1,815 matches
-
oprit, iar regulile care fac din bulevarde un spațiu impersonal și dominant sunt anulate. Mersul pe jos devine normă generală (În antiteză cu folosirea autobuzelor, metroului sau mașinilor personale), iar oamenii pot să o apuce În orice direcție doresc (În antiteză cu graba și orientarea precisă din zilele de lucru, când fiecare urmează trasee prestabilite pentru a ajunge la timp la locul de muncă), să se oprească unde vor și să desfășoare orice activitate poftesc, indiferent de interdicțiile uzuale (pot să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau de „timp În afara timpului” (A. Falassi). Spre deosebire de alte asemenea Întreruperi ceremoniale, În carnaval, suspendarea sistemului temporal uzual ocupă mai multe zile și aduce o mare varietate de manifestări. În plus, temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității creștine: Timpul carnavalului este caracterizat de relația dintre Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zi a brazilienilor (R. Da Matta, 1991, p. 40). Ambivalența funcțională a măștii (poate fi folosită atât În cele mai solemne rituri politice sau magice, cât și În cele mai hilare contexte carnavalești) este dublată de combinația măștilor. Punând În antiteză costumarea solemnă specifică paradelor militare („uniforma de gală” care afirmă obligațiile indivizilor prinși În carcasa pozițiilor și rangurilor instituționale) cu „fantasia” (măștile și costumele de carnaval): În timpul carnavalului este normal să vezi un „bandit” dansând cu un „șerif” sau o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
timp de nouă zile. Cel mai Înțelept este să râzi și de obicei asta fac toți oamenii. Acest lucru reprezintă și mijlocul cel mai sigur de a Împiedica un charivari să dureze nouă zile (N. Belmont, 1981, p. 16). În antiteză cu o asemenea ceremonie veselă și carnavalescă, alți autori menționează charivari mult mai violente. În Franța medievală, persoanele adultere erau puse să defileze, dezbrăcate, prin oraș: În Coutumes de Clermont-Dessus (1262) se spune că „cei vinovați vor parcurge orașul dezbrăcați
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice desființează prin numire și învinuire directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în Epigonii, între trecutul glorios al jertfei dezinteresate și prezentul decadenței și al căpătuielii nemeritorii, textul Toxin și toxice este un exemplu de virulență pamfletară caragialiană: A! generoși patrioți, care vă jertfeați și pe voi și pe copii voștri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză sau de sfârșit de ciclu istoric (romantismul, postmodernismul), fiind legată de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o altă trăsătură care distinge spiritul de umor, transformându-l într-o satiră în miniatură. O formă specifică de spirit este aforismul care constă, în esență, într-o formulare concisă și pregnantă a unei idei, observații, gând personalizat, recurgând la antiteză, paradox, hiperbolă, emfază. Așa cum notam la început, problemele care țin de variantele umorului și de interdependența cu celelalte moduri ale comicului sunt extrem de numeroase, însă nu ne pot reține atenția decât pentru certificarea operațiunii de identificare a respectivelor sale concretizări
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de istorie, întrucât este trăit în contemporaneitate, pe care un eveniment ulterior îl șterge fără urme. Deci este vorba de medium, care oferă toate istoriile în contemporaneitatea lor ca pe un sfârșit al istoriei. Pentru „al patrulea om” nu există antiteza dintre adevăr și falsitate, până la punctul în care pentru el nu mai există erori, ci numai greșeli și, prin urmare, nu mai experimentează conflicte puternice în alegerile etice, ci reușește să estetizeze orice obiect al cunoașterii. Aceste realități surprind în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
