KorAP: Find »[drukola/base=antigen & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...221 >

5,517 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

de tip perforina și granzima care pătrund în celula țintă, declanșând apoptoza. Acesta este procesul de citotoxicitate mediată celular, dependentă de anticorp, cunoscut sub acronimul ADCC. FcγRIII de pe celule NK se poate asocia și cu IgG monomeric, adică nelegată la antigen, caz în care FcR inhibă activitatea celulei NK. Anticorpii IgE se leagă la antigene ale alergenilor. Moleculele IgE legate la alergen interacționează cu receptorii FCε de pe suprafața mastocitelor. Activarea mastocitelor în urma angajării FcεRI conduce la realizarea procesului numit degranulație, în cadrul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
procesul de citotoxicitate mediată celular, dependentă de anticorp, cunoscut sub acronimul ADCC. FcγRIII de pe celule NK se poate asocia și cu IgG monomeric, adică nelegată la antigen, caz în care FcR inhibă activitatea celulei NK. Anticorpii IgE se leagă la antigene ale alergenilor. Moleculele IgE legate la alergen interacționează cu receptorii FCε de pe suprafața mastocitelor. Activarea mastocitelor în urma angajării FcεRI conduce la realizarea procesului numit degranulație, în cadrul căruia mastocitul eliberează molecule preformate, depozitate în granulele citoplasmei sale. Asemenea molecule sunt reprezentate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
a IgE legată la suprafața parazitului induce în eozinofil eliberarea de molecule asemănătoare acelora eliberate într-o celulă NK, în cursul ADCC. FCεRI este receptorul Fc din granulocite, implicat în reacțiile alergice și apărarea contra infestării cu paraziți. Prezența unui antigen alergic sau a unui parazit induce cross-linking-ul al cel puțin două molecule IgE și al receptorilor Fc de pe suprafața unui granulocit, ceea ce va declanșa eliberarea de către acesta a mediatorilor preformați depozitați în structurile granulare ale citoplasmei sale. 9.2. INFORMAȚIA

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
descrise două alele la locusul NA, desemnate NA1 și NA2, cu o frecvență de 0,377 și, respectiv, 0,633, la caucazieni și de 0,651, respectiv, 0,302, la japonezi (Ohto și Matsuo, 1980), simbolul NA derivând de la neutrophil-specific antigen. 9.2.1. EFECTUL PATOLOGIC AL REMANIERELOR CROMOZOMALE ÎN CARE SUNT IMPLICATE SEGMENTE GENICE PENTRU TCR SAU FcR Rearanjamentele cromozomale de tip translocații și inversii de la nivelul locusului genic 14q11.2 sunt asociate cu transformarea malignă a celulelor T. O

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
convertirea ei într-o oncogenă celulară care a condus la instalarea condiției de transformare malignă din leucemia cu celule T. Există dovezi că gena TDT este localizată în vecinătatea TCL3, la nivelul benzii 10q23-q24. 9.3. GENERAREA DIVERSITĂȚII RECEPTORULUI DE ANTIGEN AL CELULELOR T Limfocitele T sunt implicate deopotrivă în imunitatea celulară și în imunitatea umorală. Aceste celule iau naștere în măduva osoasă, dar se diferențiază, în forma lor matură, în timus. Se cunosc trei tipuri principale de limfocite: T citotoxice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
Celulele T citotoxice reprezintă principalii efectori ai imunității celulare, iar celulele T helper (TH) și celulele T supresoare (TS) sunt implicate în modularea răspunsului imun umoral. Toate funcțiile fiziologice atribuite celulelor T derivă din interacțiunea receptorului lor membranar (RCT) cu antigenul. În cazul CTL, interacțiunea are ca rezultat liza celulelor purtătoare de antigen. Celulele TH au rol reglator esențial al răspunsului imun. Ele stimulează proliferarea celulelor B activate de antigenul specific. Interacțiunea dintre RCT al celulelor TH cu antigenul legat de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
helper (TH) și celulele T supresoare (TS) sunt implicate în modularea răspunsului imun umoral. Toate funcțiile fiziologice atribuite celulelor T derivă din interacțiunea receptorului lor membranar (RCT) cu antigenul. În cazul CTL, interacțiunea are ca rezultat liza celulelor purtătoare de antigen. Celulele TH au rol reglator esențial al răspunsului imun. Ele stimulează proliferarea celulelor B activate de antigenul specific. Interacțiunea dintre RCT al celulelor TH cu antigenul legat de receptorul imunoglobulinic al celulelor B declanșează sinteza și eliberarea de către celulele T

