1,886 matches
-
ei? Cine poate ști ce secret ascunde ziua de mâine? Poate divinitatea? Ea nu-și puse nici o clipă această întrebare ca să poată afla adevărul. Era prea tânără și visătoare și trăia această dragoste din plin, dăruind sentimente pure, calde și amețitoare. Își aminti cum o invitase la postul de poliție, într-o seară, un loc nepotrivit pentru o tânără domnișoară. Dacă sar fi dus ar fi fost învăluită în umbră și și-ar fi stricat reputația. Ulterior descoperi prin propriile sentimente
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să mă pună cu botul pe labe, ori simte doar nevoia unei discuții?! De mai mult nu poate fi vorba, că mi-aș fi dat seama pînă acum. Spune-mi, te rog, întoarce doamna Teona privirea spre mine, o privire amețitor de albastră, ce mai scrii acum? Un roman, un scenariu de film și o piesă de teatru, răspund eu, fără să mă simt vinovat prea mult de minciună, căci piesa de teatru e gata, romanul e în curs de editare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de Ajun, cu ninsoarea liniștită, e acum ger sec și aspru, cu vînt usturător. Tovarășe Vlădeanu, rostește scurt și apăsat Tamara, sigură pe sine, deschizînd între sufletul ei, pe care i-1 simțeam cîndva alături, și al meu o prăpastie amețitoare, trebuie să ne spui soluția! Mă uit adînc în ochii ei, gata să explodez din nou, s-o invit și pe ea să învețe să pună întrebări dacă vrea să obțină răspunsuri, dar îmi spun că nu aș face decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apă, cât și pentru varietățile de păsări și animale din pădure. Locul meu favorit este o alee șerpuindă dincolo de Plaja Neagră, unde crește un copac enorm de Ylang-Ylang, cu coroana plină de flori străvezii, delicate. Aleea este scăldată în parfumul amețitor al copacului și deseori rămân magnetizată, lipită de trunchiul bătrân, uitând de scurgerea timpului. Îmi găsesc și un animal preferat: leneșul. În principal, pentru că avem o întâlnire „față în față” în care aproape mă împiedic de un morman îmblănit dar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
comedie sofisticată în stilul anilor 40. și lista continuă. Problema mea cu filmele astea este că nu mi se par sută la sută vii. De acord, sînt pline de viață (în sensul de personaje pitorești, detalii fistichii și întorsături narative amețitoare), numai că viața din ele e o reconstrucție academică a vieții din alte filme. Nu au un aer de muzeu (conțin multe tușe excentrice și, de obicei, sînt la zi în ceea ce privește reprezentarea violenței și a sexualității), dar atmosfera lor are
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
statului. Soarele reapăruse printre norii ce se fugăreau, parcă ușurați de povara fulgilor pe care îi sloboziseră pe pământ. Razele luminau Valea Racovei, Valea Gârcenilor, a Dumbrăvenilor precum și dealurile Bogdanei spre pădurea Haragoja. Gândurile Emiliei se învârteau într-un vârtej amețitor. „Bunica, Dumnezeu s-o ierte, de acum s-a liniștit; nu mai străbate peste văi și dealuri să-și vadă fetele și feciorii și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat, de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
intențiile, este murdar, aglomerat lipsit de strălucire sau poezie. Ce-a fost palpitant, a fost faptul că ne-am rătăcit, fără se vrem, prin niște cotloane, ulițe înguste, sumbre, unde de fapt se aflau mici ateliere, unde mirosurile erau puternice, amețitoare și periculoase, de unde în orice clipă ai fi putut să dispari, o mână de după o poartă trăgându-te undeva în întuneric. Bărbații noștri (Liviu și Costică - eram doar noi patru) simțeau o strânsoare în spate, ne-au mărturisit-o când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am urmat cu sfințenie, pe altele nu. Cel de Sus avea să mă pedepsească pentru păcatul lăcomiei: ajuns pe aeroportul Schönefeld, cutia de carton în care pusesem "produsele alimentare" a căzut de pe bandă, făcându-mi zob "zaibărul", împrăștiind un parfum amețitor peste toată zona "sosiri"! Pregătirea "garderobei" nu mi-a luat prea mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