parte, și cu acest nou gen de vitalism german (paralel cu care se afirma, într-alt chip, și teoria bergsoniană a elanului vital) cu toate că și-a exprimat și față de ele unele rezerve. Dincolo de această continuă căuatre a unui echilibru între antiteze, poate fi constatat totuși un mai pronunțat interes pentru totalitate și "configurare", ca sinteză. Îl putem privi, c aatare, în bună măsură, pe Harald Höffding ca pe un înaintaș al gîndirii favorabile structuralismului evident, de o factură nu tot atît
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
așază în descendența culturală a familiei de spirite Eliot-Pound-Saint-John Perse, iar în exercițiul său poetic prezența livrescului pretențios devine o constantă dominantă: „Și-acum - despre iubire. / Doar pentru fiecare făptură e minunea certă / în care înflorește marginea neantului (...) Poate fi antiteza - cum altfel? insolubila - / dintre împătimire și analiza ei / dintre descripția-în-act și imaterialul umbrei / de dincolo de peștera lui Platon // poate fi Hamlet de-ar răsturna clepsidra timpului / spre dincolo de crimă - // Dar e Orfeu, Orfeu cel orb urcând / din a infernului genune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
tatălui, părăsirea casei părintești), maladii fizice ori nevroze, despărțiri. Versul clasic face loc deseori celui liber, aspirând să capteze duritatea cotidianului, însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios este Țărm sacru, poem compus în șase părți, în vers liber, pe antiteza dintre existența antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun. Soare pe Prut marchează revenirea la versul clasic, alternând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
poți fi învins/când chiar și-atunci ești viață și chemare/ca un gornist căzut ce, mai aprins/atacu-l cântă-n ultima-i suflare» (...). În poezia 1 Mai la Belgrad, de pildă, Mihu Dragomir folosește într-un mod original procedeul antitezei. Poetul schițează în ultimele strofe un aspect al Belgradului de astăzi (...). La cârma țării curățate de fasciștii vechi s-au cocoțat noii fasciști, în frunte cu călăul Tito. De aceea... «ca și atunci, răsună apăsat,/porunca morții de la Iuda-Tito» (...). Când
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
râsul său năvalnic sau plânsul său amar (...). Poetul rămâne într-o tăcere supărătoare cu toate că în aparență versurile vorbesc despre multe. Iată de pildă, poezia Lângă furnale de Constanța Tudorache, publicată în Viața românească nr. 12/1952. Poezia e construită pe antiteză: Hunedoara de altădată și Hunedoara de astăzi (...). Dar ideile poetei se deapănă cu încetineală și monotonie: Ei văd orașul nou - cu biblioteca/ Și cinematograf și noi alei!/ Ei știu - prin munca lor croiesc potecă/ Și legii noastre noi îi dau
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
viață, cutremurătoare pentru sensul lor (Întâmplare vânătorească, Târg de fete pe muntele Găina) (...). Prin poemul ciclic pe care Al. Andrițoiu îl închină Țării Moților, ne este ilustrată - în linii mari - viața de ieri și de astăzi din creierul Apusenilor. Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din creierul Apusenilor. Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul lui Al. Andrițoiu are în bună parte o compoziție organică ridicată pe momente de viață veridice ce se întrepătrund firesc, un suflu tineresc, năvalnic, câteodată traducător al înnoirilor vertiginoase care au avut loc în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
creșterii celulare instinctuale a materiei vii. Antropofagi (preferă fete tinere), zmeii se situează pe scara agresivității animalice pure. Monștrii: Gheonoaia, Scorpia, Muma-pădurii, Ciută-nevăzută, Vâjbaba, Jumătate-de-om, Bătrânul din pădure, Moșul-orb, Barbă-Cot și, uneori uriași, opresc expansiunea teritorială a omului. Zâna este antiteza zmeoaicei/bătrână, simbolizează tinerețea splendidă și incoruptibilă, ademenitoarea tinerilor, cu ajutorul dansului mâinilor, o frângere existențială ori sacrificiu de sine. Ielele „pe cine prind, îi iau puterea din mâini și din picioare, îi îmbolnăvesc de boli grele. Sunt vânturi care ridică
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
