2,942 matches
-
a afirmat convingerea că PNL, PC și PSD au inteligența de a nu mai accepta să intre în defensivă, „au înțelepciunea de a refuza să se justifice în fața 'principiilor portocalii' care, de fapt, ascund doar impostură și incompetență“, informează Agerpres „Angoasa stăpânului a cuprins întreaga faună portocalie, care a început să se zbată, să strige, să amenințe. Din nou comuniștii, din nou securiștii!, din nou trădarea principiilor liberale!, din nou acorduri și înțelegeri secrete!. Le-am auzit în exces și în
Voiculescu: Alianţa PNL - PC şi coagularea opoziţiei l-au speriat pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/49294_a_50619]
-
regizorul și profesorul Radu Penciulescu (invitat la Limoges) pe tema Antigona. Un subiect privit din perspectiva celui mai dureros prezent, războiul din Afganistan, unde morții devin prezențe aproape permanente în cetate, iar problema piesei, înmormîntarea lor, este și astăzi o angoasă, ceva fundamental, o atitudine de viață și de moarte. Tinerii actori au conștientizat profund, din perspectiva prezentului acut, dramatic, unul din motivele tulburătoare ale tragediei antice grecești. Problema Antigonei devenea și în secolul 21 la fel de pregnantă pentru o femeie ce
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic, fertilă în planul meditației, care bântuie nopțile lui Eminescu sau Blaga, ci o spaimă neputincios-orgolioasă, abulică, angoasă pură. Cu răceală părtinitoare se întoarce Bacovia asupra sa, descoperindu-se „lut asudat cu miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La adăpostul
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Simona Vasilache De ce înnebunesc oamenii pare să fie întrebarea pe care, în forme diferite, Camil Petrescu și-o tot pune. De ce lucruri firești antrenează, în crescendo, un cortegiu de angoase. Probleme cărora, trecând chiar peste inabilitatea unor construcții literare care le îmbracă, nu poți să le contești actualitatea. Suflete tari e un astfel de studiu de caz. Al unui bibliotecar care demonstrează că cine nu a citit cărțile e condamnat
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
din opera dificilului Salman Rushdie - că sînt puține lucruri mai provocatoare intelectual decît traducerea. Ea activează mecanisme care merg cu mult dincolo de simplul exercițiu al echivalenței lingvistice și care înlesnesc o gimnastică mentală ale cărei satisfacții depășesc, de cele mai multe ori, angoasele inevitabil generate de ingrata poziție de Ťtrădătorť. Pentru mine, una din cele mai mari satisfacții este aceea că te transformi într-un cititor extrem de atent și complex. Traducerea este printre cele mai profunde forme de lectură." Pe care nu o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
sînge" de Ingvar Ambjornsen. Dramatizare de Axel Hellstenius în colaborare cu Petter Naess. Traducerea: Petre Bokor. Regia: Vlad Massaci. Scenografia: Andu Dumitrescu. Ilustrația muzicala: Cristian Juncu. Uneori, sînt eu. lntr-un fel sau altul. Intr-o măsură sau alta. Unele dintre angoasele lui Elling, fricile si an-xietațile lui au fost, sînt si vor fi si ale mele. Uneori, închis în casa proprie ca într-o colivie, defilînd în sus și-n jos în pijama, refuzi să ieși. Atunci, construiești, însingurîn-du-te tot mai
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
timp cu mine. În călătorii lungi, prea lungi prin țară, în orele mele lungi, prea lungi de nesomn. Elling și Kjeill Bjarne, cei doi protagoniști, un alt fel de „cuplu ciudat" față de cel al lui Neil Simon, mi-au însoțit angoasele și mi-ai dat brînci înapoi în lumea de care fugeam. Și eu credeam, și mai cred, că ascuns în spatele unor ochelari de soare, nu te observă nimeni. Și eu aș vrea să fac giumbușlucuri și salturi spectaculoase ca să fiu
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
pentru mulți dintre români și nesfîrșita tranziție spre nicăieri. Popeye este o victimă a tranziției. Dezumanizat complet în nesfîrșita alergătură pentru o viață mai bună, obligat să coabiteze cu o soție pentru care nu (mai) simte nimic, el trăiește o angoasă perpetuă: „Nu mai cred în nimeni. E îngrozitor să nu mai crezi în cineva. Lumea din jurul meu e blazată, indiferentă, nici măcar nu mai discută ce se întîmplă. Dacă nu înjură, fiecare se gîndește mai mult la el. Să obțină pentru
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
