2,202 matches
-
lume, cei doi părinți au botezat-o Ecaterina, inspirați de numele sfintei din calendar. Copila era sănătoasă, nu era deloc plângăcioasă, așa cum sunt de regulă sugarii. Timpul trecea, iar Ecaterina creștea și se dovedea foarte isteață. Cei ai casei o alintau, zicându-i Cătălina. îndată ce a început să vorbească și să lege cuvintele, a și prins a pune întrebări: - Ce-i asta? De unde vine ploaia? Unde stă Sfânta Fecioară? Pruncul Iisus mai trăiește? Cine a făcut munții? Dar pe copaci cine
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
trecut / Alergând fără griji pe-o ase¬menea stradă, / Desigur, odată, foarte demult, / Soarele, sprinten, se juca prin ogradă." Nostalgiile lui Mihai Hăisan au și ele ca su¬port sinceritatea. El nu minează dorul de melea¬gurile natale, nu se alintă, nu se autosugestionea¬ză. Se exprimă așa cum emoția iese la suprafață din adâncurile ființei, iar ființa lui se dovedește un izvor nesecat de mângâiere poetică: „Tresar caișii înfiorați în mai / Și înflorind se-ncarcă de cuvin-te.. Dar, numai citindu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
care trag la edec mormintele, Înțelenite cu prea mult fast pe creștetul celor din urbea lăsată capriciilor ― un menuet În sunetele căruia așteptăm deschiderea carnavalului, veseli că ne putem pîndi, printre versuri, unii pe alții. Doar aici mai pot să alint pielea cu care mă voi Îmbrăca În mormînt, unde mă va aștepta celălalt carnaval, alături de hîrjoana lacomă a cîinilor și-n praful stîrnit de gîlceava aripilor abia smulse din cuie. Tot braconînd prin textele sacre mă lovesc mereu de aceeași
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
descoperise din cauza mândriei și egoismului său. De atunci, se spune ca fata de împărat, de câte ori zărește o plantă înflorită, se oprește și în taină îi șoptește: Gingașă floare, cu parfumul fin De tine mă apropii, ca să te alint. Un zâmbet cald este mirosul tău, O boare gingașă este sufletul tău. Gingașă floare, cu parfumul fin! Pomii din livadă E toamnă. Soarele își face loc cu greu printre crengile copacilor încărcați cu roade. Pline de rod și ce mireasmă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
eu vreau să dorm în pătuțuri pentru pitici! - Sigur, și după ce te trezești te mai joci un pic și gata! Vine mami și te ia acasă! - Mami, eu nu vreau să merg la grădiniță! - De ce? - Pentru că nu vreau eu! Se alintă Ingriduța. - Trebuie să mergi, Ingriduță! - Încercă să o convingă mama. Toți copiii merg la grădiniță, așa cum părinții trebuie să meargă la serviciu, copiii trebuie să meargă la grădiniță! - Dar eu vreau să stau acasă! - Nu poți să rămâi singură
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
privitor. Trunchii copacilor adăpostesc fel și fel de secrete sub coaja lor groasă și ocrotitoare. Orice zgomot își găsește ecoul printre acești arbori ce stau nemișcați, așteptând cuminți ploaia, razele de lumină, adierile vântului să îi răsfețe și să îi alinte în taină. Cioc!cioc! se aude de sus... e doctorul copacilor care îi vizitează pe fiecare în parte și dă verdictul! Din pădure se aude sunetul unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic... trebuie să ieșim de urgență de aici! Am
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Goe... Copilaș neobrăzat, Într-o zi am să te bat; Tu ești cam răutăcios Și nu ești politicos. Ești un leneș și jumate Și nu știi nici ce-i o carte; Tu ești lipsit de respect Și-o să rămâi repetent! Alintat din cale-afară, E un mic tiran din țară; Răsfățat peste măsură, N-are gust și nici cultură. Se crede-mpăratul lumii, Pentru că-i poruncitor; Dar, de fapt, copilul este Impulsiv, nerăbdător. Nu iubește-nvățătura, E obraznic, prost crescut; Hai s-
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
