17,219 matches
-
subsol. Nea Vasile tocmai închidea poarta în urma amicului său. Privi după aceea circumspect în jur și se opri dinaintea ușii metalice verzulii, dincolo de care se aflau recipientele cu insecticid. Fruntea i se încreți de mulțimea și viteza gândurilor care îi alergau pe sub scăfârlie. După câteva clipe de cumpănire adâncă, porni iute spre un dulap metalic în care își ținea lucrurile. Și ăsta avea sudate două urechi solide care erau prinse între ele cu același dispozitiv artizanal pe undeva având și el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și după ce înțepenești, cazi, dracu', pă tobogan în jos." " Da. Că bine ziceți!" "Mda. Atunci io zic că s-o rezolvăm după ce mă-ntorc. Diseară vreau să stau și io în zeama mea, că mi-o ajunge și mie cât alerg și mă zbat pentru toată lumea..." "Corect, corect! Io nici nu știu cum dă rezistați cu atâtea probleme pă cap." "Bine, mă, Relule. Atunci așa rămâne. Rezolvăm cân' ne vedem. Săptămâna alilaltă mai dă-mi un semn, ok?" "Ok! Cum spuneți dumneavoastră." "Bun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
repetă de câteva ori, în timp ce urca spre biroul lui: "Teichitizi, teichitizi, teichitizi..." Înainte să răsucească cheia în broască, renunță la repetiție și își zise cu un zâmbet ironic: Auzi la el ce să vaietă. Mi-o ajunge și mie cât alerg și cât mă zbat! Să mori tu, baros'? Uite, cin'zej dă mii de euroi e pană la pălărie pentru un baștan ca el. Nici nu să deranjează să piardă zece minute cu mine-n seara asta. Îți dai tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tâmpiții, că uite ce și-a făcut ăla, uite ce conturi are ălalt. Da' cine v-a băgat, bă, vitelor, în Europa? Acu' munciți ca cetățeni europeni pă peste tot, pă bani adevărați, nu pă lei-tramvai, husenilor! Nu vă mai aleargă foamea-n țară, ba vă mai trageți și vile și merțane, cu lova strânsă dă dincolo. Păi, o fi rău?", perorase indignat dom' Sandu. "Și normal că nu-i rău!", se grăbi să răspundă domnul director Ciucurel întrebării retorice a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să gândească, fără însă a-l lăsa să frământe gândul așa cum o făcea altădată, să-l mestece și, în sfârșit, să se sature cu miezul lui. Acel cineva i se părea că alerga apoi repede în fața lui, ca să tragă pe rând, tot câte o cortină. Erau zile când zeci și poate că chiar sute de cortine se lăsau rupându-l de scenă, de ceea ce credea el că era lucrul cel mai important în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și cu Valy vor ucide indirect, cu mâinile mutului, nu? Oricum, Gerard parcă visa. Și nu se mai putea da înapoi. Premierea trebuia planificată cât mai repede, de fapt cât ce va fi găsit și instruit mutul. Aceasta însemna să alerge Gerard și cu Valy cât mai repede, ca să găsească un nebun fără grai, care să execute doar ceea ce i se comandă. Până atunci Gerard se vedea totuși liber de a o iubi în taină pe Iozefina; liber de a admira
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
multe întrebări fără răspuns și mult mister în jurul acestui sentiment subtil, ce ține de partea noastră profund interioară. Învățând să ne cunoaștem în interiorul nostru, cu siguranță vom înțelege mai bine sensul și scopul pentru care suntem pe acest minunat pământ. Alergăm printre idei, oameni și scopuri, dar din când în când ne oprim obosiți și constatăm că de multe ori ne-am rătăcit în labirintul vieții. Suntem atunci invadați de un sentiment de neputință și oboseală, ne simțim penibili și incapabili
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lume. Eu ... am umplut vidul tăcut Rupând bucăți din lună, Iar corpul meu este hrănit Numai cu gânduri bune. Ați vrea să știți cum am făcut ... ? De am schimbat destinul În timpul ăsta veșnic surd Să nu mai simt declinul ... ? Am alergat printre idei Răstâlmăcind mesajul Dar am găsit lanțul cu chei, {i am deschis blocajul. Căldura albă a pătruns Iluminându-mi mintea, Așa cum a făcut Iisus În timp ... cu toată lumea. Să nu gândiți că este greu Când ... doar dorința arde, Ca să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
