2,797 matches
-
a dura, dau de-a valma, Și cu peatra măcinată și cu petrele-aruncate El iezește, bate, umflă rîurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg În zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clopotul lor aprig, clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrîșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol, El apare pe sub nouri ca un munte de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și spațială specifică artei anonime. A compara impaciența unei fete cu vîntul ce zboară, cu pasărea ușoară și dorul ce omoară (Maghiara) este a plasa subiectul Într-un sistem de simboluri generale În care orice conotație a ideii dispare. Calul aprig ca un leu, calul negru ca păcatul, sînul dulce ca un crin, inima mîndră ce saltă de emoție ca o fiară, ochii mîndri, rupți din rai, dulci ca soarele din mai sînt imagini scoase dintr-un ritual. Obiectul liric trece
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romantic, scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a suferinței: „țara e-n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spre sanctificarea mormintelor. Și cu toate astea Ioanide își amintea a fi citit că secta mormonilor din America izbutise a strânge o sumă considerabilă și a ridica un sanctuar la Navoo. Asta înseamnă că o societate umană sănătoasă, în luptă aprigă cu natura, cum era cazul mormonilor, are nevoie de opere de ficțiune plastică. - Botticelli, vorbi Ioanide, întins pe un trunchi lat ca unpat, aruncat pe marginea pădurii, opera noastră arhitectonică va fi foarte anevoioasă, aci nu e liniște. Butoiescu-Botticelli râse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sunt un simplu zidar. Zicând acestea, Ioanide, după civilitățile de rigoare, plecă, lăsând pe Pomponescu stăpân pe câmpul de bătaie. Acesta nu se simțea totuși biruitor și șezu multă vreme stânjenit. Dezinvoltura lui Ioanide, ochirile lui de uliu spre Ioana, aprige și sigure, calmul ironic, toate astea indispuneau pe ministeriabil. Prezența arhitectului la faivoclocul doamnei Valsamaky-Farfara, organizat ca un simplu pretext pentru tratativele sale sentimentale cu Ioana, i se păru foarte neconvenabilă și chiar jignitoare. Fusese surprins în intimitățile sale. Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ironizat asupra vârstei mele. - Doamne, ce idee! se miră Indolenta. De fapt, ea gusta sincer oamenii în vârstă, avea o singură nedumerire la vorbele lui Pomponescu. Sfiala de care acesta pomenea nu i se părea lucru serios, gîndindu-se la privirea aprigă a lui Ioanide, la gesturile lui decisive. Chiar când Pomponescu desfășura teoria sfielii zâmbind oficios, Ioana avea sentimentul unei autorități exercitate asupra sa cu mijloacele blânde ale persuasiunii. Însă Pomponescu nu mințea, avea doar timiditatea solemnă. Se obișnuise în vizitele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
credința în alte valori. De asemeni, Saferian toată viața făcuse afaceri pozitive, mereu zâmbind, mereu oftând, căutând intimitatea cu altfel de oameni. Într-un cuvânt, Saferian cu ceaiurile lui și Demirgian cu motocicleta erau niște nostalgici. Sultana, dimpotrivă, se revela aprigă de comerț în sine, consumîndu-se în prezent cu pasiune. Când lui Saferian i se întîmpla să se înșele în negustorie, plătind prea scump obiecte ce nu se vindeau sau vânzând ieftin lucruri de valoare, din neglijență ori din G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în Spania, unde a murit în războiul civil. Deci vezi cum e ea. Nu ține socoteală de vârstă; mai tânăr, mai bătrân, nu importă, totdeauna de fapt un bărbat mai slab decât ea, fie prin tinereță, fie prin maturitate. E aprigă în dragoste, geloasă, tiranică, în stare de orice sacrificiu, pentru firile pasionale e foarte bună. Și-ar apăra bărbatul cu pușca în mână dacă ar fi cazul. N-a știut unde a plecat logodnicul al doilea, că mergea și ea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Din aprecierile timpurii ale lui Galenus vom găsi un comentariu eclectic bogat asupra unei posibile definiții a medicinei ori modalităților infolaserbioenergetice (ILBE) prin care acționează sau doar le sugerează: Medicina este meșteșugul, ce înlătură suferințele bolnavilor, slăbește bolile cele mai aprige (după Hipocrate); Medicina este arta despre cele sănătoase, bolnave sau neutre ( Herofil); Arta medicală este aceea, care asigură sănătatea (Paracelsus); Medicina este arta unui regim dietetic al celor sănătoși și a vindecării celor bolnavi (Galenus). Marele medic și filosof arab
