2,109 matches
-
simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Am rămas o candelă arsă de sensuri. Am căutat în norii de trupuri Aroma de ceață aprinsă n mistere Și-n simfoniile albe de nuduri Universul rămas în frumoasele sfere. Am căutat omul de stele Și-n armonii de priviri ancestrale Această apropiere culeasă din ere E o îngemănare îngenunchiată-n pocale. SUFLET DE TIMP Iarna a venit ca o taină de soare Inima mea e un clopot de cer Ce-mi transformă despărțirea-n uitare Prin gândul de secol înserat de-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în brațe, trupul tău de zări Și cupa plină mi s-a spart de șoapte. M-a părăsit iubirea în aerul de dor Unde mi-e trupul un infern banal Am un surâs de zile visător, Prin sângele de genii ancestral. M-a părăsit iubirea când sărutam idei Venite dintre lumile de secoli Aveam în sânge, scrumul de puteri Și n tâmple-arome de istorii. M-a părăsit iubirea și lacrimi multe-aveam Icoana sfânt-a neamului de vieți, Se-amesteca prin somnul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dansa ca un vis. Ne urmărea întunericul plâns Din fulgerările caste. Cuvintele erau venite din vieți și încercau săruturi de vânt. Îngerul născut de profeți Ne veghea în cerul cel sfânt. Și până în zori, frumoșii nebuni Se plimbau în călătorii ancestrale Cu ploile dezbrăcate-n genuni Disperați de lacrimi amare. FLOAREA DE PĂMÂNT în amintirea colegelor: Geta Păscălin, Adriana Flondor, Valentina Roșca Și de-ar fii ca Dumnezeu să poată să șteargă lacrima uscată sub pământ Omenirea din dureri mai iartă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă." în această scufundare în adâncurile oglinzii, ca și, în general, în această căutare a obiectelor stranii e ceva din căutarea în apele propriului subconștient și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
poștă scrisoarea către d-l Oprea. Apoi vizita în „Orașul de sus”, Cimitirul, cu flori și lumânări, precum și pioase gânduri pentru cei din lumea umbrelor. Liniște - perfectă, liniște cu gânduri pioase. Doar două țigănci angajate ale cimitirului nu-și uită ancestralul obicei de a întinde mâna - cerșind... Pentru astăzi, 27 martie, gândul mă poartă către dramaticul an 1918, când ne-am bucurat de primul semn al viitorului Țării. Basarabia revenea la patria mamă după raptul samavolnic din 1812, urmat de o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vijeliei, legănarea pronunțată a coroanelor pomilor, norul de praf dens stârnit și purtat de departe, picurii mari de ploaie, într-un cuvânt - clocotul naturii dezlănțuite cu numeroase fulgere, tunete și trăsnete rar întâlnite în viața mea! Pentru moment am un ancestral sentiment de teamă, de frică pe care-l vor fi simțit și oamenii din îndepărtata copilărie a lumii!! O adevărată crispare mult tensionată, o așteptare a unui sfârșit apocaliptic - care a durat doar patruzeci de minute, o adevărată veșnicie pentru
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
e de glumit. În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
potrivită, iar culoarea era un gri Închis, bătând spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste tot vedea găuri negre Înconjurate de cordon ombilical!? Când Mașa reveni de la bucătărie, Extraterestrul Îi spuse: - De credință ne-am putut vindeca, dar de alcool, nu. Și să nu crezi că savanții n-au Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fi trebuit să îl urască. Războiul lui Ernie Pike este un teatru al pasiunilor și al mântuirii. În purgatoriul bătăliilor, soldații au ocazia de a contempla infernul sau paradisul. Întâlnirea dintre luptători este și o întâlnire între rivalități și cutume ancestrale. Pentru senegalezul ce vine din adâncul nedomolit al Africii, ofensa adusă onoarei sale nu poate fi răscumpărată decât prin sânge. Atunci când sergentul francez cade lovit între linile inamice, africanul se lansează în urmărirea lui, nu spre a-l readuce între
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
condițiile unei evidente disproporții de forță! Nu are nicio importanță faptul că, uneori, tocmai cel mic nu și-a evaluat corect puterile și a sărit la bătaie. Se vede treaba că acest imperativ s-a ivit pe fondul unei temeri ancestrale de alții mai mari. Toate acestea nu ne împiedică să fim străbătuți, sau măcar încercați, de o undă de mândrie când găsim, în orice domeniu, pe unul mai slab ca noi. Inversând perspectiva am putea spune că existența celor mici
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sale, refuzând să presteze, indiferent de oră, de zi sau noapte, orice fel de muncă? Și dacă nu muncea, creierul lui Oliver nu obosea... Gândurile sale erau asemenea păsărilor cerului, asemenea norilor și a crinilor sălbatici ce Înfloreau pe câmpul ancestral.... Însuși Tatăl ceresc se juca deseori cu ele... Noaptea, Oliver avea să-și propovăduiască ideile, transmițându-le prin intermediul alfabetului Morse În camerele vecine, unde se aflau amestecați de-a valma oameni-picior, oameni-urechi, oameni-gât, oameni-mâini, oameni-ferestre și oameni-uși, acoperiți de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala teamă pe care o resimțea de fiecare dată stomatologul Paul atunci când se gândea, În momentele de cumpănă Între zi și noapte, la trecerea sa Într-o altă existență, mai intimă și mai puțin agitată decât aceeea În care Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
