5,281 matches
-
face tot ceea ce este necesar pentru a perpetua această dovadă a faptului că suntem creștini, nu de ieri, ci de multă vreme.” Trista realitate Preotul Sabin Diț avea o vorbă: „Dacă nu ținem pasul, ne calcă plutonul!”, spunea el făcând aluzie la cadența militară, voind parcă să justifice neastâmpărul eforturilor sale. Acum, omul plin de viață și de o debordantă și contagioasă energie, a trecut la „cele sfinte”. Astăzi, ascunsă de ochii trecătorilor neavizați în spatele noilor construcții ale comunei, biserica de
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
o intimă și activă uniune cu natura; aceasta este unicul drum ce poate să-l reunească total cu divinitatea, care acum se descoperă lui și în el prin lume" [95]. Necco spune la rîndul său, în ceea ce privește esența lui Empedokles (1798-1799): "Aluzii la concepții hibride ale unui sincretism panteisto-creștin tulbură talentul poetic și se opun configurației dramatice evenimentelor pe care vrea să le aducă la lumină. Hölderlin recurge și în poeziile sale la miturile obscure și la simbolurile confuze (arbitrarii și stranii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că a voi e a putea. Credința în sforțarea umană este nelimitată. Dacă e o putere în univers, liberă și irezistibilă, aceea e psyché umană. Buddha a murit pronunțînd aceste cuvinte: "nu încetați o clipă de a lupta!". El făcea aluzie, fără nici o îndoială, la efortul eroic constant al spiritului atacat pe furiș de slăbiciunea și moliciunea cărnii. Spiritul care se păstrează totdeauna treaz creează fenomenul cel mai grandios din univers, creează un Buddhă, adică ființa cea mai perfectă, pe care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lui Mihai Eminescu, în Cezara, de la motivul insulei, deoarece aceasta, ca și în mitologia greceasca și indiană, este și un fel de reședință a sufletelor răposaților, iar, din acest punct de vedere, nunta celor doi poate fi interpretată ca o aluzie la viața transcedentă într-o împărăție a morților. Insula mai este: „loc al însingurării și oază în mijlocul apelor, evocare a paradisului și spațiu fără ieșire, insula reunește simbolurile vieții ce se naște și totodată sensurile morții, căci la Eliade, «apa
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
să măsoare gravitatea situației. [...] întreg spațiul cucerit în primăvara trecută cu prețul unor enorme sacrificii este pe punctul de a fi pierdut. Oare mareșalul ascultă Radio Londra, care spune că există acum mai mulți români în Siberia decît pe front? (aluzie la marele număr de prizonieri deportați acolo)" Radio Moscova declară: "Țiganii mareșalului Antonescu au terminat războiul și au plecat în țara lor". La 29 ianuarie, Sănătescu primește ordinul de a merge spre vest; totul este pregătit pentru a trece Niprul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de la București, trebuia să renunțăm la orice negociere cu Statele Unite? Dacă Departamentul de stat nu mai era decît un mandatar al Kremlinului și dacă spațiul european era abandonat influenței sovietice, era rezonabil să mergi de la București la Moscova via Washington?" Aluziile lui Ștemenko la negocierile dintre Aliați și cei pe care îi numește fasciști români sînt fondate. Ele aparțin, de fapt, ministrului Afacerilor Externe, apoi Vicepremierului lui Antonescu, Mihai Antonescu. Regele îl apreciază în mică măsură. El a fost la început
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
țară, organizarea "managementului" la nivel de întreprindere și de județe, de exemplu, să aibă specificul ei. Ce-i rău în asta?" Miza reformismului cehoslovac este redusă de Ceaușescu la o simplă problemă de reorganizare internă. El nu va face nici o aluzie la problema libertăților civile deschisă de primăvara de la Praga... Viața își urmează cursul. Pleacă de Gaulle, vine Nixon, iar mulțimile îl aplaudă de la aeroport pînă în oraș. Poporul american este celebrat pentru marile sale realizări. Imperialismul american este condamnat de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că, "... bineînțeles, ca țară socialistă, noi punem în prim plan relațiile cu țările socialiste, cu țările în curs de dezvoltare, care acționează pentru o dezvoltare economico-socială independentă". Deci, umanist, socialist, adept al lumii a treia. Ambiția este amplă, dar între aluziile la o frumoasă arhitectură și realitatea represivă dintr-o țară împărțită în guvernanți activi și guvernați, pentru care viitorul nu are culoare, se sapă o prăpastie. Dezamăgirea cîștigă teren, în vreme ce credința lipsește. În 1974-1975, această credință vine de altundeva. Regimul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care, cu dreptate, vă reproșează că ați angajat țara într-un socialism anacronic și represiv. Ar fi mai inteligent să țineți seama de propunerile lor pentru a scoate țara din marasm". Acest text este scris în aprilie: la acea dată, aluzia la vechii înalți demnitari care ar putea să dea sfaturi folositoare trimite la apariția, în martie 1989, a unui document straniu. O scrisoare adresată lui Ceaușescu și semnată de șase vechi demnitari ai partidului este difuzată de BBC și Radio
