2,718 matches
-
la un festival de amiciție germano-romînă organizat de Fleischlein, cu patronajul Legației Reich-ului. Indolenta nu era decât o cântăreață pe care substratul concertelor n-o interesa. Important pentru ea era să cânte și să aibă un public care s-o aplaude. Din acest unghi de vedere, neînțelegerea Pomponescu-Indolenta provenea dintr-o criză comună: Pomponescu, în lipsa succeselor de oratorie și de audiență, voia să fie aplaudat intim de Indolenta, iar aceasta dorea același lucru. Amândoi erau în felul lor niște actori care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o interesa. Important pentru ea era să cânte și să aibă un public care s-o aplaude. Din acest unghi de vedere, neînțelegerea Pomponescu-Indolenta provenea dintr-o criză comună: Pomponescu, în lipsa succeselor de oratorie și de audiență, voia să fie aplaudat intim de Indolenta, iar aceasta dorea același lucru. Amândoi erau în felul lor niște actori care se plictiseau în tête-à-tête, Succesele Ioanei nu se puteau explica decât prin relațiile strânse cu aceia care determinau recrutarea elementelor. Chiar din vorbele ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tânără și ai voce, pe urmă toată lumeate uită! . - Asta e soarta actorului în general, a artistului careinterpretează, o consolă Pomponescu. G. Călinescu Madam Pomponescu-maman nu era de același aviz. - Din moment ce ai căpătat un nume, nu importă dacă mai ești aplaudat ori nu. Ioana însă susținea contrariul. . - Nu numele de pe afiș mă încîntă, cum mă cheamă îmieste indiferent. Toată bucuria este de a cânta în fața unei săli care te înțelege. Fără public, un cântăreț nu există. Renumele e vorbă goală. O dată ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai dă nimeni nici o importanță. - Aceasta este, zise Pomponescu, o mică mizerie a acestorarte. În schimb, ele dau satisfacții violente și imediate, pe care nu le obțin ceilalți artiști. Cine oare s-a oprit vreodată în fața unui monument arhitectural să aplaude? Nici cele mai ilustre capodopere de sculptură nu sunt ovaționate. Aci onorurile sunt stinse, accesibile numai celor care citesc cărți. Totuși, condiția dumneavoastră nu e așa desperată cum vă închipuiți. Artiștii interpreți mari trăiesc prin cultul creatorilor contemporani care i-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
costul celeilalte. Dar această comparație între valoarea și meritul intrinsec ale diverselor tipuri de muncă nu intră în subiectul meu din prezent. Tot ce am de făcut aici este să arăt că, dacă domnul Lamartine și persoanele care i-au aplaudat argumentația au văzut, cu ochiul stâng, salariile câștigate de furnizorii actorilor, aceștia ar fi trebuit să vadă, cu ochiul drept, salariile pierdute de furnizorii contribuabililor; din cauza acestei viziuni deficitare, aceștia s-au expus ridicolului de a considera o deplasare un
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
îndrăznesc să spun periculoasă când fondul se epuizează! Dar se întâmplă următorul lucru (și prin aceasta intru în subiectul meu): această activitate febrilă, și ca să zic așa împinsă pe un teritoriu îngust, frapează toate privirile, este ceea ce se vede; poporul aplaudă, se minunează de frumusețea și ușurința procedeului, reclamă înnoirea și extinderea sa. Ceea ce nu se vede este faptul că o cantitate egală de muncă, probabil mai judicioasă, a fost lovită de inerție în restul Franței. Economisire și lux Nu doar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este punctul său determinat? Care este limita sa? Care este forma sa? Evident, infinitul. Fraternitatea, în definitiv, consistă în a face un sacrificiu pentru altul, a munci pentru altul. Când ea este liberă, spontană, voluntară, o pot concepe și o aplaud. Admir cu atât mai mult sacrificiul cu cât este mai întreg. Dar când se pune în sânul societății acest principiu, că Fraternitatea va fi impusă prin lege, adică, în franceza obișnuită, că repartiția roadelor muncii va fi făcută pe cale legislativă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ea face toată diferența între o grămadă de elemente eterogene și capodoperele naturii? Fraternitatea! Și nu știm oare că ea este pentru justiție ceea ce elanurile inimii sunt pentru calculele reci ale spiritului? Suntem de acord cu voi asupra acestor chestiuni; aplaudăm eforturile voastre de a răspândi pe câmpul umanității o sămânță care va da roade în viitor. Dar ne opunem vouă din momentul în care faceți să intervină legea și taxele, cu alte cuvinte constrângerea și spolierea, căci, în afară de faptul că
