8,708 matches
-
librăriei” sale, ca pe un fel de cer plin de constelații deasupra capului său, el a pus să i se graveze cincizeci și șapte de citate care, cu excepția unei fraze din Michel de l’Hópital, sunt extrase toate din corpusul Antichității. în turnul său, în încăperea cu cărți, sub acest tavan care proiectează pe cer nu numele lui Dumnezeu ci acela ale zeilor literaturii și ai gândirii antice. Montaigne creează cu mâna lui o lume populată cu personalități ale Antichității - contemporanii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
corpusul Antichității. în turnul său, în încăperea cu cărți, sub acest tavan care proiectează pe cer nu numele lui Dumnezeu ci acela ale zeilor literaturii și ai gândirii antice. Montaigne creează cu mâna lui o lume populată cu personalități ale Antichității - contemporanii săi. Acolo cel puțin, el vorbește latina, gândește ca un roman, apoi își formulează în franceză remarcile sale referitoare la o lume pe care n-o îndrăgește: decadentă, rea, coruptă, perversă, mincinoasă, barbară, crudă, sângeroasă - n-are destule cuvinte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vine greu să înaintezi doar orizontal în operă, cauți s-o pătrunzi și vertical, încercând să ajungi în profunzimile ei, până la temelii. Gândirea lui Montaigne nu-i însemnată succesiv de cutare ori cutare amprentă, ea este marcată necontenit de întreaga Antichitate despre care, în cea mai mare parte a timpului, se uită că nu se mărginește doar la aceste trei timpuri clasice. Ce se poate spune într-adevăr, despre Platon și Aristotel? Sau despre cinici și cirenaici? Despre Heraclit? Eseurile se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ascultă vorbind, se privește, se simte, se pipăie, își ia trupul în primire, se privește trăind, narează amănunte ale vieții cotidiene, comentează marile momente ale istoriei prezente, glosează pe marginea acțiunilor și a faptelor de vitejie ale marilor oameni ai Antichității și găsește ce? Un om corporal, și, în această materie a cărnii, niște pliuri cu zone de umbră. Montaigne nu se revendică de la vreun materialism clar. Sufletul despre care ne vorbește este imaterial, desigur, dar formând în asemenea măsură un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cinci sute de pagini în douăzeci de ani e puțin, la urma urmei -, el a trebuit să treacă printr-o bibliotecă și să recurgă la meditația asupra marilor înțelepți din vechime, asupra scriitorilor, gânditorilor, filosofilor și figurilor de seamă ale Antichității. Ca să ajungă la ce? La elogiul oamenilor neînsemnați, a țăranilor simpli, a unor contemporani din vecinătatea imediată, analfabeți de cele mai multe ori dar înțelepți fără a fi citit niciun rând din Seneca ori din Plutarh. Acești oameni fără titluri nobiliare, acești
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
zice astăzi. Pentru că ne plângem adesea că tot ce-i rău ni se întâmplă numai nouă, or, catastrofele se abat asupra tuturor, și asta dintotdeauna. Moartea, bătrânețea, trădarea, încercările sorții umplu scrierile istoricilor și analele încă din cea mai îndepărtată Antichitate. De ce să ne imaginăm că ce-i mai rău a ales exact casa noastră și a scutit-o pe-a altora? Pentru că negativul se împarte, într-adevăr, inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu una
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prelua ceea ce prezenta interes pentru sine, fără să se îngrijească dacă merita sau nu eticheta de discipol ortodox: gândirea aparține tuturor, iar sincretismul, atunci când duce la înțelepciune, merită tot respectul. Aceeași remarcă valabilă pentru un mare număr de filosofi din Antichitate: zonele de umbră și întrebările par mai numeroase decât cunoștințele clare și precise, informațiile sigure și adevărurile despre Anaxarh. Se știe că și el este originar din Abdera. Din câte se pare, a fost discipol al lui Democrit - așadar, încă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aparențe în stare să ascundă adevărul; sofisticăria desemnează o subtilitate excesivă și supusă greșelii; Littră adăuga chiar și o sophisterie, azi