5,855 matches
-
mai tineri... Cine știe! De ziua mea nu am făcut ceea ce mi-aș fi dorit și anume să vizitez Grădina Zoologică din Londra, și London Eye, și Madame Toussaud, și Aquarium și poate să mai și „chefuiesc” puțin seara cu amicii de aici... Dar cum socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg, nu mi-am putut permite să fac prea multe din cele propuse inițial, așa că tot eu am hotărât că până în 8 iulie 2012... în fiecare zi
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
lor, și de ce o au nu îți explică, ci pur și simplu îți spun „that's it”... asta e și trebuie să o accepți așa cum e. În fine până la urmă am reușit, ca norocul, să schimb ultimii bănuți cu ajutorul unui amic de aici și... totul a fost ok. Dar oricum paritatea e mai bună dacă se face tranzacția în România, adică, dacă, cumpărați lire de acolo atunci când vreți să veniți aici... Altfel pierderile sunt destul de substanțiale! Și dacă tot am fost
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
am contul deschis să îmi arate cum se folosește aici „online banking”! Da! Ca un cadou de ziua mea! Ce drăguți! Și cu asta... basta! Gata cu treburile administrative! Lupta cu pizza! Mai pe la „lunch” am luat masa cu un amic la un restaurant cu specific italian, unde chelnerii erau spanioli! Multiculturalism 100% în Londra anului 2011! Așa că... dacă e italian am comandat normal... PIZZA. Până aici toate bune și frumoase. Vine pizza, hmmm ce miresme! Dar stai puțin, că nu
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
nu numai! Și culmea e că se mai și câștigă procese! Și uite așa sunt veșnic ocupați avocații „engleji”. Pisica de mare cea bună Astfel mi-am petrecut o jumate de zi de naștere, după care m-am despărțit de amicul cu care am prânzit. Apoi m-am dus frumos, singurică-singurică, că doar tot îmi face plăcere compania propriei mele persoane, la Aquarium, cu căștile în urechi pe ritmurile muzicii anilor '80... chiar dacă afară e când noros când soare ba chiar
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
fiu optimistă și să văd mereu părțile bune și frumoase. Numai așa voi reuși să merg mereu mai departe. Looking to the future! A să încerc să mă bucur măcar de viața de turist. Am fost de curând cu un amic la Stonehenge și într-un oraș numit Exeter, din sud, care e ca mărime cam al cincilea sau al șaselea din UK, după Londra. Acolo, majoritatea sunt britanici, doar câțiva studenți... E un oraș frumos, plin de dealuri. E un
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
apoi în lumea cea mare ne difuzează. Sau se mai poate spune și: Ea ne face cunoștință cei bolnavi de literatură, ne șoptește în somn că în auricolul nostru stâng, partea cu sentimente frumoase vom avea un oaspete, un viitor amic, care citindu-ne a constatat că suntem pe aceeași lungime de undă metaforică, și că în țară sau, acum, mai nou, în lume, „onlain” ne-a comentat... și ne-a făcut prieteni. Geografic, de la Roșiorii de Vede la Caracal sunt
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
un om din această breaslă? Uneori, da! Da, urmat de semn de mirare! Amanții de metaforă sunt considerați oberorgolioși... Că eu cred că e posibil și altceva, mă privește, nu? După o duzină de ani de când corespondăm și ne considerăm amici, încerc un soi de motivare. Confrate la catedră, Confrate în mărturisitul dumnealui Crez artistic: „Sunt un autor care încearcă să-i reprezinte pe contemporani după puterile sale”. Și eu aș vrea, am suspinat! Răsfoiți „lista”! Halouri, cu numele autorilor și
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
deodată Sebastian, întinzându-i pachetul. Ea răspunse afirmativ, luă una fără să se mai jeneze de data aceasta, tratând gestul profesorului ca pe unul normal, uitându-se după brichetă. Aprinse detașată țigara de parcă ar fi fost într-un bar cu amicii săi, nu în casa dascălului, trase un fum de țigară și-l expiră, urmărindu-i rotocoalele ce se ridicau spre tavan ca un nor în adierea vântului. Îl studie pe furiș pe bărbatul din fața sa. Și-l imagina întinzându-se
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
mă primești, Stau în crâșmă și mai beau, La mine nu te gândești! Lume, te știu cine ești, Știu că tu nu mă iubești, Dacă traiul este bun, Mergem pe același drum. Însă când ajung la rău, Nu mai sunt amicul tău, Nu sunt tânăr, nici frumos, N-am mașină, merg pe jos! Referință Bibliografică: Lume, lume! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 452, Anul II, 27 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