complexul său. Ce-i al meu este și al tău: acesta e principiul după care ar fi trebui să călăuzească bunul mers al lumii. Noi Însă ne cramponăm În egoism. A sosit Însă momentul să ne lepădăm de egoismul nostru ancestral. Prin jertfă de sine, cu sau fără voia Celui de Sus, ne putem Înălța dincolo de binele și răul acestei lumi... Femeia e lucrul dracului”, conchise inginerul. „De aceea nici bunul Dumnezeu, nici diavolul nu reușesc s-o stăpânească niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care‑i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bătrâni, că pisica este animalul Mariei. și nu vorbesc prostii, ci vorbesc despre animale sacre. În tradiția și în poveștile fiecărui popor sunt lucruri, obiceiuri, animale, plante benefice oamenilor și invers. Trebuie doar să putem ști a interpreta corect zestrea ancestrală. Discutam azi cu doamna Florentina U. și am avut amândouă același gând : să încercăm să-i facem pe oameni să realizeze că nu trebuie să le fie frică, că sunt puternici și au șansa Invingătorului în lupta cu puterile malefice
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
lucru esențial: pe ei se trimit la moarte, nu pe noi. Vedeți dumneavoastră, eu am observat bine acest fenomen: acei oameni simpli, modești, indiferent de categoria socială căreia îi aparțin, își cunosc locul, limitele, menirea. De unde le cunosc? Din subconștientul ancestral unii, din studiu profund alții. știți, românul are o vorbă înțeleaptă tare: ”cu cât ești mai deștept, cu atât ești mai modest”. Iată, deci, că am ajuns și la a doua calitateMODESTIA. Toți acei oameni modești, în majoritatea lor anonimi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
câteva piese antologice asupra cărora se poate aplica o analiză mai epică. Dar cum să aplicăm la Barbu metodele pedagogice? Căci explicând După melci în cheie folclorică, fără a releva și existența unor planuri ascunse ce se referă la ritualuri ancestrale, deschidem o falsă analiză. O poezie de Ion Barbu scoasă din cadrul ei anume gândit își pierde imunitatea la vulgar, și este în primul rând cazul poemelor din maniera sa balcanică. Poezia "așa cum pare" nu este reprezentarea de suprafață a poeziei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
providențială se apropia prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin, care opri mașina chiar în dreptul necazului și disperării lui: Domnule, doriți un loc la un hotel, asta e sigur. Deci, stimate domnule, vă rog să veniți cu mine! Dintr-o ancestrală precauție de provincial și de bețiv, Vladimir încercă să rețină numărul mașinii și figura-i comună de șmenar de pe Dâmbovița. Însă taximetristul clandestin îl zori prin ninsoarea care nu mai contenea în noapte: Haideți, urcați, domnule Ferdinand! Pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gerului, orbit de o impresie confuză și de căldura imensă, a unui soare virtual, clocotind în simțurile celor ce mor înghețați, care-i umplură de plăcere inima copleșită de căință, convins fiind că ajunsese, undeva, în Cetatea Ierusalimului. Albert și ancestralul său amor "Il faut que le plus grand nombre possible de gens ait la posibilité de connaître les conquêtes de la science." Albert Einstein 12 Ghidul-șofer, un bărbat mijlociu, cu un nume greu de pronunțat și greu de ținut integral minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură Profesorul. Iată-mă dinaintea unui aborigen din alte timpuri... Pe măsură ce se apropia de el, Profesorul observă că Vânătorul înainta fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără protecție maximă. Profesorul ar fi vrut să-i răspundă: Mi-ar trebui, acum, o injecție antitetanică! Nu reuși, însă, să găsească pentru termenii medicali, necesari în împrejurările de față, un arhaism care să fi fost în acord cu spațiul ancestral unde părea că nimerise. Pe când Profesorul se căznea să tatoneze intențiile celuilalt, Vânătorul spintecă aerul înmiresmat al pădurii printr-un un șuier melodios. Apoi, strigă ceva neînțeles. Părea că el are un al doilea grai, pentru cei din tribul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme, continuarea ancestralei și necunoscutei terapii. Estimp, maimuțica se reîntoarse țopăind, cu o ramură având pe ea câteva frunze rotate, fiecare mustind de o grăsime lipicioasă. Aborigenul alese, cu băgare de seamă, una dintre cleioasele frunze, o atinse, mai întâi, cu buzele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tifla țopârlancelor ăstora mercantile, care se gândesc pururea la chilipir, la agoniseală și care n-au nici un simț artistic! Totuși, trebuie să mergem! suspină Greierele-dregător. Trebuie să ne conformăm oficialei poftiri a neamului furnicilor, deoarece, asupra fiecăruia dintre noi, grevează ancestralul împrumut de grăunțe, pomenit, până azi, în fabula acelui cronicar, La Fontaine, pe care o învață școlarii cei mai mici. În timp ce temperamentele colerice îl acuzau, prin cârciumile pline de fum, pe Greierele-dregător de dramatizare voluntară, ziarele de dimineață și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]