către strada Furnica“, dar în special Sinaia demulți-slăvitului Gh. Matheescu, patronul delicateselor și colonialelor, ale cărui mărfuri fine (icre moi tescuite prima, halva ș.a.m.d., la rivalitate, în haremul papilar caragialian, cu băcănia „românului întreg, bădia Drăgănescu“ din Iași), alintau fantasmele gustative caragialiene, hărțuite de dulce-amara „franzelă a exilului“! Asta, ca să nu mai spun că în cuprinsul mănăstirii din Sinaia, lângă icoanele lui Pârvu Mutu Zugravul, își doarme somnul de veci Take Ionescu („Tăchiță Gură de Aur“), ultima iubire a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
orga lui Bach tuna și fulgera peste rafturile cu Patrologia lui Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max motanul tronând în centrul mesei), văduva lui Brunea-Fox, ori mângâindu-l pe Red, princiarul motan al Danei Dumitriu, în același bloc de pe Dionisie Lupu în care m-am contrat pe teme
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rău fusese extirpate. Nu mai putuse trăi tocmai pentru că nu vroise la timp să le sacrifice. Ori pe ce loc își așază omul cultul, e respectabil să moară apărîn-du-1. Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinți și pe care își fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele. Respectuos, recules, Maxențiu văzuse trecând într-un lighean sângerat acele simboluri și rămăsese orfan. Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
im p ș e mai târziu, când totul va începe a se înfiripa. în schimb, după concertul Bach, Elena îl va înlocui cu discreție pentru dârzenia lui nepoliticoasă. Ea însăși de o corectitudine minuțioasă, nu admitea ca Rim să se alinte în bunul lui plac. Elena, care nu putea suferi abaterile de la un program serios de lucru, se văzuse nevoită să trimită după un timp pe Nory să vadă ce este cu doctorul Rim, ce lipsea de ia convocări. Era mirată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
intrat domnul director și a zărit 25 de inimioare și două doamne cu ochii licărind... Darul ,,Mulțumesc!” Un băiețel voinicel își aștepta cu nerăbdare aniversarea, chiar de ziua Sfântului Dumitru. Și pe el tot Dumitru îl chema și toți îl alintau Dumitrel. Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină de toți pistruii lumii, ceea ce dădea un plus glumelor și tuturor șotiilor ce le făcea. În ziua
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
avută vreodată. Darul de la Moș Crăciun Primul fulg de nea veni plin de veselie să anunțe că în curând Zâna Iarna își va întinde trena de zăpadă peste tot cuprinsul zării. Cristinel încercă să prindă fulgul în palmă și săl alinte cu dorul lui de atâtea luni. Îl prinse, dar acesta se topi de căldura iubirii lui de copil. Cristinel se uită trist și încercă să simtă mângâierea stropului rece care se încălzea treptat și care își făcea loc în porii
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mult aur și aramă presărate pe frunze. Pe ici-colo, flăcări reci străluceau printre ramuri. Merele au fost culese de dimineață, iar acum își așteptau drumul către beciul casei. Câteva dintre ele au ajuns la bucătărie. Estera sau Steluța, cum o alintau toți, își privea mama cu admirație. Se uita la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în șold uitându-se, un pic abătută, pe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
1 mai 2006, inspirat gândit și scris de jurnalista Luminița Moldoveanu, autorul declara că nu regretă nimic din ceea ce a trăit și se poate socoti un om fericit: Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
poemul ,,Ispite”. Aici scoate încă o dată în evidență rolul scriitorului în lumea noastră. ...Să mergi înainte cu înverșunare, să veșnicești limba neamului tău în cântece nemaiauzite...că ești dator să veșnicești neamul și limba în care ai gângurit pe când te alintai la sânul maicii tale și de aceea să arzi cu înverșunare, să preschimbi ,,limba în altar al neamului.” Las la latitudinea fiecărui posibil cititor să descopere noi și noi perle ale gândirii unui scriitor care ,,Arde” pentru graiul românesc și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nesimțite m-am trezit cu prezența unui bărbat cu poftă de muncă și de viață. Copil fiind, nu prea știam rostul lui în familie, pentru