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
după ce pune astfel de teorii înainte, "Presa" ne impută nouă că "am fi făcut aluziuni prea transparente la adresa capului statului, permițîndu-ne chiar de a da lecțiuni de constituționalism M. Sale Domnitorului". Trop de zele, vom răspunde mai întîi, și daca aluziile au fost prea transparente, ele au încetat de a mai fi aluzii și în adevăr nu ascundem că articolul nostru conținea mai mult decât o aluzie, conținea un apel direct la prerogativele capului puterii executive, a {EminescuOpXI 87} cărui cooperare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fi făcut aluziuni prea transparente la adresa capului statului, permițîndu-ne chiar de a da lecțiuni de constituționalism M. Sale Domnitorului". Trop de zele, vom răspunde mai întîi, și daca aluziile au fost prea transparente, ele au încetat de a mai fi aluzii și în adevăr nu ascundem că articolul nostru conținea mai mult decât o aluzie, conținea un apel direct la prerogativele capului puterii executive, a {EminescuOpXI 87} cărui cooperare în viața statului o considerăm ca factorul cel mai important pentru mersul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de constituționalism M. Sale Domnitorului". Trop de zele, vom răspunde mai întîi, și daca aluziile au fost prea transparente, ele au încetat de a mai fi aluzii și în adevăr nu ascundem că articolul nostru conținea mai mult decât o aluzie, conținea un apel direct la prerogativele capului puterii executive, a {EminescuOpXI 87} cărui cooperare în viața statului o considerăm ca factorul cel mai important pentru mersul regulat al unui regim parlamentar. Nu au domnii de la "Presa" decât a deschide Constituția
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se-nțelege, cașul din gură. Acesta-i trebuise vulpei, iar nu croncănitul de cioară. Deși sfătuim pe cititori să trateze cu mare pază fabula aceasta, pentru că s-ar putea supăra un redactor oarecare de gazetă liberală, privind-o ca o aluzie la scrierile sale, totuși credem că primejdia aceasta nu e îndestul de mare pentru a nu-i da fabulei o aplicare mai largă. Noi găsim de exemplu că onorile multiple care i se fac M. Sale Domnului în străinătate aduc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la 9 noiemvrie 1875, o ilustrație care întrecea orice margine de batjocură necalificabilă contra familiei domnești, lucru ce nu-l putem povesti. În aceeași foaie d. Orășanu publică o poezie asupra unui câne hârâitor, românește, c-o expresie trivială, "șarlă", aluzie evidentă la numele francez al principelui, Charles; în acea poezie i se dă cânelui sfatul să treacă granița cu coada-ntre picioare. Și celelalte publicații ale acestui domn sânt de același soi. Trebuie să cerem scuze cititorilor "Gazetei generale" că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al cărui trecut ilustru trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi făcea galantă curte. În sfîrșit, aproape de-a binelea de propria-mi măsură spirituală: prietenia deja semicentenară (operațională și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pasaj important pe care ar trebui să-l citiți. Tov. ministru: „Îmi îndrept în această seară atenția în special spre Uniunea Sovietică. Respectând Uniunea Sovietică ca mare putere, recunoaștem dreptul Uniunii Sovietice să-și apere interesele când ele sunt amenințate (aluzie la 1968). La rândul ei, Uniunea Sovietică trebuie să recunoască dreptul nostru de a ne apăra interesele. Nici un soldat sovietic nu este amenințat în Vietnam; sunt amenințați 60.000 americani. Ne așteptăm să-i ajutați pe aliații voștri (adică pe
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
enigmă la un răspuns (posibil) sau soluție. Un pasaj poate prezenta semnificație, în raport cu un cod hermeneutic, dacă sugerează (afirmă) că există o întrebare de pus, ori o enigmă de rezolvat; dacă formulează acea întrebare sau enigmă; dacă anunță sau face aluzie la un răspuns (posibil) ori la o soluție; sau dacă formează acel răspuns (soluție), reprezintă o contribuție la el sau acționează ca un obstacol în fața lui. ¶Barthes 1974 [1987], 1981a; Culler 1975; Prince 1982. Vezi și HERMENEUTEM. cod narativ [narrative