labirintul supraviețuirii în care ne învârtim zilnic, căutăm capătul și obosim când nu reu șim să-l găsim, ne enervăm că este mereu același traseu monoton și nu-l mai terminăm, de aici se naște stresul și boala. Ne îmbolnăvim, alergând înnebuniți și disperați să găsim ieșirea, dar dacă vom fi mai sinceri cu noi înșine, vom vedea că trăim ca mascații, ne protejăm adevărata identitate ca să fim pe placul tuturor, dacă s-ar putea. O demascare ar implica să-ți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
oamenilor în recuperarea sănătății, într-un mod mult mai plăcut și neinvaziv, cu siguranță că altfel ar fi viața pe acest pământ și ființa umană și-ar recupera libertatea sau vitalitatea și nici statul, dar nici oamenii nu vor mai alerga în acest maraton chinuitor și ineficient pentru sănătate. Nu ar mai exista atâta suferință, durere, disperare, depresie și fețe umane mereu triste. Vreau să mai spun că suferința nu se răsfrânge doar asupra suferindului, ci și asupra celor din jur
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de făcut, da’ și oamenii îl ascultă. Și asta nu-i de ici de colo, Dumitre. Da’ ia spune, mai ții să mergem la iarmaroc, să ne luăm câte un cal? Ce cal? Câte un armăsar care să mănânce pământul alergând. Nu o gloabă... Bine gândit, Pâcule. Acum însă nu-i timp de pierdut. Hai acasă, că mâine în zori încărcăm un nou transport de grâu. Tot nu te-ai lecuit de poruncit, Dumitre. Apoi boala din născare leac n-are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
masă, mă rog frumos? Pune-l la socoteală și pe Costache, că astă seară facem noi cinste - s-a arătat galanton Pâcu. Cărăușii nu aveau ochi decât pentru strachina cu mâncare și țoiul cu rachiu din fața lor. Ochii lui Hliboceanu alergau în toate părțile, pentru a se convinge că totul este după dorința comesenilor. Când s-a convins că lucrurile sunt la locul lor, s-a apucat să mănânce liniștit. Primul care a spart tăcerea a fost tot Pâcu: Știți ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încât, în cele din urmă, totul a devenit un vârtej care nu ar fi lăsat rece nici cea mai împietrită inimă. Cărăușii s-au ridicat unul câte unul și au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat spre ea și a luat-o la joc... În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dumitru s-a ridicat și a pus ordine în treburi: După ce vă asigurați că boii stau bine, toată lumea la culcare! Noapte bună! Fiacare cărăuș a plecat la treburile lui. Numai Hliboceanu a mai zăbovit, cu gândurile răvășite și cu privirea alergând după Măriuța, care s-a apucat să strângă blidele de pe masă. Când a trecut pe lângă ea, i-a șoptit „noapte bună, Măriuță” și a ieșit urmărit de oftatul femeii, care abia a îngăimat: „mulțămesc”... Pâcu, care - prefăcut - s-a aplecat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la drum: Hai acasă, flăcăii tatii, că parcă am uitat și drumul, uita-m-ar necazurile. După plecarea lui Pâcu, moș Dumitru și-a adus aminte că nu i-a spus lui Pâcu de cei doi prepuși pentru cărăușie. A alergat la poartă și a strigat: Pâcule! Stai oleacă, că am o vorbă cu tine! Pâcu a oprit boii și a rămas în așteptare: Am uitat să-ți amintesc... Că până marți să trec pe la Pavel Puicuță și pe la Gavrilă Sloi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe Hliboceanu trăgându și pălăria pe o sprânceană și pocnind din bici - semnalul de pornire la drum. Privirile triste ale Măriuței l-au urmărit cum a plecat ca orice străin... Când șirul carelor s-a întins la drum, Mitruță a alergat să-l ajungă pe Hliboceanu: Astăzi vorbești cu Aizic ca să ne plătească odată pe săptămână? Mai încape vorbă, Mitruță? Acum să vedem ce zice și jupânul... Am stat eu și m-am gândit la trebușoara asta și mi s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