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
atribuite celulelor T derivă din interacțiunea receptorului lor membranar (RCT) cu antigenul. În cazul CTL, interacțiunea are ca rezultat liza celulelor purtătoare de antigen. Celulele TH au rol reglator esențial al răspunsului imun. Ele stimulează proliferarea celulelor B activate de antigenul specific. Interacțiunea dintre RCT al celulelor TH cu antigenul legat de receptorul imunoglobulinic al celulelor B declanșează sinteza și eliberarea de către celulele T a unor factori stimulatori ai creșterii și diferențierii celulelor B, denumiți limfokine sau citokine. Limfokinele stimulează proliferarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
RCT) cu antigenul. În cazul CTL, interacțiunea are ca rezultat liza celulelor purtătoare de antigen. Celulele TH au rol reglator esențial al răspunsului imun. Ele stimulează proliferarea celulelor B activate de antigenul specific. Interacțiunea dintre RCT al celulelor TH cu antigenul legat de receptorul imunoglobulinic al celulelor B declanșează sinteza și eliberarea de către celulele T a unor factori stimulatori ai creșterii și diferențierii celulelor B, denumiți limfokine sau citokine. Limfokinele stimulează proliferarea celulelor B și sinteza anticorpilor specifici față de antigenul stimulator

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
cu antigenul legat de receptorul imunoglobulinic al celulelor B declanșează sinteza și eliberarea de către celulele T a unor factori stimulatori ai creșterii și diferențierii celulelor B, denumiți limfokine sau citokine. Limfokinele stimulează proliferarea celulelor B și sinteza anticorpilor specifici față de antigenul stimulator. Rolul celulelor TS este acela de a supresa răspunsul celulelor B și ele ar putea să participe și la menținerea toleranței imunologice față de autoantigene. Limfocitele T și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
răspunsul celulelor B și ele ar putea să participe și la menținerea toleranței imunologice față de autoantigene. Limfocitele T și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
față de autoantigene. Limfocitele T și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH). Spre deosebire de anticorpii produși în mare cantitate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH). Spre deosebire de anticorpii produși în mare cantitate de limfocitele B și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH). Spre deosebire de anticorpii produși în mare cantitate de limfocitele B și care sunt secretați, RCT-urile sunt totdeauna reținuți la suprafața

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
CMH). Spre deosebire de anticorpii produși în mare cantitate de limfocitele B și care sunt secretați, RCT-urile sunt totdeauna reținuți la suprafața acestor celule. RCT-urile sunt asemănătoare anticorpilor legați la membrană, atât ca structură cât și ca funcție de recunoaștere a antigenului. Moleculele cu rol de RCT sunt heterodimere și ancorate în membrana plasmatică. Majoritatea lor constau din două catene, desemnate α și β. Pe suprafața unor limfocite T se găsește un RCT alcătuit din catene γ și δ, cu o secvență

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
ținute împreună prin legături disulfidice. Ca și în cazul catenelor H și L ale anticorpilor, fiecare catenă a TCR prezintă o regiune variabilă N-terminală și o regiune constantă C- terminală, parțial ancorată în membrană. Specificitatea TCR de legare a antigenului este atribuită structurii tridimensionale, creată prin juxtapunerea regiunilor Vα și Vβ sau a regiunilor Vγ și Vδ. Asemănarea RCT cu anticorpii este sugerată și de calea pe care este dobândită diversitatea regiunilor V ale catenelor α și β, la nivel

