7,971 matches
-
în sine nu poate să aibă defecte răsfrânte în exterior. Nu poate să facă rău nimănui. Afară de cazul că, Doamne ferește!, ia Premiul Nobel, ceea ce ar provoca împrejur multă boală de ficat. După ce spune două, trei lucruri anodine despre ocupațiile zilei, alunecă în biologie, în interstițiile creierului, ori în oniric, și abia atunci devine el. Până atunci, doar se preface că e aici, vorba lui Cioran. E nevoie de grație și gratuitate, spune. Scrisul „se sparge ca o pungă de hârtie dacă
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
citat, însă, se oprește posibila paralelă. Dacă este o șarjă (și este !) Negustorul de începuturi de roman nu are drept țintă convențiile unui gen literar, ci (n-am altă sintagmă la îndemână), lumea de azi, ale cărei reflexe infinit comunicaționale alunecă înspre metastază. Pentru prozatorul Vișniec, ideea e departe de a fi o premieră. Și Sindromul de panică în Orașul Luminilor (2009), și Dezordindea preventivă (2011) exersau, în alte game, aceeași partitură. Nu mai avem aici nici alienatul obligat să facă
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
chiar dacă practică un discurs ca la carte despre damnare, autodistrugere, nebunie ș.cl. („Gata cu strategiile!/Celui ce vrea să-și facă țăndări capul,/îi las capul meu//și mă duc”) și își înscenează calofil sentimentele pe toată gama tehnică disponibilă, alunecînd, teatral, în facondă: „Știu că poezia mea nu înseamnă nimic/decît întro lume din care tu ești absentă//Am o copită în loc de inimă/și-un ghem de păr în loc de ficat.// Ce crezi, am căutat-o cu lumînarea?/Tu la ce
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
soții Boruzescu. Și la atîtea altele, la operele de la Aix-en-Provence, la Opera din Cardiff. Dar Radu Boruzescu este Călăuza mea în lumea regizorului Lucian Pintilie. Mă poartă cu răbdare, pas cu pas, îmi povestește cum Nina și Trigorin și Treplev alunecau spre eseu, spre imaginar, spre un tip de ludic și de estetic de cioburi și de legende din care Pintilie reface alte mari trasee culturale cu o anvergură halucinantă. „Turandot și Pescărușul sînt singurele mele două spectacole în care am
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
mixtă, Paul Koji (Toma Hashimoto), nu distonează cu spațiul mioritic și nici nu creează comparații cu teză. Un alint stângaci care stârnește un zâmbet, „ce mai faci măi Kojiță?”, nu devine motiv de bășcălie. Nicio clipă ciocnirea între civilizații nu alunecă în grotesc. În fața jucăriei japoneze, un câine robot care emite tot felul de sunete stridente, fraze stupide și cântecele siropoase, Costache se minunează atât cât trebuie și nu mai mult, iar când această jucărie îi este făcută cadou, semn al
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
etalarea unei fantezii explicative care adesea îi depășește litera. Prin urmare, modul cel mai onest de a citi un text e cel literal, cînd nu cauți altceva decît ce stă scris în el. În schimb, lectura alegorică e perfidă, căci aluneci în comparații fără acoperire, cum și cea simbolică are aceeași meteahnă, fiindcă face corespondențe fără sprijin în text. Altfel spus, cel mai bun comentariu la un poem e să-l citești de la un cap la altul fără să adaugi de la
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
în lumea lui, cu plusurile și minusurile ei. Și nu se știe dacă, întrezărind puțin din viața celeilalte emisfere, gustând din fructul oprit, destinul lor va curge altfel decât a făcut-o până atunci. Probabil că, temându-se să nu alunece într-o filosofie complicată despre rostul omului sau despre superioritatea vreuneia dintre convenții, Sebastian preferă să expedieze tema, combinând un strop de melodramă, câteva tușe din concretețea, nu foarte ispititoare, a vieții unui intelectual de provincie, și un resort care
Orașul de provincie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3842_a_5167]
-
o scriere bună, asta-i ce numesc eu Glouar. Dar pentru asta îți trebuie o pensie. În acest timp, Orlando abandonase orice speranță de a mai discuta cu poetul despre opera lui, dar lucrul conta acum mai puțin, întrucât monologul alunecase spre viețile și caracterele lui Shakespeare, Ben Jonson și ale celorlalți, pe care Greene îi cunoștea în intimitate și în legătură cu care avea de povestit o mie de anecdote dintre cele mai amuzante. În viața lui n-a râs Orlando cu
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
mă duc la Apimondia ca să-i iau lui Red o loțiune, dar după ce fac un drum lung pe jos, pe alunecuș și zăpadă, aflu că farmacia este închisă pentru ședință. Fac drumul înapoi, cumpăr flori pentru doamna Istrati și cad, alunecând, pe dalele din pasajul Universității. Doi domni mă recuperează de pe jos. Ajung la gazdele mele fix la ora 11,30 ceea ce o sperie pe d-na Istrati. Ce lume ciudată! Margareta Istrati își păstrează un aer luminos, cald după atâția
