2,050 matches
-
88, 108, 131 activitatea instituționalizată / 84 cadrul teoretic / 30, 40, 67 China / 31, 162 colapsul URSS / 27-29, 41, 43, 48-50, 53, 71-74, 77, 133-134, 141, 143-144, 146, 149-150, 161, 169-170 definiții / 40 Germania / 51, 88, 162 Japonia / 51, 162 logica anarhiei / 55-56, 63-64, 69 predicții / 27, 30, 40-42, 48-49, 52, 73, 112, 136, 152, 158, 161 relația "liniară" cu neorealismul și instituționalismul / 55-56, 67-68, 74, 147 relația "triunghiulară" cu neorealismul și instituționalismul / 5556, 67, 70, 74-75 sfârșitul Războiului Rece / 27, 41
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
40, 49, 67 China / 31, 35, 51, 68, 78, 111, 115, 121-127, 136, 159-161 colapsul URSS / 27, 48, 72, 77, 150, 161 definiții / 30 Germania / 31, 51, 68, 78, 80, 82 Japonia / 31, 35, 51, 68, 78, 111, 127 logica anarhiei / 55, 59, 147 logica reflexivă / 55-56, 64, 69, 74, 147 modelul raționalist / 55, 62, 68-69, 74 polaritate / 57, 72 relația "liniară" cu instituționalismul și liberalismul / 55-56, 67-68, 147 relația "triunghiulară" cu instituționalismul și liberalismul / 56, 67, 70, 74-75 schimbarea internațională
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a II-a revăyută și adăugită, trad. Rodica Croitoru, București, Ed. All, 2002. * Richard Little coordonează (alături de Barry Busan) seria Relații internaționale din cadrul editurii Routledge. ----------------------------------------------------------------------- SISTEMUL INTERNAȚIONAL DUPĂ RĂZBOIUL RECE 2 1 Prefața editorului seriei Cuvânt înainte Introducere Reevaluarea logicii anarhiei Politica externă germană după Războiul Rece Politica externă japoneză după Războiul Rece Politica externă chineză după Războiul Rece Concluzii Momentul 11 septembrie 2001 și urmările sale Bibliografie Index
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ea le recompensează pe unele, pedepsindu-le pe altele, prin intermediul a două mecanisme: socializarea actorilor și competiția între ei. Structura este definită prin trei eșaloane, dintre care primul este principiul organizator al sistemului. Pentru sistemul politic internațional, principiul organizator este anarhia: nu există nici o autoritate deasupra statelor. Astfel este separat domeniul politicii internaționale de cel al politicii interne, organizată ierarhic. Pentru a ilustra modul în care anarhia constrânge comportamentele actorilor, Waltz recurge la analogia cu echilibrul pieței din teoria economică neoclasică
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
care primul este principiul organizator al sistemului. Pentru sistemul politic internațional, principiul organizator este anarhia: nu există nici o autoritate deasupra statelor. Astfel este separat domeniul politicii internaționale de cel al politicii interne, organizată ierarhic. Pentru a ilustra modul în care anarhia constrânge comportamentele actorilor, Waltz recurge la analogia cu echilibrul pieței din teoria economică neoclasică un domeniu similar din punct de vedere structural (ibidem, p. 89) cu sistemul politic internațional, în sensul că în ambele funcționează principiul autoajutorării. Piața condiționează comportamentul
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
interacțiunile lor pot fi teoretizate. Conceptul de structură permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de sistem. În cazul acestora din urmă, unicul eșalon la care ele pot apărea este al treilea (polaritatea); primele două (anarhia, respectiv absența diferențierii funcționale) sunt parametri, nu variabile. O teorie strict sistemică a politicii internaționale ar trebui să expliciteze presiunile exercitate și posibilitățile de acțiune oferite de sisteme având diferite structuri, fără a intra însă pe terenul politicii externe adică
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
statele să se comporte ofensiv unele față de celelalte, conturându-se trei modele generale de comportament: teama, autoajutorarea și maximizarea puterii. Raportarea teoriei lui Mearsheimer la cea a lui Waltz sugerează că realismul lui Waltz este unul defensiv, în sensul că anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului balanței de putere. Mearsheimer (după exemplul lui Morgenthau) avansează un realism ofensiv: în condițiile anarhiei și dilemei securității, marile puteri caută să-și maximizeze puterea relativă în raport cu competitorii, având drept țel fundamental hegemonia
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