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
numeroase rearanjări în cromozomul 14, asociate cu malignități ale celulelor T. Ca și în cazul celulelor B, specificitatea de legare a RCT față de epitopul antigenic este generată în stadiul preliminar de maturare a celulei T, în timus și în absența antigenului. Contactul celulei T cu un epitop antigenic asociat moleculelor CMH induce proliferarea și formarea unei clone de celule T cu acțiune specifică față de celulele care expun epitopul antigenic. Pe lângă recunoașterea și legarea cu epitopul specific, TCR îndeplinește și funcția de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
proliferarea și formarea unei clone de celule T cu acțiune specifică față de celulele care expun epitopul antigenic. Pe lângă recunoașterea și legarea cu epitopul specific, TCR îndeplinește și funcția de transductor al semnalului activator al celulei. În celulele T, receptorul de antigen este un component al unui complex molecular format din mai multe tipuri de proteine cu funcție de semnalizare (fig. 38). Celulele T recunosc antigenele expuse numai pe suprafața celulelor aceluiași individ. Celulele T și celula care prezintă antigenul trebuie să aibă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
specific, TCR îndeplinește și funcția de transductor al semnalului activator al celulei. În celulele T, receptorul de antigen este un component al unui complex molecular format din mai multe tipuri de proteine cu funcție de semnalizare (fig. 38). Celulele T recunosc antigenele expuse numai pe suprafața celulelor aceluiași individ. Celulele T și celula care prezintă antigenul trebuie să aibă molecule CMH identice (trebuie să aparțină aceluiași organism sau unor organisme inbred). Acesta este fenomenul de restricție (de limitare) al interacțiunilor celulare, condiționat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
T, receptorul de antigen este un component al unui complex molecular format din mai multe tipuri de proteine cu funcție de semnalizare (fig. 38). Celulele T recunosc antigenele expuse numai pe suprafața celulelor aceluiași individ. Celulele T și celula care prezintă antigenul trebuie să aibă molecule CMH identice (trebuie să aparțină aceluiași organism sau unor organisme inbred). Acesta este fenomenul de restricție (de limitare) al interacțiunilor celulare, condiționat de identitatea moleculelor CMH ale limfocitului T și ale celulei țintă. Astfel, celulele T

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
molecule CMH identice (trebuie să aparțină aceluiași organism sau unor organisme inbred). Acesta este fenomenul de restricție (de limitare) al interacțiunilor celulare, condiționat de identitatea moleculelor CMH ale limfocitului T și ale celulei țintă. Astfel, celulele T realizează deopotrivă recunoașterea antigenului nonself și a selfului. Discriminarea exactă și eficientă între self și nonself este mediată de moleculele COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE (CMH). Pentru activarea celulei T este necesar un complex cuaternar, format din molecula CMH, epitopul antigenic, RCT și molecula CD.

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
CTL-urile recunosc și leagă epitopii de pe suprafața unei celule țintă, asociați cu o proteină CMH clasa I. Limfocitele T H leagă epitopii asociați cu moleculele CMH clasa II, care se găsesc pe celulele specializate pentru înglobarea, prelucrarea și prezentarea antigenelor exogene. Aceste celule sunt reprezentate de macrofage, celule B și celule dendritice. Cunoașterea organizării structurale a genelor codificatoare pentru RCT este rezultatul tehnologiei ADN recombinant și a tehnicii Southern blotting asupra clonelor cADN și hibrizilor acestora cu fragmente ADN care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
complexitate este exprimată sub forma așa numitor alergii. Reacția alergică - cea mai comună formă de funcționare anormală a sistemului imunitar la om este declanșată de superproducția unui tip aparte de anticorpi și anume imunoglobulina E (IgE), ca răspuns la unele antigene comune, precum este praful și polenul. Complexele IgE-antigen activează mastocitele și acestea produc histamine. Histaminele sunt molecule semnal care declanșează procese celulare și moleculare caracteristice unei reacții alergice. În tratamentul alergiilor sunt utilizate noi medicamente antihistaminice, printre care și epinefrina

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
care declanșează procese celulare și moleculare caracteristice unei reacții alergice. În tratamentul alergiilor sunt utilizate noi medicamente antihistaminice, printre care și epinefrina, care blochează eliberarea de histamine din mastocite. Orice alergie este declanșată de unul sau mai mulți epitopi din antigenele cu care organismul a venit în contact și care se numesc alergeni. Alergiile implică desfășurarea unor mecanisme imunitare speciale. În unele dintre aceste alergii, celulele T reprezintă actorii principali, pe când în altele, rolul mai important revine imunității umorale, bazată pe

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
proprietate specială și anume aceea de a se lega la receptorii de pe suprafața unor celule din țesuturi, celule care se numesc mastocite, precum și la suprafața bazofilelor, din sânge. Acești anticorpi legați la celule nu au nici un efect până ce nu întâlnesc antigene cu epitopii care se pot lega la situsurile de legare a antigenului. Când are loc un asemenea proces, mastocitele la care asemenea anticorpi sunt atașați, descarcă exploziv granulele lor prin exocitoză. Histaminele reprezintă ingredientul major al acestor granule. Eliberarea histaminelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]