LUME, LUME! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 452 din 27 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354713_a_356042]
-
naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
bătaie. Perioada liceului a trecut repede și, după absolvirea lui, fiecare și-a urmat cursul propriei vieți. Apoi, grupul nostru de prieteni s-a risipit așa cum s-a și format, repede și fără regrete. Erau prietenii de conjunctură, fiecare era amic cu cineva și celălalt, la rândul său, cu altcineva, însă o adevărată prietenie nu s-a legat niciodată. Doar ne simțeam bine între noi, indiferent dacă eram băiat sau fată, pentru că eram tineri cu toții. Niciodată nu ne-am pus problema
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
numele adevărat de fosta nevasta, de Cleopatra Leca-Poenaru. Femeia semăna și-n nume și-n renume cu faimoasa regina a Egiptului, cu care-i plăcea să se compare. Aluat din coca lui Caragiale, verișoare lui primară, cum și-o recomandă amicilor,- Cleopatra era înainte de toate o frivola. Înaltă, solidă chiar, cu un corp atletic, bine pus la punct în strânsorile dedesubturilor, Dalila nu era chiar de lepădat și, bărbații, amatori de șuiete, roiau pe lângă ea, atât pentru izul dulceag al glumelor
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
iubea artă și pictură, mergea la teatru, la concerte, la baluri și la seratele literare ale lui Maiorescu. Stătea mai mult pe la faimoasa Momuloaia, bunica lui Caragiale, care o probozise cu numele de Cleo. Aici, probabil o cunoscuse Eminescu prin amicul sau din acea perioadă, Caragiale, care i-o recomandase că artista de teatru. Cum poetul avea slăbiciunea artistelor de teatru, reflex al peregrinarilor lui cu artiștii de teatru din trupele lui Fani Tardini și Iorgu Caregiale, sau cu artistele de la
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
evreesc... Cine nu-și dorește să fie liber? Sună frumos! Nici eu nu fug de libertate! Dar chiar din primele clipe ale libertății mele, un „compatriot” care mergea în fața mea pe Friederich-Erbert-Strasse acompaniat de un grup, începu a le zice amicilor săi cu ură, bătându-și podul palmei cu pumnul: „Fur și trimit acasă! Fur și trimit acasă!” Ceilalți români, aceia mai „complicați”, sau aceia care și-au complicat conștiința − mai bine zis! −, făcându-se „frate cu dracu pentru a trece
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
dominației austro-ungare se află la Viena, Budapesta, Cluj și Sibiu. Multe dintre acestea, tipărite la Sibiu, au fost culese și publicate de către profesorul Florin Pușcariu în 1913 și astăzi sunt păstrate la Muzeul Brukenthal din orașul de pe Cibin”. În vocea amicului ce-mi stătea în față simțeam o undă de mândrie, pe bună dreptate justificată: aparținea acestor plaiuri și povestea cu drag și dor de ele! În imediata vecinătate a Sebeșului de Sus se află localitățile Sebeșul de Jos, Racoviță și
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
sătenii lui, pentru care avea o reală considerație. O întâmplare cu tâlc și din care reiese frumusețea caracterului oamenilor din zona de obârșie a vajnicului povestitor și iubitor al locurilor și oamenilor ce le-au dat însuflețire, a rămas pentru amicul meu drept pildă pentru tot restul vieții. „Tetea” Vasile, un sătean harnic și tare cumsecade plecase într-o zi la fân și cum pe drum și-a dat seama că uitase acasă furcoiul, s-a întors să-l ia; când
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
a fost un sat tipic transilvănean - continua nea Mitică - și-mi aduc aminte mai ales de acele pălării micuțe, negre, câteodată unsuroase, cu care-și acopereau capetele bărbații ...și numai ei știu câte gânduri stăteau ascunse sub ele”... Nu uitase amicul meu octogenar nici cel mai mic amănunt în descrierea costumelor populare din satul său: toate obiceiurile și tradițiile îi rămăseseră vii în minte! „Când vii bade-n șezătoare...” Din noiembrie și până pe la sfârșitul lui februarie, femeile din Sebeșul lui
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
