2,714 matches
-
intensitate maximă de la debut, de obicei fără iradierea tipică sindroamelor coronariene acute (77). Iradierea durerii poate fi toracică posterioară sau spre abdomen. Tabloul clinic este variabil în funcție de extensia și complicațiile procesului de disecție. Ruptura peretelui liber rezidual cu hemoragie în afara aortei, în pericard (cu posibilitatea dezvoltării tamponadei cardiace) sau în pleura stângă complică de obicei disecția de tip A. Extinderea disecției pe ramurile aortei cu ischemia organelor corespondente poate mima tablouri clinice de IM, AVC, paraplegie prin ischemie medulară, insuficiență renală
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
clinic este variabil în funcție de extensia și complicațiile procesului de disecție. Ruptura peretelui liber rezidual cu hemoragie în afara aortei, în pericard (cu posibilitatea dezvoltării tamponadei cardiace) sau în pleura stângă complică de obicei disecția de tip A. Extinderea disecției pe ramurile aortei cu ischemia organelor corespondente poate mima tablouri clinice de IM, AVC, paraplegie prin ischemie medulară, insuficiență renală, ischemie acută de membre. Suflul de regurgitare aortică și deficitul de puls se constată mai rar la vârstnici față de pacienții mai tineri. Fenomenele
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
hemodinamică, tamponada cardiacă și manifestările neurologice nu sunt diferite între vârstnici și pacienții sub 70 de ani (75). În disecția de tip B, HTA a fost prezentă la majoritatea pacienților, indiferent de vârstă (79). Tratamentul medical inițial al disecției de aortă este centrat pe menținerea unor valori tensionale sistolice la 120-100 mmHg sau la cel mai scăzut nivel ce permite perfuzia adecvată a organelor vitale. Se recomandă utilizarea betablocantelor, de elecție fiind esmololul, ușor de controlat, dată fiind durata scurtă de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
1-37,5% și complicațiile perioperatorii mai frecvente. Durata operației, oprirea cordului, stopul circulator sunt factori de risc pentru sechele neurologice postintervenție în disecția de tip A (80). Hipotensiunea arterială, șocul și hematomul periaortic indică ruptură sau iminența de ruptură de aortă în tipul B, complicație ce se soldează cu decesul. Aceste trei elemente sunt cei mai importanți predictori pentru mortalitate la vârstnici (79). Un alt studiu găsește mortalitate mai mare la bătrânii care se prezintă cu hipotensiune arterială și simptome neurologice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
acest procedeu extrem de complex și dificil, până la 4,4% [3]. ȚEP se va realiza pe ambele artere pulmonare, având în vedere că hipertensiunea pulmonară este o boală bilaterală. Abordul se face prin sternotomie mediana, se instalează by-pass-ul cord-pulmon prin canularea aortei asendente și a ambelor vene cave; pacientul este răcit până la 18-22°C pentru a se putea realiza oprirea circulației. Extremitatea cefalica va fi împachetata în gheață, iar înainte de oprirea circulației se vor injecta intravenos 1000 mg steriozi pentru a asigura
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by SHAHROKN TAGHAVI, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92111_a_92606]
-
are consecința terapeutice, în timp ce un studiu nediagnostic necesită alte explorări. EP trebuie diferențiată de o serie de afecțiuni cu o simptomatologie asemănătoare cum sunt : - Infarctul miocardic acut poate fi exclus pe baza modificărilor electrocardiografice și determinărilor enzimatice. - Anevrismul disecant de aortă toracică are aspecte ecocardiografice, angiografice și CT specifice. - Pneumopatiile acute de altă natură și simptomatologie clinică și radiologică diferită. - Pneumotoraxul instalat acut se poate exclude prin examen clinic și radiologic. Evoluția emboliei pulmonare depinde în mare măsură de: - gradul de
Tratat de chirurgie vol. VII by MIHAIL LIEBHART () [Corola-publishinghouse/Science/92087_a_92582]
-
