2,082 matches
-
induce o perioadă de apnee urmată de hiperventilație, iar încălzirea pielii determină hiperventilație (diferită de creșterea ventilației observată în cazul febrei, care este parte a răspunsului global la stimularea termoreceptorilor hipotalamici). 18.6.6. Centrii nervoși Ciclul respirator este o alternanță inspir expir, care asigură ventilația alveolară și care se bazează în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse structuri nervoase corticale și subcorticale, care permit integrarea vegetativ-emoțională. Controlul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
conversații postulează partajarea unui anumit număr de elemente precum codul, interesul sau plăcerea interlocutorului, respectarea unui minimum de reguli de comunicare referitoare la cantitate, calitate, pertinența informației și a modalităților sale de expresie. Aceste reguli privesc și derularea interacțiunii ca alternanță în turnura cuvîntului și atenția acordată cuvintelor interlocutorului. Într-o mare măsură, activitatea politică se sprijină pe utilizarea limbajului. Voind să convingă sau să persuadeze, să negocieze sau să intimideze, recursul la limbaj se prezintă ca o alternativă la violența
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
putea fi restrînsă prin mijlocirea tehnologiei. Publicitatea din telecomunicații exploatează mai mult acest argument, după cum va ilustra și sloganul de la PTT: "Oamenii care îi unesc pe oameni." Într-adevăr, pe de o parte, comunicarea devine din ce în ce mai interactivă, oferind o posibilă alternanță în rolurile de comunicare și apropiidu-se de forma conversațională a comunicării sociale obișnuite. Pe de altă parte, dimensiunea practică a comunicării, fiind din ce în ce mai puțin unidirecțională, organizarea ierarhică va fi în concurență cu multiplicarea rețelelor în care se face schimb de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în România în decembrie 1989 nu poate fi înțeles, de aceea, în afara recunoașterii modului în care dubla sa realitate, cea a revoltei spontane și cea a loviturii de stat, cea a revoltei anticomuniste și a anticeaușismului limitat, se conjugă în alternanța vizibil/ invizibil și aparent/real, condiționată de spectacolul în direct al revoluției. Elementul-cheie de la care trebuie să pornească orice analiză a evenimentelor din decembrie 1989 este faptul că gruparea care se proclamă/este proclamată drept "emanație a revoluției", în frunte
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în lumea paralelă unde comunitatea internațională își exilează fantomele, inclusiv fantomele din Balcani. Adevărata cotitură în această istorie recentă, punctul de ruptură în soarta României postdecembriste nu ar fi existat probabil niciodată fără conjuncția dintre factorul intern reprezentat de prima alternanță la putere, în 1996, când nomenclatura cât de cât convertită la retorica democrației a pierdut definitiv monopolul absolut asupra puterii și de factorul extern a cărui ipostază vizibilă a fost desmembrarea tragică a fostei Iugoslavii între 1995, anul acordurilor de la
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a președintelui României, declanșată de opoziție pentru imixtiunea acestuia în treburile Justiției, era cât pe-aci să reușească în Parlament. Către o alternativă Experiența alegerilor din mai 1990, dar mai ales cea a invaziei minerilor, au demonstrat clar că orice alternanță la putere trecea obligatoriu prin unificarea forțelor de opoziție. Din toamna lui 1990, o organizație de universitari și intelectuali, solidarizați de mareea neagră din iunie, Solidaritatea Universitară, inaugura aceste mișcări centripete. Răspunzând chemării unui grup impresionant de fondatori între care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Opoziției unite reluau simbolic elemente ale Revoluției, prefigurând în stradă unitatea politică structurată a forțelor anti-FSN. Tot așa cum marile mitinguri anticomuniste din țările Europei Centrale au provocat prăbușirea regimurilor totalitare, putem afirma fără dubiu că, fără mitingurile din 1990 1996, alternanța la putere nu ar fi fost posibilă în România. Cazul Moscovei în 1991 și mai ales al Serbiei în 2000 sau cele din 2004 ale Georgiei și Ucrainei confirmă această concluzie. Or, după 28 ianuarie 1990, partidele istorice nu au
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
la Cameră și 30,70 % la Senat), dar, la 17 noiembrie, la al doilea tur de scrutin, Emil Constantinescu devenea Președinte al României, cu 7.057.906 (54%) voturi. După mai bine de 60 de ani, se realiza astfel prima alternanță democratică la putere. Victoria în alegerile prezidențiale consolida rezultatul de la parlament, permițând CDR să devină partenerul principal al unei coaliții politice care regrupa toate forțele opoziției anti-Iliescu: Uniunea Social-Democrată formată din Partidul Democrat-FSN al lui Petre Roman și PSDR condus
