestește cum pașii tăi se aud pe aleile dragostei pierdute în uitare. Se scutură în sufletul meu, o frunză neștiută de tine - este lacrima toamnei. Referință Bibliografică: Lacrima toamnei / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 984, Anul III, 10 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
Publicat în: Ediția nr. 965 din 22 august 2013 Toate Articolele Autorului Brunetă, singurică, naturală, Doresc un partener, un oarecare, Indiferent de vârstă, ochi, culoare, Io fi'nd o companie ideală ; Sunt fată bună, înțelegătoare, Ador plimbări în parcuri, pe alei, Sau pe străduțe-n seară, pe sub tei, La munte cu mașina sau la mare ; În camping, pentru mine-i desfătare, Pe frunze, lângă foc, pe înnoptat, Îmi place să mă-ntind ca pe un pat, De-om fi la pescuit
ANUNŢ ÎN ZIARUL LOCAL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364351_a_365680]
-
un peisaj cunoscut, deși încă neidentificat și, ca într-o ieșire din propriul corp, pluteam pe deasupra lucrurilor, mă deplasam instantaneu acolo unde voiam și fără nici un pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
mai mult decât îmi ceruse și s-a lăsat convins dar cu jumătate de gură. M-a abandonat la intrarea în parc, pe tânăr l-am zărit destul de rapid, își pierduse cunoștința și când mă chinuiam să-l scot pe alee, aud în spatele meu: - E greu, nu? Am tresărit ca la o mie de volți. Era șoferul meu, care își călcase pe inimă și venise să îmi ajute. I-am mulțumit în gând, l-am urcat împreună pe bancheta din spate
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
se află aceste obiective, în urma căutărilor mele pentru a ajunge la aceste locuri, pot ajuta cu informațiile obținute prin diverse mijloace: acesta a locuit în campusul universitar la numărul 5711 N Woodlawn ave și doarme somnul cel de veci pe aleea principală din cimitirul din campus „Oak Woods Cemetery” pe Main Entrance 1035 E67th Street, alături de marele fizician Enrico Fermi. Cu toate acestea, vizita mea a fost una cât se poate de fructuoasă, prin faptul că am văzut locuri noi și
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
fin, îi așteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de porțelan. „Ei, ce vremuri! De s-ar mai întoarce, măcar și pentru o clipă!”. Sprijinit de brațul tânărului, bătrânelului îi veni aproape să leșine, căci poarta era întredeschisă. Pe aleea înzăpezită ce ducea spre ușa de la intrare, se vedeau urme de pași. „Sigur m-au călcat hoții!”, își zise bătrânelul, în gând. Dar, nu de hoți îi era frică, sigur n-ar fi avut ce să ia, căci era umil
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
energică a capului ori în bătaia vântului, pe un obraz, cu ochi căprui și privire dreaptă, cu sprâncene bine conturate, bogate chiar, era o prezență insolită pentru cei ce se întâlneau aproape zilnic la promenadă, în centrul orașului ori pe aleile aproape în permanență pline de plimbăreți. Eram prin clasa a unsprezecea de liceu și ca toți tinerii la vârsta aceea, nu ratam nici o ocazie să ies la plimbare în parcul din centrul orașului. Învățasem pe de rost orele și zilele
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
căutat calea de a mă apropia de ea. Era căsătorită cu un ofițer de aviație și nu avea copii. În schimb, avea amanți! ...După o săptămână eram deja obișnuiți să ne întâlnim la o anumită oră și anume porțiune de alee ori stradă. Urmau saluturi și semne în funcție de situație. În a zecea zi, semnul primit era de a o urma la ora de retragere, în tăcere și la o anumită distanță. M-am conformat întocmai și mă deplasam extrem de preocupat să
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
înainte. Vedeam un peisaj cunoscut, deși încă neidentificat și, ca într-o ieșire extracorporeală, pluteam pe deasupra lucrurilor, mă deplasam instantaneu acolo unde voiam și fără nici un pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
mai mult decât îmi ceruse și s-a lăsat convins dar cu jumătate de gură. M-a abandonat la intrarea în parc, pe tânăr l-am zărit destul de rapid, își pierduse cunoștința și când mă chinuiam să-l scot pe alee, aud în spatele meu: - E greu, nu? Am tresărit ca la o mie de volți. Era șoferul meu, care își călcase pe inimă și venise să îmi ajute. I-am mulțumit în gând, l-am urcat împreună pe bancheta din spate
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
înghesuite. Arareori vei află un om care să te treacă puntea. Pe ritmuri clasice își ascute cuțitul de-o piatră. *Toamnă - simfonia senzorială cotropește ființă. *Câți oameni trec prin viața ta fără să lase vreo urmă? *Un matisor căzut pe aleea din parc - miriapod verde. *Lângă casa pustie o gheață uitată fără șireturi. *Ghemotoace de puf gata de spulberare - păpădii. Copaci în derivă povârniți amețitor în groapă de cer. *Un hau între frunze. Cuțite verzi taie cerul în patru. *Șofran cu
MICRO STIHURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361404_a_362733]
-
trecut pe lângă propria-i mașină, fără s-o observe. Mergea cu privirile țintind îmbrăcămintea trotuarului din care deja se ridica un aer cald, cu miros neplăcut de asfalt încins. S-a calmat abia când a intrat sub umbra deasă a aleii principale din parcul în care fântâna muzicală mângâia urechile puținilor oameni ce se odihneau pe bănci. S-a așezat și el, dar nu a avut parte de prea multă odihnă. Își scosese telefonul mobil din buzunar înainte de a se așeza
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
buzunar înainte de a se așeza pe bancă și verifica lista apelurilor. Mulțumit de rezultat, a oftat ușurat și a ridicat privirea. După o examinare generală, fără a căuta ceva anume, a tresărit și a rămas neclintit, cu ochii țintă. Pe aleea principală, în sus de vechiul oficiu poștal, la circa 30 de metri apăruse o femeie în pantaloni albi, dar nu acest aspect l-a surprins. Părul negru, bogat și lucios se putea vedea bine de la distanță. Femeia mergea ușor grăbită
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
-atâta sânge Că înapoi aș vrea să-mi iau bilet. Nu-mi pune întrebări despre aripa Ce am pierdut-o azi în zborul meu! M-au inundat și umbrele și frica Când te-am aflat un zeu din Empireu. Pe-aleea Violetelor albastre Mi-ai frânt o aripă din veșnicie. Acum , în zborul răstignirii noastre Va plânge dintr-un nor zădărnicie... Referință Bibliografică: Mi-e gândul / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi
MI-E GÂNDUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361468_a_362797]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MAGIE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului magie Cu ochii sufletului Privesc adâncurile în care umbra ta se risipește pe alei neștiute de timp. Tu, care culegi izvoarele să adapi ciutele cuvintelor, lasă-ți mâna să deslușească viul contur exilat într-un ciob de oglindă. Scoate-i cu grijă algele și scoicile prinse în plete și dăruiește-i sărutul reînvierii în
MAGIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361521_a_362850]
-
liniștea duioasă fulgii se așează pe frunte, sâni, coapse -Eu îi pun nasul și bujorii! strigă Călin ochii lui negri încă pășesc primele pagini ale primăverii paralel cu clinchetul de zurgălăi, liniștea pare resemnată o să fac un pas înapoi pe aleea îngustă, să culeg lăstari să-i înclin în ce parte vreau să arăt nonacțiunii că iarna are suflet, arde și ninge sunt de neoprit colinda pune zilei de mâine masca mimând porții egal între anotimpuri peste reveria ultimei opriri înăuntrul
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]