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
pedepsitoare că e de-ajuns, că urăsc timpul ăsta care strică în prezent tot ce-i bun între noi și că n-am chef să intru în acest joc. Dar atunci bătrâna Erinie face stânga împrejur și, târșâindu-ș i saboții, alunecă afară din camera întunecată și parfumată. Acum îmi privește și mie îndelung chipul. Îmi țin ochii bine închiși. Căci n-am chef să fiu supus unui interogatoriu în legătură cu o ceașcă spartă sau despre ce-o fi făcând soră-mea naiba
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
luxul de a evolua în mai multe dimensiuni. Cum intarsieri sunt mulți în literatura actuală, simpla capacitate de a lucra în filigran nu mi se mai pare o calitate. Alice Popescu are, în schimb, intuiția planului vertical. Fioriturile ei urcă, alunecă, înconjoară obstacolele, se înnădesc. Nu știu dacă asta conferă poeziei adâncime. Dar provoacă de la bun început un frapant efect de onestitate. Sfoara de întins rufe e o carte care nu are nimic de ascuns. (E cât se poate de străină
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
la sânii dezgoliți, dar ar fi fost mai bine să fie al doilea. În încercarea stângace de a se acoperi în fața pericolului pe care-l auzea apropiindu-se, se aplecă înainte în căutarea marginilor bluzei desfăcute, și astfel coroana îi alunecă de pe cap. Degetele se întinseră prea târziu ca să împiedice dezastrul: pâinea de bun auspiciu căzu jos cu un zgomot sec de oase rupte, și dusă a fost. Dacă s-ar fi pierdut doar ea în ziua nunții Bonacattei, nici n-
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
căsătoriți, eroii Corinei Sabău nu au atins o revelație personală în afara lor. Teo are șansa paternității - o corporalizare cu efecte dezastruoase pentru cel ce dorește să se depărteze. În schimb, Mia trăiește eroic despărțirile de un confort sentimental. Bovarismul ei alunecă în scenarii sofisticate, pentru că Vlad îi oferă în căsnicie o normalitate. Corina Sabău scrie despre criza cuplului pentru care normalitatea nu e de ajuns. Tocmai de aceea, povestea de dragoste dintre Mia și Teo este lipsită de magie, și aduce
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
simplă. Știu, sunt alegeri uninominale și ar trebui să conteze mai mult candidatul decat partidul. Contextul însă nu ne permite judecăți în termeni de candidați. Pentru mine un lucru este clar. Dacă USL va avea o majoritate zdrobitoare, România va aluneca în prăpastie", a scris Sebastina Lăzăroiu. În opinia acestuia, obținerea la scrutinul din 9 decembrie, obținerea unei majorități a USL va aduce cu sine "demolarea" mai multor instituții". "O nouă lovitură de stat sub acoperire parlamentară va fi inevitabilă. Instituții
Lăzăroiu: PDL mi-a tras preșul de sub picioare și, totuși, voi vota ARD () [Corola-journal/Journalistic/40783_a_42108]
-
romanelor având drept protagoniști genii. Dimpotrivă, afirma criticul, abia existența oamenilor banali, cu meschinăriile și stereotipiile lor, oferă subiecte minunate pentru acest gen, până la urmă, popular. Contorsiunile sufletești ale unui mare poet, ale unui mare pictor, ale unui muzician inclasabil alunecă, nu pot fi cu nici un chip fixate în categorii. Nu e cazul să aducem contraexemple (n-ar fi foarte dificil). Deajuns să facem constatarea, elementară, că romanul Florinei Ilis există. Nu știu în ce măsură autoarea l-a citit pe Thomas Pynchon
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
Marius Miheț Când vorbim astăzi despre ce ar trebui să însemne conștiința istorică, dezbaterile alunecă într-o sumă de locuri comune, de banalități și acuze, lasându-se, inevitabil, cu capete sparte. Cert e că o conștiință istorică se formulează într-o construcție a prezentului, iar prezentul e întotdeauna complicat, pentru că ne obligă să plonjăm, bine mobilați
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
iubit păcatul să Te-ndulcesc, să plâng și-n așternuturi, noaptea, să Te doresc, nătâng. Totul este să preamărești”, zice Rilke. și are dreptate. Eu, unul, însă, întreb: Cum?! În ce fel?! În ce mod?! Să cădem în dulcegării? Să alunecăm în versificații suficiente? Nu! În nici un caz. Sfatul meu: să ne întoarcem la textele vechi și la cele moderne, care între timp și ele au devenit vechi. Vorba lui Osip Mandelștam: clasicii sunt revoluționarii. Să ne întoarcem la ei. Și
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
