2,077 matches
-
America poate fi interpretat ca un sfîrșit al modernității, iar zorii unei lumi noi ar putea însemna începutul unei noi postmodernități. Baudrillard însă nu se folosește de acești termeni, ca atare reflecțiile sale sînt doar remarci care trădează o imaginație apocaliptică latentă, care însă nu este niciodată pe deplin eliberată. Într-un anume sens, cartea America a lui Baudrillard reprezintă un elan nebunesc al imaginației sale semiologice scăpate de sub control. Turistul francez reduce totul la semne, nereușind însă să vadă suportul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de prevăzut în prezent. În această a doua alternativă, prezentul ar apărea ca o epocă de aur a individualismului, a libertății și democrației acelor oameni ai viitorului, cetățeni ai unor societăți distopice, tot așa cum filmele SF, plasate într-un pasaj apocaliptic, ulterior unui holocaust, înfățișează prezentul secolului al XX-lea drept utopic în comparație cu imaginile deprimante din film. În lupta pentru un viitor modest, studiile culturale pot juca și ele un rol oricît de modest. Literatura cyberpunk și SF și studiile culturale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
and the Production of Space", in Lawrence Grossberg et al., Cultural Studies, New York, Routledge. Berman, Marshall (1982), All That is Solid Melts Into Air, New York, Simon & Schuster. Berman, Russell (1984), "Modern Art and Desublimation", Telos, 62. Best, Steven (1992), "The Apocalyptic Imagination, Pynchon's Gravity's Rainbow", Centennarial Review, Vol, XXVI, No. 1 (Winter). Best, Steven and Douglad Kellner (1987) "(Re)Watching Television: Notes Toward a Political Criticism", Diacritics (Summer). (1991), Postmodern Theory, Critical Interrogations, Londra, New York, Macmillan and Guiford. Bloch
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cred... Voi reuși să-l trec...? Îl am numai pe Dumnezeu în suflet, deci vom coborî amândoi braț la braț, în acest...indefinibil al societății moderne. Cred că exorcizarea trupului se va întâmpla cu chimicale drămuite de minți deștepte ori apocaliptice...în numele unui Stat ce nu are nimic de-a face cu nevoile stringente în ceea ce privește cetățenii săi, aflați în starea regretabilă de suferinzi, de pacienți ai unui spital dintr-o țară normală, cică... * * * Vă rugăm să luați loc! spuse o asistentă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ale principiilor greșite; dar ideile au o logică atât de puternică, încât nimeni nu le poate opri, și, când nici nu ne așteptăm, ne aflăm în fața unei situații teribile, pe care nu o putem depăși. Ne-o spune pe tonuri apocaliptice, ceea ce s-a întâmplat în lumea noastră sărmană. Chiar și în materie strict religioasă, trebuie să fim mai mult decât atenți la pașii greșiți. Într-un climat de naționalism exasperat, conviețuirea Bisericii cu Statul devine dificilă și încordată. „O autoritate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pînă ieri. Desigur, România tot sub jugul rusesc ajungea, fiindcă nenorocirea țării noastre a fost și este situația ei geografică. Dar, moralmente, poziția internațională a României ar fi fost alta. Intrarea României în război la 21 iunie 1941 a avut apocaliptice consecințe și nu interesează dacă s-a făcut din infatuare, din ambiție, din prostie, din ignoranță. La izbucnirea primului război mondial, în anul 1914, România se găsea într-o situație, oarecum, asemănătoare, adică între cei doi coloși, Germania și Rusia
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Ușa vagonului s-a închis cu zgomot, cârligul de siguranță a țăcănit metalic și, după un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura a pornit. 11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se împleteau într-o îmbrățișare spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O baie de cenușă fierbinte se repezea cu dușmănie asupra garniturii, ca din conul unui vulcan în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am mers prea mult. Cam după vreo două sute de metri, Molotovul a oprit din nou. Acum e rândul vostru. Coborâți!... 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ ...