3,081 matches
-
niște rude dragi de care amintirile și tinerețea lor avea nevoie. Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare pe care le avuseră și pierduseră, din toate acestea doar dorul de oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe stadion dat în cinstea eroicei armate sovietice de ocupație care se întorcea în URSS, am văzut pe coama străzii Traian, un nacealnic
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
E, bineînțeles, anticomunist, de vreme ce n-a mai suportat să rămână la București și a plecat, prin anii '70 (dacă am reținut bine), dar fără încrîncenare. Vorbește cu un dezgust calm, când evocă atmosfera de care a fugit, și cu o amărăciune reținută, când își mărturisește decepțiile, de după revoluție. Nu se arată nici stresat de amintiri, nici indiferent, în momentele când se ajunge (inevitabil, într-o mașină cu cinci români, pe o autostradă, între Los Angeles și San Francisco) la "ce mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cei doi nefericiți. Afacerea s-a încheiat pe loc, fără să se scrie vreun protocol. Dacă Manuche nu și-a făcut sânge rău, Garçon „a căzut din nou în borcanul cu melancolie” - cum a constatat Gruia. Pentru a mai îndulci amărăciunea, eu mi-am permis să încropesc un text, care, la nevoie, ar putea fi pus pe muzică și chiar interpretat: „Dans la forêt de sapins, / Manuche attrapait un lapin. / Elle l’apportait à la maison, / Et le donne pour Garçon
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
M-me Kremnitz, [... ], pe care d-ta mi-ai descris-o așa de urât și pe care știu că o urești pentru faptele sale și pentru pretențiile de femme de lettre. Eminescu meu, va veni un timp când vei simți toată amărăciunea mea de a mă fi sacrificat pe mine, idolul tău de altădată, unor considerente care nu-și vor da nicicând nimic din ceea ce te lasă a întrevedea, și nimic din cele pierdute Cu distinsă stimă, aștept răspuns. Veronica Micle {EminescuOpXVI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aprindeam focuri luminoase, primind vesele rugi de mulțumire, ce se înălțau până la mine. Și astfel, mă bucuram de viață și de propria-mi desăvârșire. Profesiunea mea satisfăcea în chipul cel mai fericit această vocație pentru înălțimi. Mă scutea de orice amărăciune față de semenul meu, căruia îi puteam fi întotdeauna de folos, fără a-i datora vreodată ceva. Mă așeza deasupra judecătorului, care era judecat la rându-i de mine, deasupra acuzatului, pe care-l sileam la recunoștință. Ascultați cu atenție cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
înspre pustia Șur, și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă. 23. Au ajuns la Mara dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune). 24. Poporul a cîrtit împotriva lui Moise zicînd: "Ce avem să bem?" 25. Moise a strigat către Domnul; și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Și apa s-a făcut dulce. Acolo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
7250), scrie mitropolitului episcopilor și egumenilor de la mănăstirile din Iași pentru a lua dezlegare. Citește scrisoarea lui vodă, să ne tălmăcim, dragule.” Odată cu ultimul cuvânt, bătrânul mi-a pus în față scrisoarea voievodului. Încep să silabisesc plin de curiozitate și amărăciune: „Sfinția ta părinte mitropolit, împreună cu sfinția ta părinte Levis și cu sfinția lor episcopii și egumenii ce se află aici să vă adunați să faceți săbor și cum a porunci sfânta pravilă bisericească...să hotărâți și să dați în scris