nativ de umor, tonic, optimist, în ciuda unor lungi șederi în sanatorii, ține balanța între insul social exteriorizat și cel depresiv ce alimentează substanța romanelor sale, unde însă anxietatea și sațiul nu se scaldă în noroaie naturaliste. Ceea ce nu înseamnă că angoasele i se absorb integral în romane - în Jurnalul unui adolescent (1941), în Tinerețe ciudată (1943), în Moartea cotidiană (1946), ultimele două narațiuni de certă noutate în gen, preludând curente ce-și vor revendica geneza în Occident. Aceste romane, precum și Așteptând
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
să înfrunte teme provocatoare, nu teme de pierdut vremea. Și ce temă poate fi mai provocatoare pentru un adolescent decît însăși moartea?! Nici una, firește, pentru că aceasta e provocatoare absolut. Așa că de apocalipsă scrie Diana, de agonie, de supliciu existențial, de angoase teribile de sine: „Noaptea e un ochi trist din care plîng./ Vreau uneori să se facă liniște în mine,/ dar apocalipsele nu-mi tac.//.../ Mă așez într-un pat trist și/ plîng despre nimic ca și cum/ aș plînge despre toate./ Lumina
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
ți-au apus cumva tristețile/ pentru că în cataclismul/ ultimei îmbrățișări/ se năpustea deja/ înfometată/ spaima” (Înfometată spaima). Precum se vede, Petruța vrea să combine nonșalant teribilele cu diafanele, în gramaje chibzuite, așa ca poemul să nu dea în convulsii de angoasă. Zicerea e ușoară, cu frivolități cotidianiste, dar asta tocmai pentru că ea rulează, pe fond, lucruri de gravă emfază existențială (erotică sau depresivă): „nu știam dacă împreunarea/ ne era început sau sfîrșit/ urletele noastre/ erau Cîntarea Cîntărilor/ delirul n-avea milă
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
ale fetii"), trece repede de la depresie la exultanta, iubitoare de extravaganțe, de aventură, de risc, gata să se amuze din orice (că și prietena ei de altfel: "semănam în privința asta și considerăm că hazul este cel mai bun remediu împotriva angoaselor"). Lăură - în toate mai stăpânita, reflexiva, de o controlată pasionalitate, măsurată ("feministă exact cât trebuie"), mai putin spontană, măi ezitanta, măi analitică. Amândouă au inclinații artistice, iubesc muzică, Chloé este de fapt actrița, iar Lăură pictează. Retranșarea în prietenia lor
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
consemnează o problematică nedeslipită de emoție, de impulsurile umorale diverse care pun în chestiune ideile curente, valorile acceptate. E o infuzie de viață, un lirism speculativ în aceste pagini cîteodată măcar aparent "disperate", debusolate, o vitalitate ce ia înfățișarea incredulității, angoasei. Un gest capital e cel al inadaptării în cheie avîntată ori depresivă, punct de referință al oricărui act creator. Arșavir Acterian își mărturisește alternanța dintre o frenezie paroxistică, maladivă și incapacitatea integrării în mediul social: "Veselia mea, cînd se isca
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
puterea exemplului ea propune reîntoarcerea la una dintre valorile de temelie ale României moderne: familia. În epoca pornografiei și a tuturor dezrădăcinărilor posibile un arbore genealogic precum cel al familiei Noica dă sentimentul forței, al trăiniciei, al măreției. Neliniștile, temerile, angoasele individului sunt lesne de înlăturat atunci când omul știe că face parte dintr-o construcție seculară și că în spatele său se află întreaga putere și destoinicie a tuturor înaintașilor săi. În doctrina multor partide de azi (în special a celor cu
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
banii, după ce i-a suflat iubita, și încă unul care administrează fără prea multă bătaie de cap un bar de pe Covaci și care-l găzduiește pe Vali după ce acesta decide să-și lase iubita în plata Domnului și a propriilor angoase. Una peste alta, un mediu care produce un consistent zgomot de fond, alături de acela, ubicuu, al Bucureștiului: „Am înaintat pe bulevardul imens și în față mi-a apărut Casa Poporului. Ca o catedrală în miezul junglei africane. (...) Jos, la nivelul
Acolo „unde viața cotidiană se încăpățânează să meargă mai departe“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4376_a_5701]
-
trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul Neagu din Piața Televiziunii, Iuliu
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd să se facă după un drum de două/ sute de zile... Nu de 40
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