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ratate în 1989, pentru cei care așteptau ca victoria CDR în alegeri să producă instantaneu o răsturnare radicală a situației și să anuleze pe loc consecințele a aproape 60 de ani de dictatură comunistă și de absență a democrației, prima alternanță la putere de după 1989 poate părea un eșec. Într-o perspectivă mai puțin febrilă însă, prioritățile programului politic din 1996, așa cum au fost ele adoptate de coaliția de guvernare, au fost nu doar îndeplinite, ci și, în anumite puncte foarte
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vechiului regim, România a fost singura țară satelit a Moscovei unde nucleul dur ale elitei Partidului Comunist a rămas la putere, fără nicio întrerupere, aproape șapte ani după 1989, și nu și-a pierdut cu totul pozițiile și forța după alternanța la putere din 1996; de fapt nici acum nu a dispărut, ci doar continuă să se travestească. Această reziliență apropie situația din România de cea din fostele republici sovietice, ca Ucraina sau Georgia. Dar, tot în România, spre deosebire de Ucraina, Georgia
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a făcut acesta din urmă vizazi de bucoavnă), dar îl va detrona de însemnătatea sa simbolică, relegându-l unei funcții de ordin tehnico-pragmatic (învățarea scrisului și cititului în clasele primare), în timp ce manualul își va însuși sarcina superioară de formare morală. Alternanța bucoavnă-abecedar-manual reflectă prefaceri structurale petrecute în compoziția țărilor române și, mai târziu, a societății românești, evocând procesualitatea secularizării treptate a culturii autohtone. În perioada de dominație timpurie a bucoavnei, un hrisov al domnului Moldovei, Grigorie Ghica, din 1748 este relevator
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Esența identitară a românismului rezidă așadar în matricea stilistică dezvăluită de Blaga. În arhitectura categorială a matricei stilistice românești, două axe structurale capătă valențe determinative: i) orizontul spațial al "infinitului ondulat" al plaiului cu ritmicile sale suișui și coborâșuri în alternanțele de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc (p. 47). Acesta este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un anume ondulat orizont spațial, cel mioritic, și la fel un orizont de avansare legănată în timp. Ele formează coordonatele unei spiritualități. Fuzionează cu aceste orizonturi înainte de orice un sentiment al destinului [istoric], trăit tot ca o ondulare, ca o alternanță de suișuri și coborâșuri, ca o înaintare într-o patrie siderală, unde se urmează ritmic dealurile încrederii și văile resignării" (p. 255). Prin această teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în conștiința istorică a scrierilor Școlii Ardelene. Însă expresia sublimă a acestei "voințe de puritate" i-a dat-o Ion Heliade Rădulescu. În manualul său, Prescurtare de historia românilor (1861), Heliade Rădulescu lecturează întreaga istorie a poporului său ca o alternanță de fluxuri și refluxuri ale purității și impurității. Originile romane pure sunt corupte și poluate în cursul istoriei de elemente etnice alogene care au alterat fibra etnică românească. Cel de-al treilea și ultimul stadiu al procesului, care urmează uverturii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
motivat de rațiuni naționaliste în cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-a făcut pe baza principiului naționalismului. Cu toate acestea, patosul naționalist se manifestă chiar și pe fondul unei critici demitizante. Alternanța între critica detașată și efuziunea naționalistă este observabilă nu doar între diferite volume publicate în aceeași perioadă, ci chiar și în interiorul unui singur manual. Lucrarea lui O. Tafrali (1935) constituie un exemplu elocvent în acest sens. Având ca principii călăuzitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evidențiat rolul jucat de inițiativele non-guvernamentale din străinătate, printre care Fundația pentru o Societate Deschisă, finanțată de George Soros, a avut un rol catalizator (Gallagher, 2004, pp. 148-149). Un simptom și mai puternic al democratizării l-a reprezentat însă prima alternanță la putere ocazionată de rezultatele alegerilor din 1996. Convenția Democrată Română, coaliția care a polarizat opoziția față de elementele conservatoare, a primit 30,17 procente din voturi, în timp ce partidul succesor al PCR, acum sub o nouă identitate nominală - Partidul Democrației Sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