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
reorganizatorilor. Nu există niciunul care nu făcea o minune dacă reușea să învingă toate rezistențele și dacă umanitatea întreagă consimțea să devină între degetele sale o ceară moale; dar ea se încăpățânează să nu fie o ceară moale. Ea ascultă, aplaudă sau respinge, și... merge înainte ca și până atunci. Mulțumită Cerului, rezistă încă acestei manii la ordinea zilei. În loc să inventez legi sociale, le studiez pe cele pe care lui Dumnezeu i-a plăcut să le inventeze, având de altfel fericirea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un orator înnăscut; vocea sa era surdă și învăluită, îi lipsea animația în gest, siguranța în intonație. Dar cuvântul său era spiritual, fizionomia sa expresivă și accentul său impregnat de o convingere atât de puternică, încât auditoriul uita imperfecțiunile oratorului, aplaudând stilul scriitorului și lăsându-se câștigat de convingerea comunicativă a apostolului. Spre sfârșitul lui 1847, ducându-se la sesiunea Consiliului general al regiunii Landes, ținu la Lyon două conferințe care au fost foarte urmărite. A tratat cu această ocazie consecințele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
emoționată. Străbat cu privirea dincolo de perdeaua luminii reflectoarelor și îmi spun că media de vârstă a celor prezenți să tot fie de vreo 75 de ani. Între timp, Alteța Sa și-a încheiat discursul cu un "La mulți ani, Majestate!", sala aplaudă, Alteța Sa își reia locul, aplauzele continuă, Alteța Sa se ridică și se înclină sfios către sală, apoi se așază iar, în vreme ce Alteța Sa Regală îl învăluie cu o privire caldă, apăsîndu-i scurt mâna, care acum se odihnește pe genunchi, cu podul palmei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dat să trăim. Dar, vorba Monicăi, "nu ni se dă voie". Explicația e simplă și Revel nu obosește să o reia cu fiecare carte a sa: marea majoritate a intelectualilor din Occident a apucat să justifice, să elogieze și să aplaude ceea ce pe noi ne-a mutilat și ne-a ucis. Prestigiul de salon al comunismului a supraviețuit sistematic crimelor sale istorice. Ceea ce noi am trăit ca realitate iar ei ca răsfăț ideologic nu are măsură comună. De aceea, până una
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbesc neci rău măcar, adecă n-o vorbesc defeli. Care-i mai bună dintre aste două? Lăsăm ca să judece publicul cetitori. În capitolul IV, criticul [î]l laudă pe d-l Alesandri și-l face regele poeților, lucru la care aplaudem și noi, până ce vom avea și un împărat al poeților, care adecă să-l întreacă pe dumnelui, ceea ce, spus fără compliment, va fi cam greu, deși suntem de o natura ce nu despeară niciodată. Abstragem însă autoritatea ce i-o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ocupa mai de timpuriu locuri, astfel că pe la orele 81/2 nu se mai găsea un singur bilet. Aceste piese au avut tot succesul dorit: astfel rolul comisarului, jucat de d-nul Alexandrescu, a fost minunat de bine esecutat și aplaudat cu multă vio[i]ciune. Asemene rolul telegrafistului, jucat de d-nul Radu, un tânăr ce abia a început să debuteze pe scenă, a fost bine jucat. Precum vedem, d-nul Radu are vocațiune pentru teatru și credem că, dedându
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a plăcut mai mult publicului a fost opereta "Crai nou". Jocul actorilor a fost foarte plăcut. Vom cita în prima linie pe d. Alexandrescu, pe care în rolul Ispravnicul, ce a fost jucat într-un mod caracteristic, publicul l-a aplaudat cu vio[i]ciune. Nu mai puțin și rolul Anica orfana, jucat de d-ra Petrescu; cât despre rolul Dochița, jucat de d-ra Dimancea, de astă dată constatăm că d-sa, memorându - și bine rolul, l-a executat destul de bine. Vadă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bun pentru publicul nostru. Căci într-adevăr un public care strâmbă din nas îndată ce vede repetîndu-se de două sau trei ori o piesă bună și așteaptă cu nerăbdare tot lucruri nouă crezând pe actori cai de poștă, un public ce aplaudează piesele rele și primește cu multă răceală pe cele bune, care prin eventuala sa nepăsare silește pe direcție să deie trei piese nouă pe săptămână, un asemenea public pierde dreptul de-a avea un teatru bun și ne mirăm cum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai brave și mai bătrâne regimente din armata engleză. {EminescuOpIX 432} După această d-sa, în mijlocul aplauzelor celor mai călduroasă, dădu cetire legendei vizirului Ahmet. D. Vîrnav Liteanu a vorbit despre publicul român; discursul său au fost elegant și mult aplaudat de auditori. [30 septembrie 1877] ITALIA ["LUCRAREA D-LUI N. DENSUȘEANU... Lucrarea d-lui N. Densușeanu care tratează despre starea românilor de peste Dunăre, apăsați și persecutați deopotrivă atât de creștini cât și de păgâni, tradusă în limba franceză de d-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cuviincios pentru dezvoltarea sa pe terenul mai sus amintit. 