toate epocile, pentru că îl exprimă pe om. Doar din când în când, ca un ghiocel, de sub mantaua de zăpadă a literaturii proaste, mai scoate capul o operă bună. Care de obicei, nu este observată de criticul grăbit să-și laude amicii, sau mastodonți umflați de propaganda comunistă. Vezi „Istoria” lui Alex Ștefănescu. - Domnule Președinte vă rugăm să ne dați câteva date despre Liga Scriitorilor al cărui fondator și președinte sunteți. Președintele: Deci, după cum am relatat mai sus, în anul 1997 am
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
manager al complexului. Astfel, a doua zi după vizita la cabinetul medicului, îl ia pe Nicu Stoicoiu și pleacă împreună la această doamnă, rugând-o să-i recomande un apartament: “Aveți un apartament pentru dânsul? E cam sărac - îi spune amicul meu - plătesc eu, dar dorim un apartament modest, curat și cât mai ieftin!” Din păcate, nu aveau liber un asemenea apartament, doar unul mai scump, situat pe malul oceanului, cu vedere la mare și cu toate dotările necesare unui trai
UN ROMÂN PISĂLOG SAU UN INGINER NOROCOS?!(CAPITOLULXXI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357174_a_358503]
-
ne va da ajutor, un al doilea volum va cuprinde oameni, îndeletniciri, portul național al domnișanilor mei. Sunt bucuros și mândru totodată că am lângă sufletul meu, lângă ideile mele, pe tânărul vlăstar al familiei Stăncioiu, Laurențiu Ciolănescu, și pe amicul meu, arhitectul Gelu Cazan”, mi-a mai spus domnul Titus Podea. Ar mai fi ceva de adăugat, că economistul domnișan Titus Petre Podea are o viață fericită alături de buna sa soție, profesoară de matematici, pensionară acum, fostă directoare a Liceului
ALBUM DE SUFLET de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357184_a_358513]
-
voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi în mintea mea și în sufletul meu, ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație, și viața cu tine, singura mea speranța”. Eminescu o prezență pe strada amicilor lui, drept logodnică să. Cercul “Junimea” s-a opus ostentativ. Maiorescu afirmă că “nu merită această cinste”, deoarece ar fi o “ușuratica”. Pe deasupra, este “o femeie fără avere”. Probabil Maiorescu nu i-a putut ierta Veronicăi faptul că la 14
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
Statele Unite, este căsătorit cu o femeie deosebită de origine franceză, are o fată superbă născută la Montreal și un băiat venit pe lume la Los Angeles, parcă anume pentru pentru a-i întregi visul și totuși, adesea, în discuțiile cu amicii, care n-au fost niciodată puțini sau de calitate îndoielnică, Dumitru Sinu trăiește cu nostalgie anii petrecuți în Franța, în special în Paris, orașul unic în lume din punctul lui de vedere și al multor altora care au gustat din
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
zilnic servea masa cu ei; doamna Nicole gătea foarte bine, fiind dintotdeauna o gospodină desăvârșită. Proprietarul era comunist convins și mereu îi spunea lui Dumitru Sinu: Noi nu suntem comuniști de ieri sau de azi! Noi am creat Camera Comunelor! Amicul meu îl asculta fără să-l contrazică, nu ducea lipsă de diplomație, ba chiar după câțiva ani de când se cunoscuseră i-a făcut cadou o excursie în Rusia. Francezul s-a întors dezamăgit: voise să vadă cum trăiește muncitorimea sovietică
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
vremea aceea în California, aveam hotelul meu la Long Beach. Mike Florian era un bucureștean cu care mă împrietenisem și-mi era tare drag, cânta minunat la acordeon. Venea la mine des, uneori mă vizita chiar zilnic. Își aducea și amicii cu el când li se făcea de chefuri - să tot fi fost vreo zece -; mâncam cu toții ce ne gătea Nicole, soția mea. Ne simțeam tare bine împreună. Hotelul meu avea și apartamente, cu fire place în living room, iar când
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
prietenii săi, vagabonzii - cum îi plăcea lui să-i numească, - ne retrăgeam într-un apartament, făceam focul în cămin și se-ncingea distracția atât cât ne țineau balamalele!” Chefurile de la Long Beach rămăseseră amintiri frumoase în sufletele lor. Mergeau mulți amici de-ai lui Mike la nea Mitică, toți erau bucureșteni și locuiau în California. Mike Florian și prietenii lui stăteau pe unde puteau. Dăduseră adresa hotelului din Long Beach celor cu care corespondau și nea Mitică primea o mulțime de
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]