2007 a aderat la Uniunea Europeană. Integrarea în UE avea să fie bifată în mandatul prezidențial al lui Traian Băsescu și sub guvernarea lui Călin Popescu Tăriceanu, a căror Alianță Dreptate și Adevăr s-a impus la alegerile din 2004. Dubla alternanță la guvernare, o condiționalitate formală și mai solicitantă a sistemului democratic, a fost astfel realizată. Integrarea în structurile euroatlantice (NATO, 2004 și UE, 2007) au încheiat sinuosul drum al tranziției românești prin meandrele postcomunismului de la o societate închisă de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pojoran / În toamna acestui an, / Dintr-un suflet de muntean; Cântec răsărit din joc / Ca floarea de păpădie, / Ca cântul de ciocârlie / Ce se-nalță pe câmpie. Foaie verde de sulfină, / Pe-a Moldovei apă lină / Strălucește lună plină."158 Alternanțele verbale am răsădit / am plivit / am lăcrimat / am adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori pe deal în sus / Toate cu badea le-am pus, / Cu mâna le-am răsădit / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tocmai pentru a-l transpune în plan cosmic: Cine-o făcut horile, / Aibă ochii ca florile, / Și fața ca zorile, / Că hora-i de stâmpărare, / La omu cu supărare, / Că și eu când mă supăr / Cu horile mă-stâmpăr!"181 Alternanța semantică om / codru și paralelismul analogic figurează un spațiu cosmic al devenirii umanului: Dă-i, doamne, și omului / Ce i-ai dat și codrului, / Codrului i-ai dat cărări / Și omului supărări, / Codrului i-ai dat crenguță / Și omului dă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
noroc mi-a dat; / El l-a toți le-a dat cu carul / Numai mie cu paharul, / Nici acela n-o fost plin, / Jumătate cu venin."206 Relația de interdependență dintre ursită-soartă și firul vieții este ilustrată prin intermediul paralelismului analogic, alternanța afirmativ / negativ dând în vileag pulsiunile trăirilor: "Eu nu cânt, că știu cânta, / Ci-mi mai stâmpăr inima, / Mie și cui m-asculta! Că și eu când mă supăr, Cu cântecul m-astâmpăr! / Și nu cânt, că știu cânta, / Ci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are tot omul. / El crește cam lângă vale, / Nu iese la nime-n cale, / Că și eu mi-am răsădit / Ș-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ar ști mâna mea a scrie, / Multe ți-aș mai spune ție; / De mi-ar sta ochiu-a citi, / Multe ți-ar mai povesti."222 Metamorfozele sociale ale omului construiesc nucleul semantic care reface drumul vieții ca întoarcere la sortirea inițială. Alternanța nuanțelor stilistice de la stilul confesiv se trece la stilul gnomic, pentru ca, în final, să se adopte stilul imprecativ prezintă, de fapt, linia vieții, implacabilă și infailibilă: "Frunză verde făgănaș, / Poteraș, măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
destinului artistic, devenind o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL Veșnica primenire a spațiului și a timpului, prin coparticiparea la acel praesentum continuum arhetipal, se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice, presupune, de fapt, abolirea timpului și a spațiului prin conștientizarea "temporalității" și a "spațialității", ca forme de recuperare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a-spațială În cultura umanității, semnificațiile arhetipale ale "soarelui" se supun a-temporalului și a-spațialului, păstrându-și procesualitatea originară. Reprezentare a divinității, în majoritatea mitologiilor, "soarele" face lucrurile manifeste, prin eterna reîntoarcere la starea dintâi a creației. Soarele prezintă alternanța viață / moarte / renaștere, fiind un "simbol al învierii și al nemuririi". Soarele este "inima" sau "ochiul lumii", în simbolismul vedic, Atmă, Spiritul universal. "Simbol cosmic", soarele a impus o adevărată religie astrală, alături de lună, impunând complementaritatea yang-yin, dar și dualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
curte (Maramureș), pe culmile de acoperiș a caselor (Muntenia) sau pe stâlpii funerari, rolul reprezentărilor lunare fiind de "însemne apotropaice" ale drumurilor, caselor și mormintelor, împotriva făpturilor malefice care bântuie lumea.184 Îndeletnicirile zilnice ale omului tradițional se desfășurau în funcție de alternanța lună nouă / lună veche: Copacii răsădiți la lună nouă au numai flori și n-au poame, da la lună plină sunt plini de poame"; "de samanat e bine să sameni, dacă luna s-a învechit, s-a pișcat"; "de vrai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]