vorba de un curent prezent și în Anglia, dar mai ales în Rusia, unde așa-numitul narodnicestvo cunoscuse între 1870 și 1885 o amploare extraordinară. O prezentare mai detaliată a acestor mișcări o face în „Adevărul”, de astă dată în antiteză șarjată cu comportamentul tineretului intelectual român, inclusiv cel socialist, totul culminând într-o expunere vibrantă a crezului propriu. Prioritatea vădită a obiectivului privitor la intelectualitate îl determină să treacă imediat la propovăduirea lui, pentru care găsise și o tribună adecvată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
adică niște artiști liberi." Dacă drama romantică, instaurând "o adevărată revoluție", a permis "înlăturarea domniei tragediei ajunsă în mintea copiilor", ea nu a fost totuși "decât veriga necesară care trebuia să lege literatura clasică de literatura naturalistă". Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne- anconjurat / pasă cel neîmpăcat / Cu- ieniceri, cu tunuri mari / Ce sparg ziduri cât de mari. Este un discurs al puterii că formă de dominare și opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
anconjurat / pasă cel neîmpăcat / Cu- ieniceri, cu tunuri mari / Ce sparg ziduri cât de mari. Este un discurs al puterii că formă de dominare și opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm. O
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm. O a doua antiteza construită de autorul anonim este cea dintre trup și suflet. Voievodul Brâncoveanu este capabil să se ridice spiritual deasupra suferinței pierderii rangului, prin mazilire, a propriilor copii și chiar a propriei vieți la capătul unei Îndelungi torturi, domnitorul fiind jupuit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
pe măsura faptelor lor: ,,Câini turbați! Turci, lifta rea!" și-și exprimă, cu orice risc și categoric, opțiunea finală pentru credință străbuna: ,,De-ți mânca și carnea mea,/Să știți ca-au murit creștin/Brâncovanu Constantin". Cea de a treia antiteza amintește de mitul biblic al lui Avraam, pus În fața unei chinuitoare alegeri: dragostea paterna și dragostea față de divinitate. Autorul anonim relatează mai întâi prinderea domnitorului și a fiilor săi de către turci. Totul se petrece Într-o zi obișnuită pentru domnitor
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
marea. De asemenea, mai sunt divinizate și anumite obiecte sau locuri. Numele acestor divinități impersonale nu sunt de obicei Însoțite de determinativul „zeu” (Steiner, 1966). Complexul de divinități mai era desemnat și cu expresii rezumative ale unor grupuri aflate În antiteză din punctul de vedere al ierarhiei („zei mari și zeii mici”), al genului („zeitățile masculine și feminine”), al sistemului cosmogonic („zeii cerului și zeii infernului”). Caracteristica panteonului hatic este elaborarea categoriilor divine, În cadrul cărora se găsesc la un loc divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eludeze cenzura scriind alegorii istorice referitoare la evenimentele contemporane 117. Mai importante sînt cîteva lucrări ale lui Iorga din această perioadă. Acestea erau motivate politic, dar sînt totuși interesante și valoroase. Lucrarea Cugetarea și fapta germană (Iași, 1918) pune în antiteză la modul sistematic măreția și idealismul filosofiei germane cu acțiunile politice și militare ale Germaniei. A încercat să găsească un răspuns la această contradicție și să explice cum un popor preocupat permanent de gîndirea abstractă și idealistă putea, în momentul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o necesitate economică; ea nu este nici produsul unor tratate (care au creat-o), ci un suflet, o ființă elementară, aproape mistică"169. În conferința lui anticarteziană ținută în punctul culminant al controversei lui cu Noua școală, Iorga punea în antiteză spiritul sămănătorist cu cel al junimismului, cu spiritul raționalist al vechiului său dușman, Maiorescu: "Ar trebui oare să interpretăm istoria prin prisma unui raționalism formal și tern, golit de viață sau de conținut spiritual? Sau prin cea a sufletului național
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]