valuri, era semn că Iemanja ți-a primit ofranda și rugăciunile pentru noul an, dacă bărcuța era adusă de valuri la mal, era semn rău. Peste tot sunau tobele și oameni de toate vârstele și culorile frământau nisipul în ritmuri amețitoare de samba. Toate edificiile și hotelurile de pe Avenida Atlantica, marea arteră de lux din fața Copacabanei, se transformaseră în loje de spectacol și toate ferestrele și vitrinele erau feeric laminate. Când la difuzoare s-a auzit ceasul bătând miezul nopții, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și a incantației. Dar pentru cineva din afara comunității, cum era Priscilla, experiența a fost complexă și plină de riscuri. Marcată de atmosfera extrem de electrică, Priscilla s-a amestecat printre oficianți și s-a lăsat prinsă În tumultul dansului, care devenea amețitor. Liz și cu mine, de pe margine, priveam uluiți când, deodată, În elanul confuz și de neînțeles pentru un ochi neexersat ca al nostru, Priscilla a dispărut, parcă Înghițită de fumul care Învăluia totul. Alarmați, o căutam din priviri, căci era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că trece În goană pe lângă noi, presărată cu scântei, indescifrabilă. Adormeam prin simpla acțiune de identificare cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de confort, Îndată ce aranjam frumos totul - pasagerii lipsiți de griji se bucură În compartimentele lor de călătoria pe care le-o ofer, fumând, schimbând zâmbete atotștiutoare, dând din cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eram vecini cu familia Nicoriuc, în micul apartament al căreia se intra direct din stradă, ușa aflându-se chiar pe colț. Aveau un copil nu prea reușit, ea - femeie altfel foarte harnică, excelentă gospodină - se remarca printr-un debit verbal amețitor, iar el, de meserie electrician, o înșela copios și până la urmă a părăsit-o, dar nu oricum, ci rămânând în Elveția, unde se dusese în vizită la o rudă. Marea sa replică, dl. Nicoriuc a rostit-o cu ocazia morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
totodată și pare, pe alocuri, chiar ermetică. Stilistica, estetica filmului, care suprapune și interferează diverse modalități, tonalități, personalități, care amestecă epoci și costume, care se petrece - ca să-l cităm pe Abuladze - „Nicăieri și pretutindeni. Niciodată și întotdeauna” sunt de o amețitoare complexitate. Invitat să definească genul, specia filmului său, regizorul propune câteva aproximații: „fantasmagorie tristă”, „tragicomedie grotescă”, „farsă tragico-lirică” și explică: „Epoca lui Varlam (după numele antieroului filmului, Varlam Aravidze n.n.) este într-atât de absurdă încât ea poate fi redată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de 22 decembrie 1989 reprezentase de asemenea un șoc și o sărbătoare, am înțeles că, totuși, numai nouă, celor ce am rămas neîntrerupt în țară, an după an și deceniu după deceniu, ne-a fost dat să trăim, la cote amețitoare, inaccesibile celor de la, să zicem, Paris sau Heidelberg, și bucuria. Ca și pentru mulți alții, și pentru mine ziua de 22 decembrie 1989 a constituit vârful existenței mele în plan istoric. Am socotit-o un dar (ca orice minune), însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul cel mai fantastic, de miracolul cel mai amețitor, care este nașterea unui copil. Tocmai fiindcă e un fenomen natural și comun, care se întâmplă în fiecare zi și în fiecare noapte pe tot globul, tocmai de asta e cel mai senzațional. Cine nu se minunează că se nasc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unor limbi, oarecare exercițiu filologic, o anumită familiarizare cu biblioteca. Dar mai cu seamă e necesar neastâmpărul gândului, gustul, dispoziția și, above all, buna dispoziție. Există, e adevărat, și monștri de erudiție, ca Iorga, Pico della Mirandola, atâția alții, fenomene amețitoare care parcă ar fi înghițit ca niște zmei toată știința lumii, dar și ei au, fatalmente, lacune enorme ; noi vedem numai știința lor uriașă, care ne dă gata, nu și ignoranța lor inevitabil nu mai puțin uriașă. Nu spun aceasta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deschis modelul hasdeian. Ralea nu-și revendica nici un model, era un eclectic, cu opțiuni strict occidentale, de preferință moderne. Eclectic era și Eliade, cum era și Hasdeu, dar, ca și acesta, cu repere mult distanțate în timp și spațiu, aproape amețitoare și aparent heteroclite. Pentru Eliade, filozofia se întemeiază pe metafizică, pentru Ralea, pe psihologie. Evident, poziția avantajată e a lui Eliade. Era, firește, la unul și la celălalt, o chestiune de temperament dar și, ca să zic așa, de epocă. Ralea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