că, până atunci, mama fusese totul pentru noi. Ne-a hrănit, ne-a îmbrăcat, ne-a alintat în unele momente și a tremurat de grijă și frică pentru fiecare dintre noi când apăreau unele semne ale unei boli specifice copilăriei. La apariția tatei o parte din aceste griji au trecut asupra celui ce ani în șir s-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Ziceai, de fiecare dată, când era în plină acțiune, că, undeva, foarte aproape de tine, toacă timpul o minimitralieră. Și anii treceau; și ziarul, la care lucra, căpăta o istorie tot mai bogată; și redactorii, reporterii, care treceau pe aici, o alintau, duios și cu delicatețe: mireasa codrilor de miri. Că era și atât de frumoasă, Zâna asta,încât, nu puțini o asemănau cu o stea. Care, de ce să nu recunoaștem, că, chiar strălucea. Nici nu știi când au trecut mai bine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca și roata pe care o pusese la punct în perioada cât suferise de boala care îl orbise) și pe care urma să fie înșiruite literele adunate cu peria de păr de cămilă de prin rosturile pietrelor din pardoseală. Le alinta cu temeinicie, literă lângă literă, cuvânt lângă cuvânt, ca o coloană a infinitului, și frazele, de cele mai multe ori scurte și simple, ca o șfichiuire de bici, le citea la lumina jarului din lemn de trandafir negru și de trandafir roșu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
și-l împinse afară. Zeida porni târșit, adunând picioarele și observând cu agerime ulița. Peste drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu Leonaș. - Azi am fost ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat ca un papagal. - Ai făcut vunzari ?! clipi des bunicul. Și ce-ai vundut ? Drept răspuns, copilul se răsfăță : - Am fost cu Dobalî, cu Hozl, ș-am fumat tobâchi. Isprăvind de traversat ulița, Zeida se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
trimeteam în scrisori? Odinioară Pe dinafară Le știam uneori. Scăldate-n lacrimi noi le citeam 152 De ce iubim femeile Și-apoi le sărutam. Visul se curmă Și-n cea din urmă Eu nu știu ce să-ți mai scriu... Când mama mă alinta, în copilărie, nu mă impre sionau deloc giugiulelile ei, le consideram normale și cuvenite. Nu voi uita însă niciodată cum mi-a spus tata de două sau trei ori „puișor“, căci tata a fost întotdeauna aspru cu mine și uneori
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Toată ziua lenevește, Dar când noaptea se ivește Pleacă iar la vânătoare, Prin case sau pe ogoare, După micul șoricel Ce ronțăie totul de fel. De toți este îndrăgită, Și mereu se cam alintă, De părinți și de copii... Cine e, spune de știi?!
Pisica by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83628_a_84953]
-
de la etajul al doilea la boțul de carne înfășurat într-o pătură de un albastru-deschis, pe care părinții ei îl târâseră după ei până acasă. Prima ei amintire: stătea în capul scărilor, întrebându-se de ce se oboseau părinții ei să alinte ceva mult mai stupid decât pisicile vagaboande. Dar învățase curând să-l iubească pe copilașul acela, cea mai grozavă jucărie la care putea visa o fetiță. Îl cărase după ea ca pe o păpușă timp de un an, până când reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scăldătoare sar în oglinzile din ape. Trupu-n vacanța verii este mai plin de rare satisfacții, arde ale sale noi reacții ca-n gurile de Rai, pe creste. Trag cu-aripa-ntre picioare nisipul auriu, fierbinte: senzații dulci, ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii în stup se rup de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
poți da o casă. Te folosești de mine tot-tot timpul, și ești atît plin de tine și sigur că ai tot timpul dreptate. Ești atît de greoi, de neajutorat, de nesărat, și cu toate astea, vrei ca eu să te alint și să te fac să te simți mare și important. Scuze, dar nu pot. Am obosit. Se așeză pe scaunul de lîngă cărucior și reîncepu să tricoteze. Lanark se așeză pe pat cu fața în mîini. — Ăsta-i Iadul, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]