KorAP: Find »[drukola/base=ambulanță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...661 >

16,511 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

și Hishinuma am căzut cam în același timp. Ne văitam simultan de aceleași dureri. Și acum îmi mai răsună clar în urechi vorbele lui: „Aoleu, ce rău mi-e!“. Ceilalți din jurul nostru spuneau: „Rezistați! Am chemat deja ambulanța!“, „Acum apare ambulanța, fiți tari!“. În momentul ăla mi s-a tăiat firul. Nu îmi mai amintesc nimic. Nu m-am gândit că o să mor. Presupun că nici lui Takahashi nu i-a trecut prin minte așa ceva. Dacă ajungeam la spital, totul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de acolo și m-au urcat pe mine pe ea, pentru că mă simțeam mai rău. Pe Hishinuma l-au cărat afară cu un cearșaf nou din camera de odihnă. Am ajuns toți la ieșirea A11, unde am așteptat să vină ambulanța. (*Așa cum au declarat și celelalte persoane, ambulanța nu mai ajungea.) M-au dus la Spitalul Universitar Jie, dar nu mi-am revenit decât a doua zi pe la 11.00 dimineața. Aveam două tuburi în gură, unul de oxigen și altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mine pe ea, pentru că mă simțeam mai rău. Pe Hishinuma l-au cărat afară cu un cearșaf nou din camera de odihnă. Am ajuns toți la ieșirea A11, unde am așteptat să vină ambulanța. (*Așa cum au declarat și celelalte persoane, ambulanța nu mai ajungea.) M-au dus la Spitalul Universitar Jie, dar nu mi-am revenit decât a doua zi pe la 11.00 dimineața. Aveam două tuburi în gură, unul de oxigen și altul ca să-mi mențină plămânii în stare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ultimul vagon. Se pare că gazul sarin a fost pus în primul vagon din metroul de pe linia opusă. Așa că am coborât tocmai acolo... Am avut ghinion. Angajatul de la stația Kasumigaseki a și murit. Am ajuns la gura de metrou, dar ambulanța nu sosise încă și toată lumea se comporta ca și cum nu se întâmplase nimic. I se făcuse rău unui om și leșinase, nimic mai mult. Mi-am zis că făcuse infarct. Dacă n-ar fi fost căzut pe jos, probabil că aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Yokohama. „Adevărul e că eu m-am urcat în metrou cam în acea perioadă și am următoarele simptome“, i-am spus doctorului. Mi-a examinat pupilele și mi-a recomandat să mă internez cât mai repede. M-au transportat cu ambulanța la Spitalul Colegiului Yokohama. Atunci m-am dat jos din salvare pe propriile-mi picioare, deci nu eram așa de grav afectat. Cum s-a lăsat întunericul, au început migrenele. Pe la 24.00 capul mă durea îngrozitor. Am chemat asistenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ceva. Era foarte frig. Cred că am stat douăzeci de minute acolo. Patruzeci în birou, douăzeci afară, în total am stat cam o oră fără să primim nici un fel de îngrijire medicală. Nu am putut să ne urcăm cu toții în ambulanță, așa că eu am fost transportat cu dubița poliției până la Spitalul General Nakano. M-au întins pe un pat și m-au examinat. „Nu prea e bine.“ Mi-au pus imediat o perfuzie. La radioul din mașina poliției auzisem tot felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
știam că existau probleme și în alte părți. La Nakano-sakaue erau puțin în întârziere. Deja se instaurase panica. La știri numai despre asta se vorbea. Pentru că nici eu nu eram în apele mele, am ieșit la suprafață. La intrsecția Nakano-sakaue, ambulanțele făceau curse, ca să poată transporta toți călătorii. Nu am găsit o salvare care să mă ia și pe mine. Din acestă cauză, în loc de ambulanțe, au folosit și mașini speciale de poliție. Mașinile acelea care au plasă de sârmă în spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