ieșită din uz. în toate cazurile, trebuie mers la definiție pentru a găsi accepția inițială și referința la filosofii Antichității grecești. De altfel, cel mai mare adesea, ezităm să le recunoaștem sofiștilor calitatea de filosofi și vorbim de gânditori sau de retori - tot atâtea moduri de a cauționa notița redactată sub ochii lui Platon, care-i privește la fel de binevoitor pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al lui Antiphon sofistul, precursorul psihanalizei, el inventează prețul curei - în fața căruia nimeni nu protestează astăzi, cu condiția ca tranzacția să se efectueze nu departe de un divan... Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el perfect echivalentă cu etalarea bogățiilor. Modelele lui Aristip nu sunt nici cerșetorul, nici bogătașul. El nu vede mai multă virtute în straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. -3Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
construcția vilei, mobilierul, decorațiunile, biblioteca ei, toate constituie ocazii practice de prietenie epicuriană. Vila Papirusurilor, o operă de artă totală, întruchipează în piatră și în volumele arhitecturii proiectul unei comunități filosofice plasate sub semnul lui Epicur. Ea dovedește că, în Antichitate, filosofia este o problemă existențială, practică și vizibilă în toate sectoarele realității. Casa hedonistă - și comunitatea care o locuiește - merită crearea unui concept sau elaborarea unui personaj conceptual: de altfel, ea este personaj conceptual... Vila lui Piso trece drept una
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
canonice și fondatoare, gândirile esențiale. Elegiacii, retorii, filosofii se odihnesc aici, așteptând o consultare, o lectură. Oaspeții intră, citesc, meditează, iau notițe, reflectă, își confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aduce celui care o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este vorba despre preoți și Bisericile lor, principi și statele lor... -4- Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale lui Epicur, tratatul Despre prietenie al lui Cicero... - rămân
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nașterea unui copil, colo moartea unui bătrân. Venus și Marte, bucurii și nenorociri... Contrar unor afirmații frecvent auzite, Venus nu este singura divinitate menționată într-un poem păgân ce suscită mirarea prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile credincioșilor și de incantațiile preotului. Filosoful
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă, prin intermediul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
salvat de un adversar... Fără Aristotel, din filosoful hedonist Eudoxiu din Cnidos n-ar fi rămas nimic... Sunt cunoscute activitățile sale științifice, el însuși este prezentat ca precursor al lui Euclid, e integrat într-o istorie a ideilor științifice ale Antichității, desigur, însă rareori se apleacă cineva cu atenție asupra fragmentelor sale de filosofie morală și, mai ales, asupra concepției sale despre plăcere. în principal, aceasta este prezentată de către Aristotel în Etica nicomahică. A.J. Festugière a consacrat o întreagă carte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
credință, hedoniste, texte păstrate, Estetică arhitectură, muzică, pictură, poezie, Carmina Burana, Catul, Properțiu, Ronsard, sofisticată, Tibul, Femei egale cu bărbații, erotică feministă, folosința femeilor, Montaigne și femeile, prima teză feministă, de rând, rol major, ca obiect al urii, Filosofi I Antichitate Antistene, Aristip din Cirene, Aristotel, Cicero, Cinicii opera arsă, Cirenaicii Democrit analizat de Ficino, operă arsă, râsul, Diogene Laerțiu Diogene din Oenanda, Diogene din Sinope, Empedocle, Epicur asociat cu creștinismul, opus creștinismului, cristic, discreditat, și Erasmus, influență asupra lui Ficino
