2,924 matches
-
care a dominat secolul XX, a fost sursa profundă a dogmatismului modern. Dogmatismului sovietic i s-a opus cel occidental. Dogmatismul dezvoltat în procesul de absorbție a sistemului comunist, ca orice dogmatism, a fost caracterizat de o închidere izvorâtă din angoase iraționale. Vorbim tot mai mult despre necesitatea trecerii spre o „societate a cunoașterii”. Primul pas al constituirii unei asemenea societăți este acceptarea alternativelor în toate zonele deciziei. Epilog: istoria merge mai departe, dar cum?tc "Epilog\: istoria merge mai departe
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prieteni și vecini. Ne dăm seama după metamorfoza pe care-o suferă orice individ care devine anonim: realizarea instinctelor, pasiunilor și intereselor care dormitează în străfundurile lui depind de un mare număr de alte persoane. Vedem cum indivizii cad pradă angoaselor sociale și presiunilor de a se conforma și asemăna cu un model colectiv. Conform acestei concepții, schimbarea nu e rezultatul unei proletarizări a omului, nici a unei socializări a economiei. Asistăm, din contra, la o masificare, adică la amestecarea și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
diferită de cea a concetățeanului, vecinului, prietenului său. În această revendicare de egalitate se află rădăcina conștiinței sociale și a sentimentului datoriei. Tot în ea vom găsi, în mod cu totul neașteptat, baza a ceea ce psihanaliza a revelat ca fiind "angoasa infecției", a sifiliticilor, angoasă corespunzînd luptei pe care acești nefericiți sînt obligați să o susțină împotriva dorinței inconștiente de a-și transmite boala celorlalți: de ce oare trebuie să rămînă ei singurii infectați și le sînt refuzate atîtea lucruri în timp ce ceilalți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
concetățeanului, vecinului, prietenului său. În această revendicare de egalitate se află rădăcina conștiinței sociale și a sentimentului datoriei. Tot în ea vom găsi, în mod cu totul neașteptat, baza a ceea ce psihanaliza a revelat ca fiind "angoasa infecției", a sifiliticilor, angoasă corespunzînd luptei pe care acești nefericiți sînt obligați să o susțină împotriva dorinței inconștiente de a-și transmite boala celorlalți: de ce oare trebuie să rămînă ei singurii infectați și le sînt refuzate atîtea lucruri în timp ce ceilalți sînt sănătoși și au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vezic... urinar...); dirijeaz... de asemenea, eliminarea toxinelor din organism și realizeaz... echilibrul sexual al persoanei. Are un rol de bâz... în supraviețuire și în situații de urgent..., asigur... leg...tură cu p...mântul, r...spunde de creativitate, acumuleaz... anxietatea și angoasele, determin... flexibilitatea, adaptabilitatea și ruperea de gândirea rigid..., determin... scurgerea în p...mânt a energiilor uzate din corp. Se ocup... de mecanismele ce duc la obținerea celor ce țin în viat... corpul fizic (bani, hran..., etc.), asigurând supraviețuirea. Conține informațiile
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
în Tantra este un punct de excitație și de recepție a energiilor și senzațiilor sexuale. Aceast... chakr... este responsabil... de semnalizarea apropierii unei persoane f...r... a o vedea, iar un câmp CS cu valori sc...zute poate duce la angoase, fobii, complexe de inferioritate și chiar infecții. Blocarea ei determin... impotenta, vaginismul, bolile renale și ale vezicii urinare. Tot de ea depinde și practicarea cu pl...cere a actului sexual și relaxarea, ea controlând practic calitatea relațiilor noastre. La femei
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
în tradiția clasică a elenismului târziu. Din fericire, numai o asemenea corporalitate este constitutivă pentru sinele nostru adânc, acel superior summo meo et interior intimo meo despre care vorbea Augustin în Confesiuni (III.11). Cel care a interpretat mai adânc angoasa omului european în fața corporalității din perspectiva unei reflecții fenomenologice asupra ipseității este filozoful Michel Henry. Spre deosebire de Foucault, abordarea lui Henry nu este istorică, deși include referințe la autori importanți pentru gândirea creștină (Tertulian, Irineu, Chiril al Alexandriei). Ca și Foucault