Aplicarea acesteia a permis compararea rezultatelor tratamentului medical și a celui chirurgical în boala coronariană, ceea ce a generat concluzii importante pentru indicațiile de tratament. Din păcate această metodă nu poate fi aplicată în toate situațiile. Este menționat exemplul anevrismului de aortă abdominală rupt, în care nu poate fi comparat, într-un studiu randomizat tratamentul chirurgical de urgență cu îngrijiri medicale „tender, loving care” [11]. În literatura chirurgicală, cu toată rigurozitatea editorilor și a recenzorilor care au evaluat manuscrisele trimise spre publicare
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92065_a_92560]
-
crescută. DEFINIȚIE Infecția țesutului valvular sau a endoteliului cardiovascular, de către o varietate de agenți patogeni, constituie endocardita infecțioasă [1]. Cu toate că endocardita afectează de cele mai multe ori valvele cardiace, ea se poate manifesta și ca o endarterită (de exemplu, în coarctația de aortă sau canal arterial persistent) sau poate apărea pe diferite materiale introduse în corpul uman cum ar fi liniile intravenoase, sonde de pace-maker, valve artificiale, etc. Clasificarea anterioară a endocarditei în formele subacută, acută sau cronică nu mai este de actualitate
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
Se estimează că aproximativ jumătate din pacienții cu endocardită au o formă sau alta de afectare cardiacă, cel mai adesea valva aortică bicuspidă, prolaps de valvă mitrală, alte boli valvulare degenerative, defect de sept ventricular, cardiomiopatie hipertrofica obstructivă, coarctație de aortă și altele. Protezele valvulare, atât cele mecanice cât și cele biologice, sunt predispuse la infecții, precum și alți corpi străini cum ar fi cateterele venoase centrale, sondele de pace-maker, porturi intravenoase, shunturi atrioventriculare. Defectul de sept ventricular constituie un factor de
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
început să apară din ce în ce mai multe publicații privind apariția leziunilor miocardice după folosirea soluțiilor conținând potasiu, astfel că Shumway, din California, a început să utilizeze hipotermia locală, prin circularea unei soluții saline reci în sacul pericardic, în același timp cu clamparea aortei [10]. Această tehnică de răcire a sacului pericardic s-a dovedit atât de eficientă încât este folosită și în prezent. Din 1966 și până în 1972, Cooley și colab. [11], în Houston, au experimentat oprirea cardiacă doar prin clamparea aortei în
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
clamparea aortei [10]. Această tehnică de răcire a sacului pericardic s-a dovedit atât de eficientă încât este folosită și în prezent. Din 1966 și până în 1972, Cooley și colab. [11], în Houston, au experimentat oprirea cardiacă doar prin clamparea aortei în normotermie, declarând apariția contracturii ischemice a inimii („inima de piatră”), subliniind dezavantajele acestei tehnici. Cooley semnalează că majoritatea pacienților care au dezvoltat contractură ischemică aveau o hipertrofie severă a ventriculului stâng, ceea ce demonstra insuficiența protecției miocardice, mai ales la
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
prin peroxidarea lipidică [120]. Weisel și colab. au demonstrat creșterea nivelului markerilor de leziune membranară celulară datorită radicalilor liberi [121] în sângele din sinusul coronar la 10 pacienți cu by-pass aorto-coronarian - la 3 și la 60 de minute după declamparea aortei. Prima eliberare a radicalilor liberi apare în perioada de reperfuzie și a doua la 5 minute de la administrarea sulfatului de protamină. S-a încercat reducerea acestui stres oxidativ din timpul reoxigenării prin administrarea, în soluțiile cardioplegice, de antioxidanți și chelatori
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
primit adenozină în preoperator au obținut o scădere a eliberării CPK-MB și un index cardiac postoperator îmbunătățit. Yellon și colab. [131] au raportat conservarea rezervelor miocardice de ATP la pacienții cu by-pass aorto-coronarian după precondiționarea cordului prin clamparea intermitentă a aortei. O variantă mai atractivă și mai puțin traumatică ar fi aditivarea în soluția cardioplegică a unui agent farmacologic care să asigure efectele precondiționării. Przylenk și colab. [132] au identificat posibilitatea existenței unui astfel de mediator (adenozina), care se eliberează din