lui Mearsheimer la cea a lui Waltz sugerează că realismul lui Waltz este unul defensiv, în sensul că anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului balanței de putere. Mearsheimer (după exemplul lui Morgenthau) avansează un realism ofensiv: în condițiile anarhiei și dilemei securității, marile puteri caută să-și maximizeze puterea relativă în raport cu competitorii, având drept țel fundamental hegemonia. Puterea unui stat este definită în termeni de capacități și include componente precum populația și forța economică, însă decisivă este puterea militară
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
nu mai este unul pur structural, ci include și factori nestructurali precum diplomația, politica internă sau competența conducătorilor. Indiferent de afilierea la programul neorealist sau realist neoclasic, adepții defensivei apreciază că statele pot găsi soluții de cooperare, în condiții de anarhie. Gândire realistă și teorie neorealistă Kenneth Waltz pretinde că demersul său aduce teoriei politicii internaționale acea legitimitate științifică pe care realiștii clasici sau protagoniștii celei de-a doua dezbateri nu încercaseră (sau nu reușiseră) să i-o confere. Lui Hans
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul individual de a căuta puterea). Teoria lui asupra balanței de putere nu putea fi, pentru Waltz, o teorie explicativă a politicii internaționale. Ea
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
în secolul al XVIII-lea, ale lui Rousseau) și două reacții contemporane față de realismul structural: realismul neoclasic și realismul alegerii raționale. Distincția între realismul clasic și cel structural are la bază, evident, opțiunea acestuia din urmă pentru a treia imagine, anarhia internațională realismul 1. Trebuie menționat faptul că, în alte tipologii, create pe baza altor criterii, Mearsheimer este inclus în categoria realiștilor neoclasici. Totodată, critica lui Waltz la adresa reducționismului lui Morgenthau sau chiar al lui Aron este în primul rând o
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
ceea ce a construit societatea modernă în politică și economie a fost pentru protejarea acestei libertăți individuale (de la setul de probleme teoretice și constituționale asociate libertății negative, până la proprietatea privată și economia de piață; dar libertatea împinsă până la extrem duce la anarhie. În istoria gândirii filosofice, întrebarea dacă omul poate fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
De la statul minimal, paznicul de noapte în viziunea clasicilor, până la statul omniprezent, totalitar, fiecare dintre noi poate să aleaga exemplul care-i este pe plac. Un lucru este sigur: statul, oricât de minimal ar fi, trebuie să existe. Conviețuirea în anarhie nu este posibilă. Însa important este ca el să acționeze în anumite limite, să fie un stat de drept. În concepția lui Friederich Hayek, acesta ar trebui să le dea indivizilor diferiți aceleași posibilități obiective, regulile să fie aplicate întotdeauna
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Evoluția relațiilor dintre state, enorma diversitate a acestora, precum și dinamica teoretică a făcut ca și abordarea de tip realist să se diversifice și să se aprofundeze. De exemplu, Barry Buzan observa încă de la începutul anilor '80 că simpla condiție a anarhiei nu presupune cu necesitate relații conflictuale între state. Studiind relațiile dintre țările din nordul continetului european, el introduce conceptul de anarhie matură, pentru a defini raporturile dintre aceste state puternice și mulțumite: fiecare dintre actori înțelege preocupările de securitate ale
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
diversifice și să se aprofundeze. De exemplu, Barry Buzan observa încă de la începutul anilor '80 că simpla condiție a anarhiei nu presupune cu necesitate relații conflictuale între state. Studiind relațiile dintre țările din nordul continetului european, el introduce conceptul de anarhie matură, pentru a defini raporturile dintre aceste state puternice și mulțumite: fiecare dintre actori înțelege preocupările de securitate ale celorlalți, iar dilema securității este îmbunătățită. O amenințare cu forța între aceste state nefiind luată în calcul, se poate observa aici
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