obada unei roți din spate a lui Iordache Cocoșitu stătea gata-gata să scape de sub șină. Primul care a băgat de seamă aceasta a fost Mitruță Ogaș. Hlibocene, oprește carele, că altfel... Ce-i? Ce s-a întâmplat? - a întrebat el, alergând spre coada șirului de care. Uite aici la roata asta a lui Iordache! - i-a arăta Mitruță. Hliboceanu, împreună cu moș Dumitru și cu Pâcu, s-au apucat să cerceteze roata cu pricina. Apoi la primul hop mai rău Iordache rămâne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dată lădița cu tot felul de scule trebuitoare la drum. A scos o toporișcă și i-a întins-o lui Iordache: Acum să mi vii cu un par, ca să ridicăm carul, pentru a putea scoate roata! Ai venit? Cocoșitu a alergat în desiș și în scurtă vreme a adus taman ce trebuia. Hai, flăcăi, și ridicați carul, că eu cu moș Dumitru o să scoatem roata. Pe dată îi venim de hac - i-a pus la treabă Hliboceanu. Pâcu a luat comanda
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Armăsarul sforăia cumplit clătinându-și capul și bătea din picior... Ochii mi-au rămas fixați pe pieptul lui...Cât era de mare, era rupt în patru bucăți de carne sângerândă... „Doamne!!! Ce s-a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o strig pe mama... „Ce-i? Ce s-a întâmplat?” - a întrebat ea. „Calul...calul” - am scâncit fără vlagă. „Ce are calul? Nu vrea să meargă?” „Nuuu...Nu poate să meargă” - am răspuns eu abia ținându-mi plânsul. Mama a alergat repede, să vadă ce-i. Când a dat cu ochii de pieptul calului, a îngăimat: „Săracul cal! Ce nenorocire! Adu căpăstrul cu zăbală, ca să-l putem ține, pentru că trebuie să-i coasem bucățile de carne...Altfel nu se mai prind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zărească... „Doamne! Unde poate fi? L-o fi înhățat vreo jivină!... Hliboceneee! Mă auzi, Hliboceneee! Răspundeee! - a strigat Iordache cu înfrigurare. Nici un răspuns însă. A mai strigat de câteva ori, dar, degeaba. Fiorii unei primejdii necunoscute au început să-i alerge pe șira spinării...Unde-i? Ce i s-o întâmplat?” Hliboceneee! Hliiiboceeeneee! - a început să scâncească Iordache, retrăgându-se înspăimântat spre șirul de sănii... A alergat cât a putut, dar nici urmă de sănii. Nici chiar firimitura de lumină de la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
strigat de câteva ori, dar, degeaba. Fiorii unei primejdii necunoscute au început să-i alerge pe șira spinării...Unde-i? Ce i s-o întâmplat?” Hliboceneee! Hliiiboceeeneee! - a început să scâncească Iordache, retrăgându-se înspăimântat spre șirul de sănii... A alergat cât a putut, dar nici urmă de sănii. Nici chiar firimitura de lumină de la felinarul lui Mitruță nu se mai zărea nicăiri. Înotând prin nămeții care deja acoperiseră urmele săniilor, a început să strige: Mitruțăăă! Ioaneee! Mă auuuziți? Opriți-văăă! Opriți-văăă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vreme n-o mai venit. Dacă am văzut așa, am pornit să-l caut... Am mers cât am mers și l-am tot strigat, dar n-am primit nici un răspuns... Atunci m-am întors cu chip să vă ajung. Am alergat cât am alergat, dar de la o vreme nici nu mai puteam răsufla și am luat-o la pas, strigând mereu. Unde mai pui că nu mai vedeam nici lumina felinarului și m-am rătăcit. Păi cum să ne mai vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai venit. Dacă am văzut așa, am pornit să-l caut... Am mers cât am mers și l-am tot strigat, dar n-am primit nici un răspuns... Atunci m-am întors cu chip să vă ajung. Am alergat cât am alergat, dar de la o vreme nici nu mai puteam răsufla și am luat-o la pas, strigând mereu. Unde mai pui că nu mai vedeam nici lumina felinarului și m-am rătăcit. Păi cum să ne mai vezi, dacă tu mergeai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fost rânduite. Din ultima sanie însă s-a auzit strigătul lui Pavel Puicuță, căruia îi venise rândul să stea la căpătâiul lui Hliboceanu. S-o trezit! S-o trezit și cere apă! Acum am venit, Puicuță! - i-a răspuns Cotman, alergând spre sania lui Hliboceanu. A urcat în sanie, l-a apucat de mână și cu glas aproape scâncit, l-a întrebat: Te-ai trezit, băiete? Ai înviat, Vasilică tată? Ce dorești? Apăăă! Apăăă! - s-a auzic ca prin vis glasul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]