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fi experiat în tonalitatea inocentă a bucuriei și suferinței. Aceste registre afective coincid însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în tonalitatea inocentă a bucuriei și suferinței. Aceste registre afective coincid însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând lui Kierkegaard, Michel Henry preferă să analizeze morfologia subtilă a angoasei plecând de la relația erotică - un pathos și un praxis cunoscute aproape tuturor 1. Preluând o imagine din Cesare Pavese, autorul imaginează o întâlnire între doi tineri îndrăgostiți, aflați către cumpăna nopții sprijiniți de o balustradă la marginea unui balcon în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lângă altele pe marginea balconului? Ce se poate întâmpla? La ce se gândesc unul și celălalt?”1 Posibilitatea nu este deci o categorie predominant teoretică, ci înrădăcinată mai degrabă în fondul patetic al corporalității subiective. În câteva clipe, prin imanența angoasei, proximitatea corporală poate decide totul sau nimic pentru fiecare dintre cei doi actori. Sinele fiecăruia își croiește destinul în funcție de felul în care o posibilitate sau alta va fi închisă ori deschisă. Orice posibilitate teoretică lipsită de oportunitatea întrupării rămâne o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poate decide totul sau nimic pentru fiecare dintre cei doi actori. Sinele fiecăruia își croiește destinul în funcție de felul în care o posibilitate sau alta va fi închisă ori deschisă. Orice posibilitate teoretică lipsită de oportunitatea întrupării rămâne o simplă fantezie. Angoasa care însoțește relația erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o expresie cu efect, arătând că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
felul în care o posibilitate sau alta va fi închisă ori deschisă. Orice posibilitate teoretică lipsită de oportunitatea întrupării rămâne o simplă fantezie. Angoasa care însoțește relația erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o expresie cu efect, arătând că subiectul contemplează în angoasă nici mai mult, nici mai puțin decât „posibilitatea de a putea”. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o expresie cu efect, arătând că subiectul contemplează în angoasă nici mai mult, nici mai puțin decât „posibilitatea de a putea”. Mai mult decât puterea de a întinde mâna (sau de a face orice altceva, în sens tehnic, aplicat și concret), puterea de a putea în genere este responsabilă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nici mai puțin decât „posibilitatea de a putea”. Mai mult decât puterea de a întinde mâna (sau de a face orice altceva, în sens tehnic, aplicat și concret), puterea de a putea în genere este responsabilă pentru vertijul necontrolat al angoasei. Contemplația acestei pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întinde mâna (sau de a face orice altceva, în sens tehnic, aplicat și concret), puterea de a putea în genere este responsabilă pentru vertijul necontrolat al angoasei. Contemplația acestei pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
responsabilă pentru vertijul necontrolat al angoasei. Contemplația acestei pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de a putea”. La această angoasă generică sau totală se adaugă - în relația erotică bipolară - o angoasă specifică, convocată de contradicția cel puțin aparentă între ceea ce S. Kierkegaard numește unitatea spiritului și faptul diferențierii sexuale. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de a putea”. La această angoasă generică sau totală se adaugă - în relația erotică bipolară - o angoasă specifică, convocată de contradicția cel puțin aparentă între ceea ce S. Kierkegaard numește unitatea spiritului și faptul diferențierii sexuale. Faptul că profilul celuilalt nu este vizibil decât în aparența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de a putea”. La această angoasă generică sau totală se adaugă - în relația erotică bipolară - o angoasă specifică, convocată de contradicția cel puțin aparentă între ceea ce S. Kierkegaard numește unitatea spiritului și faptul diferențierii sexuale. Faptul că profilul celuilalt nu este vizibil decât în aparența unei corporalități sexuate, ori faptul că nici un sine nu este scutit de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
diferențierii sexuale. Faptul că profilul celuilalt nu este vizibil decât în aparența unei corporalități sexuate, ori faptul că nici un sine nu este scutit de servituțile apartenenței la un sex (masculin sau feminin) - această simplă constatare este și ea responsabilă pentru angoasa celor doi tineri îndrăgostiți. Care este frontiera dintre alteritate și identitate în cazul corpului subiectiv și al corpului obiectiv? Este oare corpul subiectiv ori transcendental al fiecăruia identic, întrucât aparține sferei invizibilului? Este oare conținutul alterității celuilalt reductibil la aparența
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]