vorbea. Pentru că nici eu nu eram în apele mele, am ieșit la suprafață. La intrsecția Nakano-sakaue, ambulanțele făceau curse, ca să poată transporta toți călătorii. Nu am găsit o salvare care să mă ia și pe mine. Din acestă cauză, în loc de ambulanțe, au folosit și mașini speciale de poliție. Mașinile acelea care au plasă de sârmă în spate. M-au luat și pe mine într-una dintre ele. Pe la 9:30 am ajuns la spital. Șase colegi de-ai mei au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Dacă aș fi luat-o pe strada principală, aș fi putut să mă prăbușesc în timp ce mergeam. De aceea am decis să o iau pe o străduță lăturalnică. Mergeam încet-încet, clădinându-mă ca un bețiv. Afară era întuneric și se auzeau sirenele ambulanțelor și ale mașinilor de pompieri. Oamenii se agitau. Se pare că e o situație destul de gravă!» Mai întâi m-am dus la serviciu și am rugat un coleg să mă însoțească. Pentru că nu văd, te rog să vii cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Ceva nu e în regulă, să mergem la spital», am zis eu. Am reușit să o ridic pe femeie și, împreună cu domnul acela, am mers la biroul din stație. Angajatul de acolo părea cam uluit, dar a dat telefon la ambulanță. A format numărul, însă la capătul celălalt nu răspundea nimeni. Atunci am simțit pentru prima oară frica. Tot ceea ce crezusem până în acel moment se dusese pe apa sâmbetei. Era un haos total. Metroul în care ne aflam a plecat mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
atunci pungile cu gaz sarin să se fi aflat într-un unghi mort. Dacă ar fi cercetat cu mai multă grijă, poate n-ar fi plecat din nou în cursă cu tot cu sarinul. Nu am putut lua legătura cu Serviciul de Ambulanță. Angajatul mai în vârstă a zis: «Mai bine ar fi să vă duceți pe jos.» Alt observator mai tânăr ne-a însoțit până la spital. Noroc că am coborât în stația aceea. Dacă am fi coborât la Hongō-sanchōme, am fi stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
se simtă rău, iar la stația Kamiyachō panica atinsese cote maxime. S-au năpustit să deschidă geamurile, dar nici lucrul acesta nu a putut preveni nenorocirea. Mulți dintre ei s-au prăbușit la stația Kamiyachō și au fost transportați cu ambulanța la spital. O persoană a decedat și alte 532 au fost afectate. Metroul B711T a mers cu primul vagon gol până la Kasumigaseki, unde a fost evacuat și trimis la depou. Dacă nu vezi fața primului tău nepot! Sugazaki Hiroshige (58

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
s-a golit stomacul. Se vedea clar că mă simțeam rău. Mulți trecători au venit lângă mine. Ceilalți erau așezați pe jos sau prăbușiți. Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic. Erau năuci. «Ajutați-mă. Chemați o ambulanță!», am spus. Eram în stare de panică. După zece minute a venit în sfârșit o ambulanță. De fapt au venit șase sau șapte ambulanțe. Erau trizeci-patruzeci de oameni acolo. Unii pe vine, alții stăteau întinși. Am fost urcat pe targă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mine. Ceilalți erau așezați pe jos sau prăbușiți. Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic. Erau năuci. «Ajutați-mă. Chemați o ambulanță!», am spus. Eram în stare de panică. După zece minute a venit în sfârșit o ambulanță. De fapt au venit șase sau șapte ambulanțe. Erau trizeci-patruzeci de oameni acolo. Unii pe vine, alții stăteau întinși. Am fost urcat pe targă și transportat la spital. Eu am fost printre primii. Îmi închipuiam că era vorba de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic. Erau năuci. «Ajutați-mă. Chemați o ambulanță!», am spus. Eram în stare de panică. După zece minute a venit în sfârșit o ambulanță. De fapt au venit șase sau șapte ambulanțe. Erau trizeci-patruzeci de oameni acolo. Unii pe vine, alții stăteau întinși. Am fost urcat pe targă și transportat la spital. Eu am fost printre primii. Îmi închipuiam că era vorba de un gaz toxic. La început nu știam. Mirosea ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
nici mersul. De aceea, chiar dacă pentru un moment nu m-am simțit în apele mele, nu m-am gândit mai departe de atât. Când am intrat în birou, televizorul era aprins și am văzut că era haos. Erau filmate multe ambulanțe. În acel moment observam doar că era cam întuneric în cameră, dar nu credeam că aveam vreo legătură cu atacul acela. Nu simțeam că aș fi avut ceva. În ziua respectivă, la 9:30, aveam o sedință, raportul de dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