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
infernală. Numai faptul că nu trece și la crimă ne impune rezerva acestui ,,aproape’’. Autorul nu-i face portretul fizic, dar îi împrumută o trăsătură semnificativă: privirea crucișă. Blândă și supusă până la căsătorie, ea se arată de a doua zi aprigă ,,ca o leoaică’’, amenințându-și slugile cu strașnice porunci și umilindu-și soțul în ochii acestora, cu cuvintele: ,,Și să mai știți că cu Ianuloaia n-o să vă meargă cum vă merge cu prostul de Ianulea’’. Bunătatea este confundată de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
episod în care Negoiță încearcă a-și valorifica ,,darul’’ de ,,vrăjitor’’, postulează în chip concluziv ,,silogismul’’ ideatico fantastic al nuvelei. Protagonistă este însăși fiica lui 70 vodă, iar înscenarea este magistrală. ,,Studiul’’ consacrat nevindecabilei stări de ,,pandalie’’ prin care trece apriga domniță beneficiază de inegalabila artă epic-descriptivă a scriitorului. Instructiv este a vedea în ce anume constă ,,boala’’ tinerei domnițe și cum este aceasta ,,vindecată’’. De această dată diavolul nimerește magistral și nu ni sa pare exagerata spune că de data
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
anumite efecte. Totuși, nu toate sunt intenționate. Sociologia weberiană a dezvoltat această temă, mergând până la a subînțelege că efectele legitimării sunt cu atât mai eficiente cu cât intenționalitatea lor este negată. • Efecte intenționate În general, luptele pentru calificare sunt deosebit de aprige când consecințele sunt cunoscute și anticipate (fie că ne referim la calificarea școlară și la "randamentele ei economice" ori la calificarea bunurilor culturale și la protejarea lor). Mulți autori insistă pe dimensiunea intențională. Astfel, Sartre scria: "Efortul conjugat al autorului
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Pr. Prof. Nicolae Neaga și Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat în colecția Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, în PSB, vol. 52, Editura IBMBOR, București, 2007, p. 293. footnote>”. Ei au luptat pentru adevăr cu putere, rezistând silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj „ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ajunge treptat să se facă în exces. Proiectul este prin natura lui expansiv; el tinde să preia și să consume tot ce îi iese în cale. El "aruncă înainte" propriul său nesaț și nevoia de lucrul numit devine atât de aprigă, încît îmbrățișarea care ocrotește se transformă în cuprindere devastatoare. Raportul meu cu ființa lucrului numit nu mai este sacrificial; în actul preluării lui în proiect, eu nu mai recunosc eternitatea tiparului care generează fără încetare ființa lucrului consumat; eu nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica să spună, în plimbări care durau ore și, în orele serii, în cămăruța încălzită cu lemne, aveau loc cele mai fascinante discuții la care am luat parte vreodată, cele mai pasionante înfruntări de idei, se făceau cele mai subtile, aprige și prietenești observații pe marginea textelor proprii, supuse judecății celorlalți. Aceste câteva zeci de întîlniri au avut loc vreme de cinci ani, între 1977 și 1981, și îmi făcusem un obicei din a le consemna, la capătul zilei, pe toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
locale, cerîndu-le ca tinerii aceștia să fie angajați o vreme, după modelul sportivilor, pe posturi fictive și lăsați să facă performanță culturală. Cum va fi arătat în aceste turnee, atins de aceeași sfântă nebunie care-l cuprinsese și atunci când ceruse aprig, cu opt ani în urmă, facsimilarea caietelor lui Eminescu? Ne-a povestit că la Timișoara a plâns, făcînd-o să plângă și pe funcționara de resort de la Comitetul județean de cultură. ("Cum e cu putință - le spuneam - cum e cu putință