Și am coborât. Era o nebunie galbenă: o revărsare demențială, diluviană și apocaliptică, de galben. Călcam pe spice de grâu galben. Cel mai important aliment de pe planeta Terra, pentru care ne rugăm, ne luptăm și ne zbatem în fiecare zi, "pâinea noastră cea de toate zilele", era strivit cu nepăsare de sutele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Demonul. În realitate, aceasta este o poveste credibilă numai pentru sărmanii copii, care manifestă vizibile disfuncționalități, în partea superioară a corpului. "Nu există viață de apoi, nu există un țel către care tinde viața asta, o judecată sau un tribunal apocaliptic" ("Plânsul lui Nietzsche", Irvin D. Yalom). Câtă dreptate are poetul de la Ipotești: "...orice-ai spune, peste toate o lopată de țărână se depune". Vei ajunge în Iad!!! Amin. 9. SE NAȘTE UN SAT "Eu nu știu nașteri fără de dureri, Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Craiova și pus la dispoziția inspectoratului de poliție de acolo. Întâmplările sunt nu doar realiste, plauzibile, ci de-a dreptul nemilos de reale. Bombardarea Craiovei îi duce pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
umilința, lamentația și micile bucurii, omenia și bestialitatea se amestecă de-a lungul paginilor. Dumnezeu a murit în Bărăgan de Victor Aciocîrlănoaiei nu este comparabilă decât cu o imaginară relatare a copilăriei lui Iov. Ion Mureșan Ca o gigantică insectă apocaliptică... Am parcurs manuscrisul acestei cărți într-o singură noapte, cu o curiozitate tot mai accentuată și care nu mi-a permis, în ciuda oboselii, să îl las din mână până la săvârșirea ultimei lui litere și ivirea zorilor. Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE 177 7. CONFECȚIONAREA CHIRPICILOR sau MUNCILE LUI SISIF 180 8. PE ULTIMUL DRUM 187 9. SE NAȘTE UN SAT 197 REFERINȚE CRITICE Raiul negru 221 Amintiri din copilăria lui Iov 227 Ca o gigantică insectă apocaliptică... 230 Un nou roman al Gulagului românesc... 230 * * *... 230 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare din titlurile noastre, beneficiind de reduceri. Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ani de dezvoltare a civilizației, este uluitor felul cum azi literatura este înlocuită din ce în ce mai mult de culturile hibride ale golbalizării și evoluțiilor din aglomerările umane, în drumul lor spre catastrofe și exterminisme de tip nou, informațional și comunicațional. Până la urmă, apocaliptic, omenirea se va putea salva, cine știe, în mod poetic, printr-un verset, sau poate că prin cel mai frumos poem din toate timpurile, Rugăciunea inimii... A.B.Un gând pentru cititorii tăi... Dragilor mei cititori, le spun, din nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei iraniene au fost asimilate de lumea mediteraneană în întregimea ei (...). Este interesant de remarcat, cu acest prilej, că fiecare popor europeanși-a asimilat din vastul rezervor iranian anumite «motive»; scandinavii, bunăoară, și-au asimilat viziunea apocaliptică a sfârșitului lumii (ragnarök); popoarele balcanice, și românii, au păstrat cu mai multă fervoare legendele cosmologice (originea dualistă a Creației) și o anumită atitudine misogină (...). Nu trebuie uitat, de asemenea, că în Balcani ideile iraniene au găsit adepți în masele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în materie de iranistică,prin susținerea teoriei „marilor zei” iranieni (vezi teza sa din 1938, Hochgottglaube im alten Iran, UUÅ), contestată de școala italiană. A intersectat constant una dintre pozițiile dominante ale Religionsgeschichtliche Schule, privind originea iraniană a eshatologiei și apocalipticii iudaice. Pentru pozițiile teoretice ale lui Widengren în cadrul Școlii de la Uppsala, vezi Walter H. Capps, „Geo Widengren on Syncretism: On Parsing Uppsala Methodological Tendencies”, Numen XX (1973), fasc. 3, pp. 163-185, și Carl-Martin Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, in Festschrift
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
brațe, minte împăcat și detașat, e un pușcăriaș cu experiență. Dintre toate, mai rele ca foamea și setea e frigul, dar cel mai rău e nesomnul. În februarie 1962 ajunge în celula 34 din Reduit, la Jilava. Descrierea ei este apocaliptică, dantescă: e un fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar, un canal, o hrubă, un maț subpămîntean, rece și ostil, de-a dreptul un iad decolorat. Și totuși, aici, în sinistra celulă, monahul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am făcut și așa destul..." Nu există iertare fără mărturisire, o mărturisire sub semnul autentic al căinței. Toți vor să fie absolviți de păcat, toți vor să fie iertați, dar fără mărturisire, fără a-și cere iertare pentru faptele lor apocaliptice. Tot victimele ar vrea să spună că sînt vinovate de faptele călăilor. Cine intra în secția de psihiatrie