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai aibă în fața ochilor pe acel țingău sprinten, sănătos, și era trudit acum de ide-ea că va avea mereu de-a face cu el. Un nou canon se isca în biata lui viață. Dar nu avu timp să-și mestece amărăciunea. Răul lui acum nu mai era acolo unde-1 putea urmări și păzi. Tot trupul îi era amorțit: o anestezie anume pe care o cunoștea, de altfel. Numai fruntea îl durea ca o bubă. Știa ce urmează: durerea cea mare, cea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fără măsură, așa cum stă bine la români. Totul se desfășura suspect de normal. De ce suspect? Vom vedea, nu tare târziu, de-aici încolo. Să nu vă surprindă; să nu vă întristeze - deși, nu veți putea rezista, risipei de tristețe și amărăciune, după ce veți afla prin ce i-a fost dat, să treacă, fericitei noastre nefericite, mamă a două flori mai frumoase decât cele întâlnite printre ierburile țării, la vremea înfloritului câmpurilor. Lucra. Lucra, Carmen a noastră, Fericirea noastră, a familiei de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mult, se puteau lipsi de serviciile ei atunci cînd se aștepta mai puțin, cum se Întîmplase cu doamna Susan cînd cu boala Cinthiei; același lucru se va Întâmpla, cînd o să-l dea pe urechiatul ăsta la școală... Din pricina atîtor gînduri; amărăciunea se strecurase În sufletul domnișoara Julia, adoptase atitudinea psihologică a celui care așteaptă ca musca să se așeze mai Întîi undeva: Julius făcuse o greșeală, se pomeni că-l lovește peste degete Îngrozitor. Copilul țipă și Vilma apăru Îndată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să iei lecții de pian nici mai mult nici mai puțin decît cu nepoata lui Beethoven. Susan era Încîntată de povestea cu nepoata lui Beethoven. CÎt despre Julius, Își aminti că Beethcven era un bust cu o expresie de profundă amărăciune de pe pianul din castelul familiei Lastarria, dacă Cinthia ar ști că o să Învăț cu nepoata lui Beethoven... Dar nu putea să fie adevărat. — Mămico, unchiul Juan minte, nu-i așa? Unchiul Juan era foarte bine dispus și nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înseamnă că poate să se poarte oricum, merit și eu puțin respect, ce naiba. Era o situație extrem de delicată, din fericire Carlos se uită la Julius și se simți plin de respect pentru tatăl vitreg al băiatului, așa Încît Își Înghiți amărăciunea, dar de aci Înainte el o să fie șoferul doamnei și nimic mai mult, eu nu admit să fiu călcat pe bătătură de nimeni, merit și eu puțin respect, ce naiba. Lăsă geamantanele În locul unde-i porunci Juan Lucas și ieși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. 10. Am luat cărticica din mîna îngerului, și am mîncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mîncat-o, mi s-a umplut pîntecele de amărăciune. 11. Apoi mi-au zis: "Trebuie să proorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați." $11 1. Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, și mi s-a zis: "Scoală-te și măsoară Templul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
un tablou ca oricare altul. E o magie, un fapt unic și, totodată, repetat și repetabil de mii și milioane de ori. ...-tac... E copia fidelă a sufletului, cu toate trăirile și clipele sale pline de zbucium, cu bucuriile și amărăciunile lui (atâtea câte sunt), cu momentele sale de oboseală și amorțire ...tic-... de veghe încordată și de odihnă profundă... -tac... ... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac... Asta-i..., nici n-am cum să-i zic! Orice aș putea fi pe lumea aceasta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai nevinovată a existenței mele a avut de înfruntat destule dificultăți. Departe de a spune că au fost mai multe necazuri decât bucurii. Ori, poate, invers? Cine mai știe? În fond, cine n-are parte, pe parcursul viețuirii sale, de atâta amărăciune și tristețe?... Dar, ar putea cineva să spună că nu i-au fost date fericire și bucurie? Cum să le pui în balanță? În care cântar să le cumpănești? tic-tac, tic-tac... ...“Miluiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta... Sfinte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