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de la Heidelberg acasă cu zâmbetul pe buze, știind foarte bine ce este în țară și știind că în urma mea poarta s-a închis "pentru totdeauna". M-am întors fericit că îmi pot reintegra destinul ― căci atunci aveam unul și credeam aprig în el ―, m-am întors să-l regăsesc pe Noica, să-mi regăsesc masa de scris, complicitățile mele și pe ale altora, căci din ele trăiam, în ele ne scăldam și ele făceau ca lumea aceea să "țină" și să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ce decurge de aici? Obligația de a mima că un răspuns e cu putință și de a-i taxa de imbecili pe cei care nu se pretează la pantomima mea? În fond, nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de aprigă pe cât este cea a lui Andrei, numai că, stilistic vorbind, eu sânt confiscat de un soi de "scepticism gascono-oltenesc": prefer să fiu disperat decât escrocat. La bursa valorilor mele, cultivarea precauției mefiente și grija de a nu fi păcălit ("calul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au devenit "simboluri", pecetluiri ale separației abolite (sytnballein) dintre vizibil și invizibil. Numai că ceea ce inițial a fost un compromis de "traducere", ceea ce s-a născut ca o convenție bazată pe o neputință de fond a terminat prin a deveni aprig, revendicativ și sigur de sine. Mâna care pretinde că, pur și simplu lungindu-se la altă scară, poate apuca ceea ce îndeobște nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convingă că ține în pumnul strâns văzduh din lumea zeilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vederea acestei călăuze destul de credincioase și să [ne] agităm cu vehemență prin întuneric, în luptă cu fantasme. Inimă foarte caldă și minte foarte rece se cer de la un patriot chemat să îndrepteze poporul său, și fanatismul iubirei patriei, cel mai aprig fanatism, nu oprește defel ca creierul să rămâie rece și să-și îndrepteze activitatea cu siguranță, să nimicească adevărata cauză a răului și să o stârpească cu statornicie de fier. Precum un medic nu va combate simptomele numai, ci cauza
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
căci apăsarea unuia numai, împărțită asupra unei mase atât de mari de pământ și de oameni, era aproape nesimțită. El a murit, pământurile s-au dus în bucăți prin procese și moșteniri. Nici unul din urmași n-a fi avut caracterul aprig al boierului nostru și cu toate astea supușii lui au dus-o mai rău sub moștenitori decât sub el. În locul unui subiect erau acum mai multe subiecte, cu aceleași trebuințe, cu aceleași cheltuieli și cu mai mică avere. Un mic
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sfială o spuneau pe față cumcă elementul maghiar de aici este periclitat prin români, dacă cumva se va aplica și aici măsura din Ungaria, va se zică: dacă în una și aceeași țară se va introduce o lege egală. Mai aprig inimic al românilor s-a arătat b. Gvr. Kemeny, care, și după ce primise Camera deputaților o lege în câtva mai favoritoare dreptăței, a agitat prin jurnalistică și în persoană la magnați ca să o respingă și primind propunerile lui să asuprească
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
căci apăsarea unuia numai, împărțită asupra unei mase atât de mari de pământ și de oameni, e aproape nesimțită. El a murit, pământurile s-au dus în bucăți prin procese și moșteniri. Nici unul din aceia n-a fi avut caracterul aprig al boierului nostru și cu toate astea supușii lui au dus-o mai rău sub moștenitori decât sub el. În locul unui subiect erau acum mai multe subiecte, cu aceleași trebuințe, cu aceleași cheltuieli și cu mai mică avere. Un mic
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să fie substanțial crescut, suprafețele de teren, rămânând aceleași, devin tot mai neîndestulătoare pe familii, iar oamenii recurg la încălcări de stăpânire în detrimentul vecinilor, a rudelor chiar, a celor plecați în alte localități. Se pare că e și o dispută aprigă între răzeșii de pe cele trei vetre principale de locuire: Umbrărești, Condrea și Suraia. Avem de-a face acum cu disoluția totală și definitivă a stăpânirii în devălmășie, concretizată cu fixarea stăpânirilor de teren pe familii și pe vetre de locuit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și grămezile de gunoi departe de viața ei. (Mariedl e tot mai neliniștită și începe să tragă linii pe podea cu încălțările ei de lemn.) GRETE: Da, și Grete știe că acum curățenia o să trebuiască să fie afirmată și mai aprig. Ca stăpână a unei adevărate ferme de țară va fi și mai pizmuită de murdăria vieții. Și Lydi primește și ea sarcini noi, va trebui să devină un adevărat câine de pază, așa că nu o să mai aibă de înfulecat nici un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]