8,321 matches
-
cam pe la douăzeci și doi, nu era greu de închipuit ce succes ar fi urmat să aibă acest puști de numai doisprezece ani. Iar felul în care scria puștiul, Mircea observase asta, avea niște caracteristici în plus, finețuri stilistice în aparență nesemnificative, aproape la fel ca ale lui, dar ceva mai deosebite, întortocheri de fraze nu mult diferite de ale sale, dar mai simple și mai directe, care per total dădeau prozei acestuia un aer pur și simplu extraordinar, superior celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă decriptare apoi ar fi fost posibilă înțelegerea Luminii și refacerea Întregului. O amenințare aparentă la adresa vieții. Salvarea ei. Cuvintele arabe prinseră a mișca furtunos, modelând nisipul, schimbându-și semnificația la intervale neregulate, nu mai lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așa natură încât bila să se oprească în căsuța unde voia crupierul, ori de câte ori era nevoie. Nu forța lucrurile, își instruise oamenii să lase clienții să câștige sume mici și să nu acționeze dispozitivul decât atunci când miza era ridicată, păstrând o aparență de normalitate. La deschidere și în primele săptămâni de funcționare interzisese total orice amestec al crupierului în mersul jocului. Voia să vadă care este rezultatul, cum acționează norocul lăsat liber. Mare îi fusese surpriza când constatase că, deși nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era-ntr-un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu-n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală, și În ciuda oboselii evidente, dădea impresia unui om mulțumit de sine, nu din pricina biciului cumpărat (era un fleac), ci fără Îndoială și a treburilor bine făcute. Fiindcă (vezi Doamne!) era și asta o Împlinire, să-ți Înscrii fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cele Întîmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu arunce chiar tot textul Drumului În Canaan, și odată cu el și pe nefericitul Jeshua Krohal, care astfel ar fi fost abandonat la cei treizeci și trei de ani Într-o situație limită (În criptografia sa Franckel va remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Krohal, după propria-i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tînărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n-a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atît cît să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atît de imperceptibilă Încît doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sînt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tînărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n-a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atît cît să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atît de imperceptibilă Încît doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sînt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sînt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sînt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sînt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gîndul tainic, gîndul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gîndul tainic, gîndul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu-i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și-n ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gîndul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să-i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să-i explice pe text (sau ce mai rămăsese din manuscris), cu pilde simple și moralizatoare, cum un gînd, umbra unui gînd ori o imagine pot duce prin magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și-și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie opt sute nouăzeci și patru, mai Întîi În revista Hai, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas avînd titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i-a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecîndu-se peste abis, nici el nu și-a putut Înfrîna mulțumirea deșartă de a Încerca să-l umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spune cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru sine. „Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate“, va striga celălalt. Lista nu era exagerat de lungă. De Las Cases: Mémorial de Sainte-Hélène (fără anul apariției; impresum, după toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu mi-a trecut prin cap să vă pun o Întrebare: de unde, brusc, această certitudine, cînd doar cu doi ani În urmă n-ați avut nici o ezitare, scriind prefața Opere complete - așadar, de unde atîta siguranță Încît să declarați: „După toate aparențele, se pare că există o persoană care, dacă sorții vor fi de partea noastră, mai trăiește undeva la Berlin, Paris sau New York!“. Fără Îndoială, domnule, că ați ajuns la acea concluzie optimă grație cercetărilor regretatului Bezimenski și a moștenirii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Expediția lui Alexandru Macedon la nordul Dunării, 335 î.Hr.), în Moldova medievală se cultiva puțin grâu. Treptat, pentru țăran, pâinea a devenit un lux, o raritate, era consumată la sărbători, de Paști și de Crăciun. Nu vă lăsați înșelați de aparențe! Când rostiți rugăciunea fundamentală creștină „Tatăl nostru” și cereți „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi Δ nu trebuie s-o luați ad literam pâinea din făină de grâu, deoarece pâinea de rugăciunea „Tatăl nostru” desemnează în latină