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și echitabilă. În societatea antică, justiția, considerată o virtute esențială atât a individului, cât și a cetății, se poate realiza dacă fiecare cetățean își îndeplinește rolul cu care a fost învestit de la naștere: de filosof, militar sau producător. Astfel, în antichitate, criteriul în funcție de care trebuie realizată justiția socială era statutul de cetățean. Și pentru că nu toți indivizii sunt cetățeni, deci nu sunt egali între ei, Aristotel stabilește o distincție în ceea ce privește modul de realizare a justiției: justiție comutativă (aplicabilă între indivizi egali
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fără luarea în considerare a acestor aspecte. Perspective asupra cauzelor și transformării războaielor Daniel BIRÓ Stanislav SECRIERU* Studii asupra păcii și războiului „Care sunt cauzele războaielor? Pot fi ele eliminate sau neutralizate?” - aceste întrebări au preocupat gândirea umană încă din Antichitate. Dezbaterile pe marginea acestui subiect „au irosit multă cerneală și au umplut multe rafturi de cărți” (Howard, 2003, p. 29), în tentativa de a genera explicații cauzale valide asupra fenomenului. De-a lungul secolelor, matematicieni, meteorologi, sociologi, antropologi, geografi, fizicieni
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționalizare accentuată, în sensul în care, de pildă: ca intensitate, actualul grad de interdependență este mai redus decât cel din perioada 1870-1914; ca amplitudine, el acoperă un teritoriu și o pondere a populației globale inferioare celor asociate marilor imperii din Antichitate; ca distribuție spațială a interacțiunilor, sistemul internațional contemporan este nu globalizat, ci regionalizat corespunzător celor trei blocuri economice - America de Nord, Europa și Asia-Pacific; interrelaționat, clivajul Nord-Sud nu s-a atenuat, ci dimpotrivă, s-a accentuat, Lumea a Treia fiind tot mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sau poate mai cu seamă Marc Antoniu din Julius Cesar de Shakespeare, Eugen Jebeleanu vine în forul public să ne interpeleze conștiințele. Marea lui carte de poeme cu titlul teribil: Hanibal, are ceva imperios, de suflu antic. (Nimic comun cu „antichitatea de cabinet” a erudiților și filologilor.) Ce poate fi mai bărbătesc și mai actual (firește, în înțelesul aristotelic al acestui termen) decât pildele antice? Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dar metodică, adică își determină condiția proprie a meditației la distanță de actual, dar în raport cu el. Înțelepciunea nu mai e la el de tipul „popular” și cu atât mai puțin „pastoral”. Ea e la el, întocmai ca la filosofii din Antichitate și la unii dintre cei moderni, efectul unei morale ea însăși dedusă dintr-o perspectivă teoretică. Întocmai ca la acei filosofi, gândirea lui „speculativă” nu părăsește terenul practic și îndeosebi domeniul politic. Gândirea lui nu e, firește, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lor în conștiința culturii europene nu e nici sincron și nici egal. Sofistica a avut parte de un discredit mai prompt și mai greu decât retorica. Căci, deși condițiile social-istorice care favorizau disciplina retoricii ca atare sunt evident diferite în Antichitate și în Evul Mediu, nu se poate spune că acesta din urmă nu i-ar fi fost propice, de vreme ce ea figurează printre cele trei care constituiau așa-numitul trivium al artelor liberale, împreună cu dialectica și gramatica. De altminteri, nesfârșitele controverse
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a „cetății” concepută și ea global, nu ca simplu agregat de particule atomistice. Aici nu pot să nu remarc că preopinentul meu nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și teoria „homeomeriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Nici vitraliile, nici miniaturile, nici frescele, nici arhitectura nu pot fi funcțional destinate decât orelor de plină zi. Să ne reprezentăm ceea ce ne propune titlul unei cărți a lui Le Corbusier: Du temps où les cathédrales étaient blanches. Ca și Antichitatea greco-latină, Evul Mediu european este o civilizație solară. Dacă e vorba de întunericul pe care Voltaire îl atribuia barbariei, ignoranței și superstiției, atunci e de elementar bun-simț să ne amintim că Evul Mediu a durat aproape un mileniu, din care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]