blindeze cu „idei”. De la Platon la Hegel și până la Camil Petrescu cuvântul „Idee” sau, dacă vreți, „ideea de idee”, se bucură de un prestigiu orbitor. „A vedea idei”, această formulă sibilină a lui Camil Petrescu a făcut la noi carieră amețitoare (în sensul că-și amețește proferatorii), dar de fapt înseamnă a vedea fantasme. „A avea idei”, „a jongla cu ideile” trece drept apanajul minților superioare, ceea ce e desigur adevărat (Mazilu ne spune însă că superioritatea e o iluzie, cf. ibid.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
grădinăriei, dând ca motiv și faptul că muzica ̀ îi deranjează pe vecini !) ; Hegel, care avea o mult mai bună cultură artistică, și-a umplut Estetica cu o sumedenie de considerații admirabile, dar delirul ierarhizării merge la el într-o amețitoare ascensiune din treaptă-n treaptă până la cea supremă a Spiritului Absolut. Oricum, o teorie estetică își are rostul numai într-un sistem de filozofie generală. Dar un „sistem de estetică”, dat ca atare, nu e decât o vană și pedantă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe numele lui întreg Shaikh Fared-Ud-Din-Attar, poet persan, alături de Rumi, poeți excelent traduși în Suedia de traducătorul lui Swedenborg (din latină), poliglotul, geniul incomparabil Erik Hermelin. El a tradus Conversația
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe care o numesc poate impropriu „neant” - ceva care ar transcende gânduri, sentimente, viață și chiar moarte - e prezentă fără să fie vreodată nici „ceva”, și nici „nimic”. Am visat că eram într-o rachetă, împreună cu René, cu o viteză amețitoare parcă vedeam din alt spațiu peisajele Elveției, lacurile celor patru cantoane și oamenii care mâncau numai brânză de la oile lor. Întâlnire cu doctorul Bo Kuritzen, prietenul nostru, vorbind despre Dumnezeu, a spus că El este sexualitatea. A lăsat-o pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
neîntinat de nimic din ce se petrece pe pământ și pe alte planete. Întorcându-mă acasă, mi-am amintit de visul de azi-noapte: eram cu René, singuri, pe o scară înaltă, și el îmi arăta spațiul imens din alt spațiu amețitor. Septembrie Lionel mi-a trimis din nou bani, i-am telefonat ca să-i mulțumesc. Am vorbit aproape o oră la telefon - mi-a spus că pământul nu-i mai suportă pe oameni și că-i va arunca de pe suprafața lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și plimbare lentă în stațiunile balneare, această vacanță devenită o obligație mondenă, planificată, prilej de discuții sterile cu cunoștințe anoste, nu-mi place, nu este deloc pe măsura mea. Vara visez aventuri montane, călătorii extravagante, solitare, ascensiuni montane la nivele amețitoare, pe care nu o să le trăiesc niciodată. Sunt construit prost, nu suport nici măcar somnul, caut mereu altceva, găsit de obicei în cărți, în măsura în care, în aceste zile lâncede, am răbdarea de a citi. Nu-mi plac nici măcar plimbările, nici cum scârțâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost viața mea (și a unor generații apropiate). Pun în ordine, cu gândul la sfânta mea bunică foarte ordonată câteva imagini; sunt, de fapt, niște fotografii care s-au imprimat în sufletul meu: o câmpie fără sfârșit, întinsă în dimensiuni amețitoare, făcând concret infinitul. Eram copil mic, stăteam într-o căsuță pe malul românesc, înalt, al Nistrului. Peste apa Nistrului, dincolo, era câmpia rusă care mă înfiora, dar mă și atrăgea, amestec de sentimente care a rămas totdeauna în sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la dormitor. De a treia zi, simptomele dilatării timpului, care pare a fi devenit o băltoacă nenorocită, devin și mai evidente. După câteva zile, soarele apare strălucitor, codrul, care este de presupus că există în fiecare stațiune, împrăștie arome crude, amețitoare, aerul este pur, abia începe vacanța, dar lichidezi conturile și te desfeți la volan, spre casă, gândind, înțelept, că s-ar fi putut să fie mai rău. A doua variantă (Vacanța în Polinezia) este o pură abstracțiune. Rămâne vacanța cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]