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
protecții miocardice suplimentare, simpla hipotermie dovedindu-se ineficientă. Prin adăugarea cardioplegiei cristaloide hiper-potasemice, Conti [74] a obținut o îmbunătățire semnificativă a protecției miocardice în comparație cu protecția hipotermică. Cardioplegia În condiții normale, cordul este perfuzat cu sânge ejectat din VS, care părăsește aorta prin arterele coronare dreaptă și stângă. Compoziția sângelui este permanent adaptată de organism astfel încât să fie corespunzătoare nevoilor și să fie filtrată de microemboli sau particule gazoase. Astfel, cantitatea și distribuția fluxului sangvin miocardic (adică oferta miocardică de oxigen) sunt
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
fost adăugați continuu diverși constituenți soluției cardioplegice. Soluțiile cardioplegice reci s-au dovedit cu siguranță mai avantajoase și cu un grad crescut de protecție miocardică, atât prin temperatură cât și prin constituenții adăugați. Această soluție cardioplegică este injectată în rădăcina aortei imediat după clamparea acesteia, fiind distribuită pe căile anatomice normale, determinând oprirea cardiacă omogenă. Cererile miocardice de energie, datoria de oxigen și acumularea metaboliților care inhibă anaerobioza, împreună cu starea de instabilitate hemodinamică rezultată prin scăderea contractilității miocardice și prin scăderea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
tubulatură calibrată care să asigure debitul și presiunea dorite. Diametrul diferit al celor două tuburi asigură raportul constant de 4/1 sânge-soluție cristaloidă indiferent de rata fluxului [106]. Cardioplegia standard 1. Inducția caldă. Reducerea fluxului în circulația extracorporeală și clamparea aortei. Se administrează soluția cardioplegică rece (8-12°C) anterograd și retrograd timp de 2 minute fiecare, până la oprirea cardiacă totală (debit 200 ml/min, mărit la 300 ml/min la cordurile hipertrofice) . 2. Readministrarea cardioplegiei reci. În timpul clampării aortei, se administrează
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
și clamparea aortei. Se administrează soluția cardioplegică rece (8-12°C) anterograd și retrograd timp de 2 minute fiecare, până la oprirea cardiacă totală (debit 200 ml/min, mărit la 300 ml/min la cordurile hipertrofice) . 2. Readministrarea cardioplegiei reci. În timpul clampării aortei, se administrează doze multiple de cardioplegie la fiecare 20 minute pentru menținerea opririi cardiace și a hipotermiei miocardice. Cardioplegia cu sânge rece se administrează retrograd și anterograd. 3. Reperfuzia caldă controlată („hot shot”). Cardioplegia normotermică cu sânge îmbogățit cu substrat
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
minut, pe cale retrogradă sau pe grafturile venoase și este urmată de administrarea scurtă (20-30 s), retrogradă a sângelui normotermic. Administrarea retrogradă este stopată când cordul își reia spontan activitatea electrică și ulterior, pe cea mecanică și este urmată de declamparea aortei. STRATEGII DE ADMINISTRARE A CARDIOPLEGIEI ÎN SITUAȚII SPECIALE Inducția caldă Această metodă a fost introdusă pentru resuscitarea activă a miocardului ischemic, depleționat energetic prin maximizarea contractilității și scăderea cererii de oxigen datorită menținerii opririi cardiace [79]. De aceea, se adiționează
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
leucocitar și la primele contracții miocardice, cordul este declampat. Pe lângă tehnica standard de administrare a cardioplegiei, se mai utilizează variante modificate în diferite centre. Cardioplegia continuă cu sânge cald Are rolul de a preveni orice ischemie miocardică din timpul clampării aortei, prin administrarea continuă retrogradă de sânge normotermic [83]. Majoritatea chirurgilor întrerup administrarea pe timpul efectuării anastomozelor distale. Cardioplegia intermitentă anterogradă cu sânge cald A fost publicată prima dată de Calafiore în 1995 și are rolul de a elimina problema sângelui din