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
magazin pentru a da fuga la sanctuarul cărților și a devora tomuri Întregi de romane, de poezie și de istorie. Cu o zi Înainte să Împlinească treisprezece ani, anunță că voia să i se spună Robert Louis Stevenson, după toate aparențele un străin. Pălărierul Îl anunță că foarte cu greu avea să ajungă cioplitor În piatră. Avu atunci certitudinea că fiul său era, pur și simplu, nerod. Adesea, neizbutind să adoarmă, Antoni Fortuny se tot răsucea În pat de mînie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
secolul al IX-lea, mai la nord, în vechiul Imperiu Roman de Apus, apar primele orașe-târguri ale creștinătății, relee pentru cele ale Islamului; iau naștere statele, în forme deocamdată embrionare. în anul 800, Imperiul Roman de Apus, mai mult o aparență decât o realitate, renaște în Germania, mai întâi sub domnia lui Carol cel Mare, apoi a lui Otto și Frederic. Alături se înfiripă două națiuni îFranța, dominată de franci, și Rusia, dominată de vikingi), precum și nenumărate principate întemeiate de vizigoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
până la urmă privatizată, ca toate celelalte instituții. Și atunci, exact ca Imperiul Roman de odinioară, imperiul american va dispărea, fără a lăsa vreo autoritate politică la cârma noii Rome. Statele și națiunile vor mai avea încă un rol: acela de aparențe nostalgice, fantome evanescente, neputincioși țapi ispășitori îușor de manevrat) ai transformării absolute a timpului în marfă. Transformarea absolută a timpului în marfă Capitalismul va merge atunci până la capăt: va distruge tot ce nu este capitalism. Va transforma lumea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
treilea val al viitorului. Cu cât omul va fi mai singur, cu atât va consuma mai mult, se va îngriji și se va distra mai mult, tocmai pentru a-și mobila singurătatea. O libertate individuală extinsă neîncetat - cel puțin în aparență -, garantată de produsele de autosupraveghere, care îl vor face pe fiecare om să se considere răspunzător numai de propria sferă profesională și privată, fără să se supună, aparent, decât propriilor capricii - de fapt, normelor ce fixează exigențele propriei supraviețuiri. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Singurele dintre marile democrații care n-au cunoscut în trecut un regim dictorial, Statele Unite ar putea cădea, prin 2040, pradă unei tentații teocratice explicite sau implicite, sub forma unui izolaționism teocratic în care democrația n-ar mai fi decât o aparență. în Africa, precum și în America Latină, locuitorii orașelor, a căror mizerie va crește neîncetat, vor fi din ce în ce mai sensibili la discursul acestor Biserici evanghelice, devenite puteri financiare, ideologice, militare și politice de o importanță majoră. în Brazilia, ele numără deja peste 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se perceapă propriile sale înclinații politice și ideologice. Un președinte, chiar al unei circumscripții electorale atât de obișnuite ca aceasta, trebuie să se ghideze în toate situațiile după cel mai strict simț al independenței sau, cu alte cuvinte, să păstreze aparențele. În afară de umiditatea care făcea și mai densă atmosfera, deja apăsătoare prin ea însăși, pentru că încăperea nu avea decât două ferestre înguste care dădeau spre o curte interioară întunecoasă chiar și în zilele cu soare, neliniștea, ca să folosim o expresie din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mașină albă, mașină albastră, mașină verde, mașină roșie, mașină neagră, cu antenele legănându-se în adierea brizei matinale, nimic în mod explicit suspect nu-și ascundea capul în spatele unor exprimări atât de inocente și banale ca acestea, cel puțin în aparență. Cu toate acestea, nu era nevoie să fii doctor în suspiciuni sau să ai diplomă în bănuieli ca să percepi ceva deosebit în ultimele două fraze, cea a dimineții care părea să fie intenționată și, în special, a doua, că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să mintă și, dacă uneori o fac de frică, iar alteori din interes, o fac și pentru că uneori își dau seama la timp că aceasta este singura modalitate pe care o au la îndemână de a apăra adevărul. Judecând după aparențe, prin urmare, planul ministerului de interne eșuase și, într-adevăr, în acele prime momente, confuzia printre consilieri a fost rușinoasă și absolută, părea că nu era posibil să se găsească o formă de a ocoli obstacolul neașteptat, afară de cazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase codicele cu Eneida. Printre pagini ascunsese o foaie. O găsise un străjer de gardă, Într-un balot de mătase, În aparență anonim. O citi pentru a nu știu câta oară. Încredeți-vă În lucrarea noastră, o Credincioși ai Iubirii, și primiți-i din cele patru zări pe cei ce vin să Îndeplinească planul. Mai Întâi va fi ridicat noul Templu, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]