secolului trecut. Lumea lui Gambrinus și a țal-ului. O lume care, dînd zațul pe spumă, găsește, așa, soluții anti-criză. Idealul ei nu e nici beția (cu bacoviana justificare de mai tîrziu că "altfel e greu pe pămînt"), nici tipicul angoaselor de cafenea, descîntate aristocratic, lîngă o ceașcă în care se arată destinul. Ce vrea lumea asta a bărbaților - damele sînt, de obicei, obstinate băutoare de ceai... - e răcorirea. Luarea de pe suflet, cu o lejeritate în bună parte jucată, a problemelor
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
omului contemporan, măcinat de dileme minore, alienat față de sine, de lume și de ceilalți, insensibil mai ales la valorile spirituale care ar trebui să dea greutate și sens existenței. Diavolul nu este altceva decât personificarea golului și a sentimentelor de angoasă și panică din noi. Dincolo de semnificația filosofică și metafizică pe care vrea s-o acorde romanului său, Gabriel Chifu se arată a fi un maestru descriptiv al stărilor negative, de inconfort fizic și mental, de incomunicare și ruină lăuntrică. Lui
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
mai merg cu Mali și Cioanta pe Calea Secii. ŤȘi cu ce mă duc? Cu trenul?ť Cum arăta un tren, în realitate, n-aveam cea mai vagă idee. ŤNu, cu mașina. Te duci cu domnu� din josť. (pp. 111-112) Angoasa copilului crește pe măsură ce vacanța de vară se apropie de sfîrșit, iar în ziua plecării încearcă să fugă de acasă fiind cu greu coborît de pe gardul pe care se refugiase. Memoria lui Octavian Paler este pe cît de cuprinzătoare, pe atît
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
unei cvasi-copile dintr-un orășel de provincie de cea a unei studente bucureștene, aflate în pragul măritișului. Puține eroine din istoria literaturii române ar putea rivaliza cu Letiția Branea în privința minuțiozității detaliilor în care este zugrăvită. Faptele, gândurile, visele, senzațiile, angoasele Letiției sunt mereu la vedere, dar aceasta nu tulbură cu nimic latura de mister a personajului, natura sa contradictorie. Cu cât aflăm mai multe, cu atât personajul Gabrielei Adameșteanu devine mai credibil, dar și mai dificil de înțeles. La capătul
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
puteau fi nopțile ei, când se tot trezea, tresărind, în cămașa umedă pe care șovăia să o schimbe, și ochii, năuci de somn, i se opreau cu spaimă, amintindu-și, pe licărul însângerat al candelei?" (p.177) Autoarea recompune aici angoasele mamei, imaginându-și propriile sale angoase, într-o eventuală situație similară. Oricât ar părea de bizar, în pofida a tot ceea ce s-a scris despre ea, proza Gabrielei Adameșteanu nu este, câtuși de puțin analitică. Ca o mare prozatoare ce este
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
tot trezea, tresărind, în cămașa umedă pe care șovăia să o schimbe, și ochii, năuci de somn, i se opreau cu spaimă, amintindu-și, pe licărul însângerat al candelei?" (p.177) Autoarea recompune aici angoasele mamei, imaginându-și propriile sale angoase, într-o eventuală situație similară. Oricât ar părea de bizar, în pofida a tot ceea ce s-a scris despre ea, proza Gabrielei Adameșteanu nu este, câtuși de puțin analitică. Ca o mare prozatoare ce este, scriitoarea descrie, nu problematizează. Descrie ceea ce
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
invers: „cu cît e mai intens spasmul developat, cu atît e mai rece și mai insensibilă relatarea. Rolul poetului e doar cel de instrument revelator, de scrib al văzutelor, de martor al propriei drame”. Poetul ar da numai „raportul de angoasă”. Mi-e teamă însă că, dacă în Ziua de dinainte se petrece, cum zice Mircea Martin, o mutație, ea are un sens care merge în direcția opusă acestei observații, concretizată într-o asumare mai directă, mai personală a traiectului simbolic
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
dilată enorm, imprevizibil, pînă la a exercita o insidioasă, lentă teroare: "îmi dau seama/ crăpăturile lentilei ochelarilor/ sînt drumuri lungi pe care nu le pot învinge/ într-o singură viață" (ibidem). Se impune un amestec de calm încordat și de "angoasă leneșă" (V. Ierunca): "ploaia merge înainte/ stropii mari împroașcă ferestrele/ călătoresc prin tot orașul ori numai/ pe anumite străzi/ uneori sînt atît de rari încît/ între ei încap nașteri și morți" (Poem refuzat). La rîndul său, clipa, detaliu al timpului
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]