3) Ideile și principiile a căror proces se propunea Societății a-l face (antiteza nominală Maiorescu și Bărnuț ) nefiind cunoscute părții celei mai mari din tinerime, a blama pe unele și aplauda pe altele rămânea un fapt nesocotit. Afară de-aceea Societatea neavând îndreptățirea de-a decide între vreuna din seriile de idei profesate în viața publică a românilor, prin asta e esclus și dreptul de-a determina măsura romînității și a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
discursurile înfocate și adânc simțite ale d-lor Silași, prefect la seminariul gr. cat. din Viena, Sbiera, redactorul foiei Societății pentru cultura poporului român din Bucovina, Mureșanu, reprezentant din Transilvania și Procopeanu, preot din Dorna. Nu mai puțin au fost aplaudate toasturile d-lor Costinescu, Stănescu, reprezentant din Arad, a preasfinției sale episcopului Filaret Scriban ș-a venerabilului egumen al mănăstirei, Ciupercovici. După scularea de la masă, atât duminică cât și luni se începură improvizările adevăratei petreceri comune. La sunetul armonios a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Grete, pentru că-i geloasă de numa'. Dar Freddy apleacă capul sub masă și-o mângâie pe Lydi așa de cu știință că răsucește de tot căpșorul ei. MARIEDL: Și numai ce-o descoperă pe Mariedl între oameni. Și oamenii o aplaudă cu entuziasm. Trăiască, trăiască, trăiască, strigă oamenii și o împing pe Mariedl de la spate spre latrine. Acolo așteaptă deja domnul preot care îi surâde ștrengărește, că el are deja o pereche de mănuși de cauciuc în mână pe care le
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
altul ies la iveală. Și numai ce simte deodată Mariedl ceva mai tare decât un scaun. Tare, lunecos, și, așa, cumva rotund. Apucă lucrul între degete... e o conservă, și încă, una care nici nu a fost deschisă. Și oamenii aplaudă atunci când Mariedl ridică conserva sus și closetul se golește gâlgâind. Acum zice preotul că conserva aparține lui Mariedl și îi aruncă un deschizător de conserve. Să se uite și să vadă ce bunătăți sunt înăuntru. Scaunul de pe conservă este curățat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Și alinat cadavrul decapitat. Alinătoarele de suflete din vale își iau un rămas bun gălăgios. Cortina cade și se ridică. Trei femei tinere si drăguțe joacă pe scenă piesa "Șefele", afurisit, exagerând și chicotind. Publicul reprezentat pe scenă râde și aplaudă la scenă deschisă. Erna, Grete și Mariedl care se află și ele în public, se ridică în curând, revoltate, și vor să părăsească sala, dar lucrul se dovedește dificil pentru că stau la mijlocul rândului. Erna reușește să scape prima și zgâlțâie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
STRIGAT ÎNLĂUNTRU SĂ ÎNVĂȚĂM PUNEREA PĂMÂNTULUI STRIGĂTUL PARAZIȚILOR Substanța strigătului clarificată și forma gonită (ia o sticlă plină cu vin și o golește peste cei de la masă) Acum s-a terminat, căcăcioșilor, s-a terminat de tot (Mecena începe să aplaude încântat. Ceilalți aplaudă nesigur împreună cu el) Actul al treilea Iar la tejgheaua din natură. S-a înserat. Toți sunt un pic beți și s-au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ÎNVĂȚĂM PUNEREA PĂMÂNTULUI STRIGĂTUL PARAZIȚILOR Substanța strigătului clarificată și forma gonită (ia o sticlă plină cu vin și o golește peste cei de la masă) Acum s-a terminat, căcăcioșilor, s-a terminat de tot (Mecena începe să aplaude încântat. Ceilalți aplaudă nesigur împreună cu el) Actul al treilea Iar la tejgheaua din natură. S-a înserat. Toți sunt un pic beți și s-au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de multă moarte, așa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la cale aici, asta ciuruie un guvern. Dar eu sunt guvernul, și un popor nu și-o freacă de unul singur așa imoral. Nu, niciodată. Un popor nu se șterge niciodată, el se teme. Medicul termină, și cade jos. Mariedl aplaudă și sare în sus. MARIEDL: Bravo, domn' doctor. Omul varsă apă, varsă sânge și varsă lapte. MAMA LUI MARIEDL: Stai jos Mariedl. Stai cuminte și așteaptă. Cel mai bine pentru viitorul tău cap de mortăciune ar fi ca craniul lui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]