nu mai ieșea viu. Țandără o considera "cea mai oribilă închisoare din țara asta. Secția aia acolo a fost cea mai oribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că l-a dus la spital. Nu-i dădea nici o asistență, îl lăsa pînă la ultimul moment. Sau chiar îl tortura pînă în ultimul moment". La căderea comunismului în '89, Țandără speră că va fi, în sfîrșit, judecat pentru faptele apocaliptice: "Eu am vrut să fiu judecat. Vreau și acum. Aș prefera în fața unui tribunal. Indiferent. Ca să spun adevărat, n-aș vrea singur în proces. M-aș simți prost. N-am fost eu conducătorul acestei țări. Am fost eu conducătorul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și-au văzut de treabă. S-au băgat doar lichelele". Recunoaște că ar mai fi în stare să ucidă și anume pe Pavel Ștefan cel care l-a îndrumat în întunecata lui tinerețe să-și omoare tatăl. Sînt mărturii zguduitoare, apocaliptice ale unui torționar din șirul nesfîrșit de torționari ai comunismului. Întrece tot ce s-a povestit de către supraviețuitorii de la Pitești, despre acel loc prin care au trecut atîția intelectuali de valoare ai Țării și ale căror vieți, au fost definitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comun. Numai cine are acea doză bună de nebunie, numai acela poate înțelege puțin. Nu tot. Nici noi nu înțelegem tot, noi care am trăit tot. Pentru că Dumnezeu a făcut de rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sensibilitate apocaliptică". S-a acumulat o cantitate explozivă de ură, neîncredere, suspiciune contrabalansată de lehamite, adîncă apatie, indiferență, toate bine instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se mărea considerabil, aproape ieșindu-i din chip, iar urechile se lungeau ca niște aripi. Fiecare fereastră îl sluțea în alt fel, ca pe un monstru. Iar pielea îi era roșiatică de la lumina vagonului, care aducea a un apus toxic, apocaliptic. În surdină se auzea o vioară, al cărei arcuș se unduia pe notele unui tango pe care Cristi nu știa de unde îl recunoaște. Un tango pe care îl cântase probabil de mii și mii de ori, însă mintea îi bloca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
revoltă contra democrației în numele „alteia”, al unei „societăți perfecte”, uitându-se că utopiile literare, aplicate în practica socială, devin iute surse fertile, invincibile, ale Crimei. „Crima în numele unei Idei”, teorie lansată de Raskolnikov și care a făcut o carieră fulgurantă, apocaliptică, în secolul trecut, ridicând din ceata neantului continente de organizare a ororii, continente „roșii sau negre”! „Nevoia de politic” a scriitorilor, nevoia, poate, de un „alt mit”, o boală de care s-au lăsat, benevol, infectați generații de tineri intelectuali
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar și colectiv, două uriașe conflagrații mondiale, din care au ieșit, din ambele, nu numai învinși, dar, a doua oară, și cu teritoriul împărțit pentru o jumătate de secol, și moștenind - ca și noi, dar în proporții mult mai mari, „apocaliptice”! - o Vină apăsătoare ca un blestem, o vină ce, iată, după o jumătate de secol nu pare a se șterge, a se stinge!... Și aceste uriașe „erori” istorice îi fac pe unii fii lucizi ai acestei națiuni, cea germană, să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
le-au provocat acei șerpi ai oricăror adversități cu care „lumea” întâmpină pe cei curajoși! Pe cei ce cred, în ciuda tuturor riscurilor - ba și îmbătați de ele! -, cele ale sărăciei, ridicolului, calomniei directe sau abile, sarcasmului și ironiei „elegante”, strigătelor apocaliptice despre sfârșitul artei care au luat locul, harnice, celor care, cu un secol în urmă, afirmau perfecta ei inutilitate socială! Sunt pentru că am avut norocul să-mi împlinesc, cât de cât, opera, norocul unei longevități prolifice, carieră, în acest caz
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Papa, regele Ungariei și regele polon, prinții și împărații solicitați de diplomația foarte fină a Venețienilor, se mișcau cu greutate și întârziere având fiecare interese și încurcături. Primejdia, amplificată în măsura intereselor imediat amenințate, nu le apărea în finalul ei apocaliptic. Numai acel prințișor neînsemnat, vasal al unor mari împărați și regi, vedea limpede până în ultimele ei consecințe ascensiunea înfricoșatei puteri otomane. Pentru el primejdia momentului putea fi înlăturată cum a și fost printr-un tratat de supunere, care-i asigura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]