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a avea consecințe incalculabile după un an. ¶Preavizarea nu trebuie confundată cu NOTIFICAREA PREALABILĂ. Prima nu constituie un exemplu de PROLEPSĂ; cea de-a doua este un asemenea exemplu. Prima nu se referă în nici un fel și nici nu face aluzie la ce se va întîmpla; cea de-a doua o face explicit. ¶Genette 1980. Vezi și PREFIGURARE. predicat [predicate]. Într-o PROPOZIȚIE SIMPLĂ sau aserțiune, ceea ce afirmă ceva despre subiectul propoziției sau aserțiunii. Există predicate statice ("Maria era tristă") și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un răspuns negativ; „apoi ni s-a părut amândurora că n-ar șade frumos de a lua de la turci aceste ținuturi pentru a le da fratelui unui rege, pe care Poarta l-a ales pentru a-i încredința interesele ei [aluzie la medierea păcii - n. n. L.B.], căci lucrul ar părea interesat și ca și când ar fi fost pus la cale de mai înainte cu Curtea Rusiei”. Desigur, sugestia era nerealistă, contrară planurilor regelui. Însușirea ei ar fi distrus, într-adevăr, creditul lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
renunțarea rămânea valabilă și în cazul acordului Porții la o stăpânire rusească a Principatelor timp de 30 de ani; dacă însă Poarta ținea să le ia înapoi, să plătească cele 30 de milioane. Deoarece Porții îi repugna fie și numai aluzia la desprinderea de ea a Principatelor, nu se putea retranșa decât în negocierea condițiilor retrocedării, oricât de aspre ar fi fost ele, inclusiv bănești. În acele împrejurări, Obreskov a elaborat 11 condiții ale retrocedării: amnistierea locuitorilor, revenirea Principatelor la statutul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
considerații ar fi putut provoca un dialog deosebit de incitant cu psihanaliștii. Dar cartea lui Lupasco are un subtitlu cumva bizar: La fin de la psychanalyse (Sfîrșitul psihanalizei). Este bizar pentru că discuția despre psihanaliză e practic inexistentă în această carte, cu excepția cîtorva aluzii de genul: "Înțelegem [...] succesele, ca și eșecurile metodelor psihanalitice, inaugurate de Freud. [...] psihanalistul, dacă ajunge la rezultate fericite suprimînd nevroza, prin intermediul, după cum spune, al conștientizării de către pacient a ceea ce se află în inconștientul său, e pentru că face să coexiste cele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
reductivă, în gîndirea care refuză orice contra-dicție. Deci toți cei care sunt nefericiți devin brusc fericiți găsind un ecou profund din ei înșiși la Lupasco. De altfel, Lupasco a avut norocul de a avea fideli, ba chiar cîțiva sectari făceai aluzie la Beigbeder. Am declanșat o dată furia lui Beigbeder. Am uitat motivul. Dar era un om foarte curajos, cu buletinul acela al lui tras la roneotip, La bouteille à la mer (Sticla pe mare). Lupasco și-a avut fidelii săi, și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
numelui Bowlahoola se poate observa și în perechea acestuia, numele Allamanda, care la prima vedere nu pare a fi un cuvînt ritualic, deși are rezonante exotice. Totuși, dacă vom produce o banală repetiție, vom constata că acest nume conține o aluzie la mitologia și filosofia hindusa: Allamanda-Allamanda-Allamanda. Așadar, repetiția, atît de comună în ritualurile de tip religios, în cazul de față ne conduce la cuvîntul mandala, care potrivit lui Jung semnifică "serpens mercurii", balaurul care se autocreează și se autodistruge, reprezentat prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și Prolifici. Blake definește în Vala războiul fizic însuși ca fiind "energie Înrobita"128, asadar un ansamblu infinit-finit, libertate-limitare, haos-ordine. Războiul fizic (că înrobire a energiei: aluzie probabil și la transformarea revoluției eliberatoare în tiranie înrobitoare) poate fi învins prin război spiritual, ceea ce Blake și urmărea prin artă și filosofia să. Luptătorul mental al lui Blake este astfel cel angajat într-o întreprindere spirituală prin care participă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vinul care iese din teasc-război. În Noul Testament, apa este transformată de Hristos în vin, iar acesta este transformat, în euharistie, în sîngele lui Hristos, așa cum pîinea este transformată în trupul lui Hristos. Fluidizarea "istoriei" la Blake pare astfel să facă aluzie la viață spirituală pură133. Pe de altă parte, analogia de mai sus reda și dimensiunea arheomorfică a războiului: războiul, fiind o tiparnița a lui Los (timpul), întipărește în lume ordinea schimbărilor materio-spirituale (instituie astfel dinamică arhetipala model-copie, Prolific-Devorator). Faptul că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]