Renovatio Romani Imperii este ideea care domină 38, restaurarea nominală a acestuia fiind materializată în Imperiul franc carolingian. Cu această idee se face trecerea de la regnum Francorum la Imperium. Dacă în Galia ordinea se va instaura după o perioadă de anarhie, în Alemania cucerită și evanghelizată se constata un progres social evident. Începând cu anul 774, Carol cel Mare se numește "rege al francilor și longobarzilor și patriciu al romanilor", ceea ce însemna că el a unit regalitatea francă cu cea longobardă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vor fi încununate de succes în timpul lui Frederic I Barbarossa (1152-1190), inițiatorul unei politici de reconstituire a autorității imperiale pe baza relației feudo-vasalice79. În acest fel începe reconstituirea domeniului regal, uzurpat de marii feudali în perioada luptelor pentru învestitură și anarhiei interne. Politica de echilibru promovată de împărat 80 a fost rezultatul colaborării cu stările privilegiate: asocierea marilor principi la guvernare, promovarea în demnitățile ecleziastice a oamenilor săi de încredere din rândul ministerialilor și al micii nobilimi. În acest fel, Frederic
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
scara întregului Imperiu. Ierarhizarea socială a fost păstrată și transmisă prin două "oglinzi" izvoare de drept (spiegel): Sachsenspiegel (1230) și Schwabenspiegel (1274)95. La sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, perioadă ce coincide cu anarhia feudală a interregnului (1254-1273) și cu limitarea incipientă a puterii imperiale, se constituie stările, care vor dobândi, în virtutea privilegiilor, caracter corporativ: principii laici și ecleziastici (Fürsten), seniorii (Herren) și cavalerii (Ritter). Acestor trei stări privilegiate li se vor adăuga orașele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1255, în Dieta de la Worms, și-au făcut pentru prima dată apariția. Un an mai târziu, în martie 1256, Adunarea orașelor renane hotăra că acestea vor sprijini și executa voința principilor electori în privința actului electiv, pentru a se pune capăt anarhiei. Este un document remarcabil, prin care se reconfirmă realitatea: dreptul alegerii era limitat și consfințit doar pentru cei șapte principi electori, așa cum îl cunoaștem de la Rudolf I de Habsburg. Delimitarea totală a funcțiilor Dietei imperiale față de actul electiv era întărită
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
consfințit doar pentru cei șapte principi electori, așa cum îl cunoaștem de la Rudolf I de Habsburg. Delimitarea totală a funcțiilor Dietei imperiale față de actul electiv era întărită. După domnia lui Henric al VII-lea de Luxemburg (1308-1313)140, până în 1346 reapare anarhia, pe fondul luptelor pentru tron desfășurate între familia dinastică de Habsburg, conții de Luxemburg și principii Bavariei. În aceste lupte au intervenit Franța și papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori de la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de facto la tronul imperial. Alegerea împăratului va deveni treptat o "licitație" pentru principii electori, care ofereau tronul pretendentului mai bogat (este ilustrativ chiar cazul alegerii lui Carol Quintul). Domnia lui Frederic al III-lea (1440-1493) a accentuat fărâmițarea și anarhia feudală 149, deși în timpul lui două Diete succesive au adoptat hotărâri importante în încercarea de organizare a Imperiului. 5. Reformarea Imperiului. Fărâmițarea politică și începutul renașterii germane Pe scena unei Europe care căuta să își definească frontierele statale, cazul Germaniei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
solide, un regim seniorial întărit, un regnum francorum rex Francorum înlocuit cu regnum teutonicorum/rex Teutonicorum au dovedit că este mai apt pentru destinul ce i se pregătea 174. Se impuneau în această perioadă și măsuri ferme care să îngrădească anarhia provocată de războaiele interne, iar Biserica, prin forța sa morală, era atunci singura în măsură să ia asemenea măsuri contra cavalerilor războinici. După mai multe încercări, conciliul de la Poitiers (anul 1000) a proclamat "pacea lui Dumnezeu"175, stabilind pedeapsa cu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și socială, de atingerea, pe planetă, a unui punct în care a devenit inutil orice fel de explicație atotcuprinzătoare a mersului istoriei și culturii? Întrebare provocată de postmodernitatea care și-a pus amprenta pe viața societății contemporane, unde: "Haosul și anarhia par să fie singura regulă; istoria nu există cu adevărat în nici un sens mai strict sau inteligibil; nu putem cunoaște viitorul, nici trecutul și, se pare, nici măcar prezentul" (Virgil Nemoianu). Postmodernitatea neantizează orice urmă de determinare în istorie, totul este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]