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
miocardic de oxigen, doar a redus eliberarea acidului lactic. Actualele strategii de protecție miocardică au redus spectaculos morbiditatea și mortalitatea post-chirurgie cardiacă. Recomandări pentru o protecție miocardică eficientă sunt reprezentate de: - Hipotermia ca factor important de protecție miocardică pe parcursul clampării aortei, datorită reducerii importante a necesarului de oxigen. Protecția obținută la temperaturi sub 22°C, nu este semnificativă clinic. Din punct de vedere teoretic, hipotermia ar trebui să reprezinte baza pe care se construiește managementul ulterior al protecției miocardice eficiente. - Depolarizarea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
arterele coronare fiind patente și valva aortică competentă) și o mai bună menținere a hipotermiei. Deși majoritatea chirurgilor folosesc cardioplegia cu sânge, se poate folosi și cardioplegia cristaloidă pentru operațiile care necesită mai puțin de o oră de clampare a aortei [102]. Din ce în ce mai multe studii demonstrează superioritatea cardioplegiei cu sânge îmbogățit cu substrat de aminoacizi în protecția miocardică a nou-născuților. Anumite studii experimentale arată o mai bună protecție a cordului după adăugarea în soluția cardioplegică a verapamilului și a scavengerilor de
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
miocardice. Perioade de oprire circulatorie de 40 de minute s-au dovedit sigure în corectarea celor mai complexe defecte cardiace. Folosind aceste tehnici, este necesară doar o singură doză de cardioplegie împreună cu o administrare de cardioplegie caldă imediat înaintea declampării aortei, necesară pentru asigurarea suportului nutritiv. În anumite situații, când se operează pe ventriculul drept, cu septul atrial intact, porțiunea intracardiacă a defectului poate fi reparată fără clamparea aortei. Datorită posibilității de embolizare aerogenă în circulația sistemică, în celelalte intervenții congenitale
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
doză de cardioplegie împreună cu o administrare de cardioplegie caldă imediat înaintea declampării aortei, necesară pentru asigurarea suportului nutritiv. În anumite situații, când se operează pe ventriculul drept, cu septul atrial intact, porțiunea intracardiacă a defectului poate fi reparată fără clamparea aortei. Datorită posibilității de embolizare aerogenă în circulația sistemică, în celelalte intervenții congenitale, este obligatorie clamparea aortei. Dacă se administrează cardioplegia în mai multe doze, este necesară evacuarea aerului de la nivelul rădăcinii aortei înaintea fiecărei noi administrări [105]. De asemenea, evacuarea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
suportului nutritiv. În anumite situații, când se operează pe ventriculul drept, cu septul atrial intact, porțiunea intracardiacă a defectului poate fi reparată fără clamparea aortei. Datorită posibilității de embolizare aerogenă în circulația sistemică, în celelalte intervenții congenitale, este obligatorie clamparea aortei. Dacă se administrează cardioplegia în mai multe doze, este necesară evacuarea aerului de la nivelul rădăcinii aortei înaintea fiecărei noi administrări [105]. De asemenea, evacuarea aerului din fiecare cavitate cardiacă înaintea declampării aortei este esențială. Toate măsurile enumerate mai sus desăvârșesc
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
intracardiacă a defectului poate fi reparată fără clamparea aortei. Datorită posibilității de embolizare aerogenă în circulația sistemică, în celelalte intervenții congenitale, este obligatorie clamparea aortei. Dacă se administrează cardioplegia în mai multe doze, este necesară evacuarea aerului de la nivelul rădăcinii aortei înaintea fiecărei noi administrări [105]. De asemenea, evacuarea aerului din fiecare cavitate cardiacă înaintea declampării aortei este esențială. Toate măsurile enumerate mai sus desăvârșesc protecția miocardică împotriva agresiunilor posibile în cadrul intervențiilor chirurgicale pe cord. Progresele în științele fundamentale pot aduce
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]