genul acesta. Nici noi, până să aibă loc incidentul Matsumoto, nu știam nimic despre sarin. Bineînțeles, se învață despre „prioritizare“, e un concept de bază în Facultatea de Medicină. De exemplu, în orașul Matsumoto este centru de tratament, iar o ambulanță trebuie să acopere o zonă destul de vastă. Doctorul de gardă se urcă în salvare și se deplasează la locul faptei. Atunci era de gardă un doctor neurolog. A fost chemat, s-a urcat în mașină și s-a îndreptat într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de la Agenția de Gestionare a Incendiilor și Dezastrelor au trimis o mașină de intervenție, ca să monitorizeze situația, de exemplu să vadă cine se ocupă de «prioritizare»; toate indicațiile trebuie să fie exacte. După aceea trebuie să vină la locul incidentului ambulanța și echipa de medici specialiști în medicina de urgență. Este foarte importantă prezența unui cadru medical avizat. În cazul unui specialist, diagnosticul este clar de la prima vedere. În caz contrar, dacă nu cunoaște cauza, medicul poate intra în panică. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
absolut deloc. Chiar dacă am auzit de gaz toxic, nu simțeam că ar fi fost o problemă de viață și de moarte. În timp ce mă gândeam cum să ajung la firmă, se auzeau sunetele sirenelor, fie de la mașinile de poliție, fie de la ambulanțe. Am ajuns la concluzia că nu puteam face altceva decât să merg la Ginza și am luat-o într-acolo. Am mers pe jos până la intersecția de la Tsukiji și mă îndreptam spre Uoichiba, dacă faci la dreapta este Teatrul Kabukiza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pe pasarelă ca să văd scena de sus. «Dacă procedez așa, probabil că n-o să mai ajung la ședință.» Imediat au venit salvările și a fost oprită circulația pe drumul din față. Au început să care victimele una după alta la ambulanțele mari. Locul s-a umplut de trecători și pe pasarelă nu mai puteai să arunci nici un ac, așa că eu, care eram în plus, m-am retras. De la Ginza am mers până la Shibuya pe linia Ginza, iar de acolo aveam de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mulți oameni leșinaseră, mi-am dat seama imediat: «Este grav. Nu e o afecțiune ușoară precum anemia», mi-am zis. Trebuia să-l transportăm de urgență la spital. Imediat am format 119 de la un telefon public. Mi-au spus: «Toate ambulanțele sunt pe traseu și nu pot ajunge la dumneavoastră. Vă rog să vă duceți acolo!» Toate erau la Tsukiji și la Kasumigaseki. M-am dus la secția de poliție din fața gării. Speram că ne vor ajuta ei cumva, însă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
din stație s-a apropiat. S-a gândit că poate îi luase amețeala, însă, când să-i ridice, ceva i s-a părut ciudat și a intrat în panică. Observatorul, care avea microfonul în mână, a țipat: «E o urgență! Ambulanța! Ambulanța!». La început a spus doar atât, iar apoi: «Gaz otravitor!». — A zis clar „gaz otrăvitor“? Da, asta a spus. Anunțul suna în felul următor: «Miroase ciudat! Fugiți! Eliberați imediat zona! Ieșiți cât mai repede la suprafață!». Au venit trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
stație s-a apropiat. S-a gândit că poate îi luase amețeala, însă, când să-i ridice, ceva i s-a părut ciudat și a intrat în panică. Observatorul, care avea microfonul în mână, a țipat: «E o urgență! Ambulanța! Ambulanța!». La început a spus doar atât, iar apoi: «Gaz otravitor!». — A zis clar „gaz otrăvitor“? Da, asta a spus. Anunțul suna în felul următor: «Miroase ciudat! Fugiți! Eliberați imediat zona! Ieșiți cât mai repede la suprafață!». Au venit trei observatori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cu siguranță găseam vreun coleg de la noi de la firmă. Erau destui angajați care mergeau cu autobuzul de la Shibuya. Totuși, dacă aș fi leșinat acolo, nimeni nu m-ar fi ajutat. Ar fi fost bine dacă m-aș fi urcat în ambulanță la Tsukiji, însă atunci nu mi se păruse atât de grav. Când mi-am dat seama că nu era de glumit, nici nu mai aveam forță să merg singur până la spital. Nu puteam face altceva decât să merg până la stația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mai înainte). De aceea a înțeles situația. «Probabil că ai fost afectat de chestia aia de la Tsukiji!» Am avut mare noroc. Dacă n-ar fi fost el, probabil că nimeni n-ar fi înțeles gravitatea stării mele. A chemat imediat ambulanța, dar n-a fost de nici un folos, pentru că toate ambulanțele erau deja pe traseu. A chemat un taxi, m-a cărat și m-a urcat în el. Mai era acolo o persoană de la noi de la firmă, care l-a ajutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]