mai mult în disciplina perisabilă a cronicii), e crucial să-ți păstrezi vii reflexele. Să nu te mortifici înainte de vreme, să nu-ți pierzi, prin specializare, entuziasmul de la început. Experiența (care, vrândnevrând se capătă odată cu trecerea timpului) nu trebuie să alunece în suficiență. După doi sau trei ani de articlerie săptămânală, oricine poate evalua o carte cu destulă precizie și destul de repede (mai ales dacă ține cont de mode și se adecvează acestora). Dar, atunci, unde mai e farmecul receptării? Unde
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
găsit-o, simplu, în cutie. Avea chenarul acela roșu-albastru, în culorile British Airways, pe care îl aveau scrisorile francate «Par avion». Toți preferam într-o vreme aceste plicuri, le cumpăram de la papetărie cu duzina, hârtia era mai bună și stiloul aluneca atunci când scriai adresa, apreciam cum arătau aceste răvașe în chintesența lor poștală.” Pornind de aici, prozatorul clujean face de fapt „cronica unei morți anunțate” - e vorba despre moartea unei forme de comunicare, scrisoarea, fără de care, până de curând, viețile noastre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
trezire se dovedesc a fi cu totul altceva: Caragiale (cel real, nu cel din vis) arunca, pretându-se la o curte cam deșănțată, pietricele în geamul soției rectorului Micle. Din plin oniric (care e o constantă a Vieților paralele) se alunecă brusc în monden și chiar mai jos, în mundan. Simptomele poetului sunt calchiate după acelea ale personajelor sale. Instinctul Florinei Ilis funcționează exact atunci când îl alege, dintre toți, ca reper, tocmai pe Ioan Vestimie, protagonistul unei nuvele neterminate, publicată sub
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
ales că se aflau în perspectivă variantele de manuale. Între optimismul de atunci și realismul (nu pot vorbi de pesimism când e vorba de un temperament puternic echilibrat ca acela al dlui Nicolae Manolescu) de acum, din 2013, învățământul a alunecat, când mai lent, când mai rapid, pe panta periculoasă a ruinării. A fost „ajutat“ spre asta de numeroasele „reforme“ pe care fiecare ministru nou s-a simțit dator să le facă, luând-o mereu de la capăt ca Penelopa țesătura. Din
S.O.S. – Școala! by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/3939_a_5264]
-
Cristian Meleșteu este, la fel ca celelalte nuvele, un text alert, al cărui atu incontestabil este verbialitatea. O fluență bună se lovește, însă, de aglomerarea sensurilor, mult prea contradictorii, chiar dacă e limpede intenția debusolatului narator. O lume nebună, nebună, nebună alunecă în gratuitate dacă nu e susținută și de construcția atentă a parodicului. În Colonia subterană scenariul se repetă, în alt decor. Ajuns conducătorul aurolacilor, eroul lovit de boala insomniei se îndrăgostește de o nimfetă. De la resurecția democratică din subteran la
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
fi răsplătiți cu aplauzele și dragostea publicului". Întrebată cum vede evoluția teatrului în contextul actual, Florina Cercel ne-a spus: "Este un moment dificil din multe puncte de vedere, dar teatrul nu va muri, nu va dispărea și nu va aluneca în derizoriu. Teatrul va fi la fel de înălțător ca muzica și ca dansul". Sebastian Papaiani, cu lacrimi în glas când a fost întrebat ce este teatrul pentru marele maestru " Teatrul a plecat dintr-un gen absolut popular. La început a fost
Sebastian Papaiani, cu lacrimi în glas. Florina Cercel: Este un moment foarte dificil by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39730_a_41055]
-
în locul credinței celei bune, a primit multe învățături rele. Dacă ar fi trăit în vremurile noastre, s-ar fi spus că are spirit european, că este modern, că este tolerant. Însă atunci proorocul Ilie, văzând că se smintește poporul și alunecă de la credința cea adevărată, a venit în numele lui Dumnezeu și le-a spus regelui Ahab și poporului întreg: „Viu este Dumnezeu înaintea căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai atunci când voi zice
Agenda2005-29-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283966_a_285295]
-
din ultimele cinci decenii de istorie românească. Actul critic-analitic este continuu confruntat cu perspectiva istorico-literară și cu demersul teoretic modern, ale cărui tendințe și soluții S. le stăpânește cu finețe și cu discernământ. Admirabil portretist, scrisul său nu ezită să alunece în proză curată, în eseu, jurnal și note de călătorie. Modelul lovinescian (recunoscut și nu odată invocat) este și în acest capitol al operei prezent." Apariția noului lexicon trebuie salutată atât pentru calitățile lui, numeroase și reale, cât și pur
Un nou dictionar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10131_a_11456]