familiar poate să-și fi pierdut deja, fără să aibă cea mai vagă idee, chiar și o jumătate de lume. Firește, nici un creier nu putea recunoaște așa ceva pe deplin. Weber îl simpatizase pe Neil. Omul acceptase o lovitură zdrobitoare fără amărăciune sau autocompătimire. Se adaptase și-și văzuse de drum - dacă nu înainte, atunci înspre nord-est. Dar după ultima serie de teste, Weber nu-l mai văzuse niciodată pe Neil. N-avea idee ce se mai întâmplase cu omul acela. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lângă el. Haide, zâmbi ea, agățându-se de cearșafuri, ca să aibă un punct de sprijin. Ce are târfa asta și eu nu? Își acoperi chelia cu ambele mâini. —Nimic. Doar că e o poveste total indescifrabilă. —Înțeleg. Între curaj și amărăciune. Oricare din astea l-ar fi distrus. N-am nici o șansă reală să concurez cu așa ceva, nu? Într-un sfârșit, se ridică și o îmbrățișă, trăgându-i capul tremurător la pieptul lui. — Concursul s-a terminat. Nu-i nici o întrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și se domolesc unele pe altele, să dea naștere credinței în buclele lor spectrale. —E în agonie. Vrea să stea de vorbă cu mine. Îi trebuie ceva de la mine. —Dar ție? Ție ce îți trebuie? Ochii ei îl măsoară, cu amărăciune. Pare împietrită și palidă, chinuită de propria ei supradoză. Aproape că-i răspunde. Pe mine nu mă costă nimic. Câțiva kilometri din bonusul pentru clienții fideli ai liniei aeriene, vreo două zile și câteva sute din fondul pentru cercetare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se agite în întuneric? Din nou piele de găină. —Explică-mi ce vrei să spui. Mark își acoperă ochii cu palmele. —„Explică-mi ce vrei să spui.“ Omul vrea să știe ce vreau să spun. Își răsucește capul cu amărăciune. Tonul coboară din nou. —Adică transplanturi. Combinații între specii. Xenotransplant. Un articol pe tema asta luna trecută, în JAMA. Experimentele tot mai numeroase - fragmente de cortex de la un animal transplantate la altul, care preluau proprietățile zonei gazdă. Probabil că Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu-i așa? Ea dă să-i explice, apoi se mulțumește cu un „Da“. —Nu vrea să fie pe-aici când o să reușim în sfârșit să facem locul ăsta praf. Gâtlejul ei se astupă, iar ochii i se umplu de amărăciune. Nu poate decât să dea din cap. El se întoarce pe o parte, cu pumnul sub ureche. Se teme să întrebe. Pleci cu el? Ar fi trebuit să se obișnuiască de mult cu durerea asta. Nu, îi răspunde ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e constipația, să împărtășești cu soțul tău toate prin câte treci și, mai cu seamă, să faci în continuare ceea ce-ți face plăcere. Draga mea, o mamă bună e o mamă fericită. Bucuria copilului așteptat trebue să risipească orice amărăciune, să evite eventuale enervări și să însenineze toate frunțile. Împrăștie temerile nejustificate. Vieața ordonată, curățenia, aerul curat, alimen tația naturală și îngrijită evită multe neplăceri. Nu uita că pâinea neagră integrală este mult mai bună decât cea albă. Laptele și
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
gazetă, Ladima o duce din ce în ce mai greu, încearcă să publice în gazete poezii și foiletoane, nu mai putea ieși nicăieri, iar când își dă seama că Emilia are relații cu un grec, Micropolu, îi scrie pentru ultima dată și, plin de amărăciune, îi cere scrisorile pe care i le trimisese. Ea refuză, socotind că nu este un om binecrescut și-l minte că le-a pierdut. Peste două săptămâni, Ladima s-a sinucis și Emilia spune că a recurs la acest gest
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
artiști, obișnuiți de mici cu urbanitatea - chiar dacă poate fi vorba de un cartier de periferie cu maidan, care oferă iluzia unei mai mari libertăți -, care se consumă în adolescență sau în postadolescență, care își pun acolo toată ura, dezgustul și amărăciunea, după care își revin cu greu din depresie și nu mai scriu (sau nu mai pictează, nu mai compun etc.), și cazuri de întârziați ca mine, care au tot lucrat pe ascuns la expresivitate și au tot amânat să-i
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
pe lângă publicarea romanului, și noi aveam nevoie de bani. Nu am câștigat. Am însă în computer acel text, care mi-e drag și pe care aș vrea să-l public într-o zi, pentru că are în el și speranță, și amărăciune, și teamă, și eroism, și prietenie, adică exact ingredientele pe care le avea sau de care avea nevoie viața mea atunci. Mintea mea funcționează mai bine dimineața, așa că la 5:00 eram în bucătărie, în fața laptopului, cu o ceașcă de
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]