2,720 matches
-
îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă. Dar cum știi dacă sentimentul e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți dai seama... ochii luminoși strălucesc spre tine, valuri de căldură te amețesc, dar care e adevărul? Și ce importanță are dacă tot ne întîlnim așa, atrași inevitabil, ca magnetul busolei și steaua polară?... Are vreo însemnătate pentru altcineva decît pentru noi?... Dar poate că are sens pentru întregul univers... poate că ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
jigărită. Nimic nu trebuia să îi scape în goana sa după combustibil. Simți cum pământul îi trage spatele supraîncărcat în jos și se încumeți să reziste tiraniei gravitației, apăsându-și degetele pe șira spinării dureroase. Se ridică și se îndreptă, amețită de smucirile intens dureroase și aproape extatice. și apoi îl zări, în fața ei, cu umerii aplecați înainte și cu capul înclinat. Părea că o aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În timp ce mireasma ușoară și îmbietoare a stalurilor cu miere și lumânări, precum și aromele complexă ale standurilor cu fructe conservate îl îmbiau să rămâie, tusea prăfoasă și mirosul înțepător al vânzătorilor de calcar și bitum îl puneau pe fugă. Astfel, trecea amețit pe lângă meșteri de hamuri, pantofari, lucrătorii de metal și bijutieri, iar ici și colo, simțurile sale erau ispitite de câte un vânzător de produse de patiserie, care-și purta marfa pe cap, de miasma alcoolului de la câte o tavernă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
începură să meargă. Capitolul opt La Spitalul Obukhovski Deși i se domolise, foamea își făcut simțită prezența din nou. Orașul dansa în jurul lui în ninsoare, iar zăpada aducea un sens de finalitate. De acum înainte, așa va fi mereu. Era amețit din cauza foamei. Dar mai era ceva. Se simțea ca și cum era pe marginea unei prăpastii și nu înțelegea cum a ajuns în această drojki, așezat lângă acest străin durduliu, care clipea des și îl privea cu atenție în timp ce își aprindea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
amesteca și pe Prokurorul Liputin. O să vorbesc cu Virginski. Nicodim Fomici observă ezitarea din vocea prietenului său și văzu de asemenea cearcănele de sub ochii acestuia. ă Fumezi prea mult, spuse el. Porfiri ținu fumul în plămâni. Își apropie genele. Era amețit, aproape să leșine. Într-un final, dădu drumul fumului cu un bolborosit brusc și zgomotos, uitându-se în ochii lui Nicodim Fomici. ă Mă ajută să gândesc, spuse el. § ă Nu mă puteți ține aici. Porfiri suspină și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
goală, întinsă pe canapeaua lui Govorov. Își ținea brațele sub cap și picioarele în unghi drept unul față de celălalt, cu un genunchi în sus și cu altul în afară. Însetat, cu buzele strânse și lipite de dinți, Salitov se simțea amețit de insistența imaginii repetate în fiecare poză la care se uita. ă Curvă ordinară, comentă Tolkachenco, înghițind din greu. și când te gândești că toate astea s-au întâmplat deasupra mea. Las că pun eu mâna pe Govorov. ă Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
psihologul. Dar face fiecare bănuț. Ghicitoarea mi-a zis că Charlie va face prima mișcare În L.A. Sincer, abia m-am Întors de la o prezentare din Spania și Franța, În momentul ăsta sunt sătulă până-n gât de călătorii și Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, dar trebuie să mă duc la L.A. Am fost În șaizeci de țări, dar n-am ajuns Încă pe Coasta de Vest. E ocazia perfectă! Kitty asculta visătoare. Cât de mult o invidia! Să sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
stare vreun om să Înoate o săptămână!), dar Întotdeauna reușea să se strecoare pe plajă cu prieteni ocazionali, cu care bea oceane de votcă (Încă de la 16 ani putea să bea o sticlă Întreagă ca pe apă, fără să se amețească măcar) și cu care fuma țigară de la țigară - delicioasele țigări comuniste Carpați fără filtru (al căror miros i-ar face atât de rău astăzi, Întrucât americanizarea ei Însemnase, printre altele, abandonarea fumatului și a altor proaste obiceiuri Încântătoare, precum visatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să investească În industria rahatului. — Adică film și TV, nu? Nu. Literal industria rahatului. Vând WC-uri, vase de toaletă de lux. Am o fabrică În Silicon Valley și două magazine În centrul Los Angelesului. Așa Îmi petrec eu zilele. Amețesc vedetele și mogulii din lumea filmului, Îi conving să arunce o privire În străfundurile vaselor mele de toaletă, Îi Învăț să le adore, să le aprecieze și să le cumpere! Sunt destul de scumpe, știi, cu instalații de aur și argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întâlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: „Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reînviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. „De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?” Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-au plăcut niciodată cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am luat-o la fugă și nu m-am oprit până dincolo de grădină unde m-am ascuns într-o căpiță de fân. Cuibărit în ea, m-am liniștit și chiar am început să mă simt bine. Fânul mirosea puternic, mă amețea, mă făcea să mă doară plăcut capul. Deodată am auzit-o pe mama strigând disperată: „Daniel, Daniel, unde ești?” N-am vrut să-i răspund. Nu vroiam să mă scoată de-acolo. M-ar fi luat de mână și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întâmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus, jos, în față, la ceafă, peste tot ești privit, examinat, măsurat, cântărit din ochi de nenumărate chipuri care-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frică. Dar cauți să fii, totuși, calm: „Domnilor, îmi pare rău că vă produc necazuri. Nu vă puteți odihni din pricina mea”. Nu, stratagema nu ți-a reușit. Ceilalți își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întâmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. „Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oprise din plâns și mă privea cu o tristețe adâncă, dureroasă, uscată, care m-a înduioșat, încât în loc să plec am devenit tandru. Am strâns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținând-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai după ce și-a dat seama că trecusem de ușa camerei mele m-a întrebat cu o voce voalată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la Heliopolis, fuseseră redescoperite la Cairo, unde se instituise o Casă a Științelor. Casa Științelor! De unde-și luase Bacon inspirația pentru Casa lui Solomon, care fusese modelul pentru Conservatoire? „Așa e, așa e, nu mai Încape nici o Îndoială“, zicea Belbo amețit; apoi: „Dar, bine, cabaliștii?“ „E numai doar o poveste paralelă. Rabinii de la Ierusalim intuiesc că s-a petrecut ceva Între Templieri și Asasini, iar rabinii din Spania, umblând cu aerul că Împrumută bani cu dobândă pentru comanderiile europene, miros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a adepților din naos, intra Agliè, În costum la două rânduri albastru cu dungulițe, palid și Încruntat la față, ducând-o de mână, ca și cum ar fi Însoțit un suflet pe cărările Hadesului, pe Lorenza Pellegrini, palidă și ea și parcă amețită de un drog, Îmbrăcată doar Într-o tunică albă și semitransparentă, cu părul lăsat pe spate. Am văzut-o din profil În timp ce trecea, pură și languroasă ca o adulteră prerafaelită. Prea diafană ca să nu-mi stârnească Încă o dată dorința. Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dintotdeauna clar separate au Început să se amestece; chiar și timpul a Început să curgă și Înainte și În urmă, fără pic de respect față de vechile legi ale fizicii. Eu, unul, sînt strict newtonian. Tot acest efect de mixer mă amețește. — Nu te cred, spune Wakefield brutal. Lucrurile au fost dintotdeauna oarecum amestecate, acum sînt doar mai... rapide. Îmbătrînești și nu mai poți ține pasul cu ele, asta-i tot. Ca și mine, de altfel. Bătrîn și prost. Oricum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de iarbă și, cum altfel, On the Road, publicată, uau! În 1957, aceeași recoltă ca și OhMy. Dar amintirile lui din acea călătorie sînt mai ales vizuale: cerul nopții În New Mexico, o imensitate luminată de stele care l-a amețit; o rupere de nori la marginea Denverului, transformînd șoseaua Într-un rîu Învolburat care a luat pe sus mașinile mai mici, aruncîndu-le pe coastele muntelui, dar care nici n-a clintit-o pe OhMy; o gigantică pălărie de cowboy deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimțire rea. Se uitau în altă parte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mă fac luat în seamă, căci am auzit zgomot de pași. Într-adevăr, ușa s-a deschis, și doi soldați mi-au țintuit pieptul cu sulițele. În spatele lor, un centurion mă privea batjocoritor. A venit lângă mine și m-a amețit cu o rafală puturoasă de usturoi și vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci. Du-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc. Deși m-am opus și am amenințat, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne scăpau. Trebuia să le sucim gâtul, să-i jumulim de pene, să-i curățăm și să-i perpelim cât durează un foc de crengi. În momentele respective ne strângeam laolaltă, și Rotari putea s-o consoleze pe Gaila, încă amețită de sfârșitul îngrozitor al mamei sale. Gumbert, în schimb, se ținea vitejește și uita de toate, înfulecând bucăți de pui aproape crud. La un moment dat n-au mai controlat cine cu cine se urca în care. Așa că Rotari, Grimoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]