48,939 matches
-
Z. Ornea Scriu astăzi despre o carte de care mă simt apropiat sufletește. E cartea regretatului meu prieten, criticul literar Ov. S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, carte publicată, din păcate, postum. M-am tot întrebat și mă întreb de ce n-a publicat-o în timpul vieții, deși manuscrisul, pe care
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Rimbaud le voyou și Faux Traité d'estétique). Cu deosebire prodigios ca poet a fost Ilarie Voronca, publicînd pînă a pleca, și el, în Franța, zece volume, adunînd asupră-și toate atacurile îndreptate împotriva mișcării avangardiste românești. Fusese, în România, apropiat cenaclului "Sburătorul", Lovinescu numin-du-l "miliardarul de imagini". Cînd a editat, împreună cu prietenii săi, revistele 75 H.P. și Integral, Voronca îndemna la adoptarea în literatură a limbajului plasticii moderniste practicată de amicii săi Marcel Iancu, Victor Brauner și M. H. Maxy
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
pe profesorul Vasile Scurtu, din vechea generație, un profesor cu o prezență în revistele ardelene, un om foarte pasionat, care mi-a pus în mînă și Istoria lui Călinescu. A fost una dintre cărțile revelatoare, o carte care m-a apropiat foarte mult de ceea ce înseamnă literatura, nu numai în expresia ei seacă, rece, pentru că știm în ce măsură această istorie literară este și un roman al literaturii române. S-a întîmplat, apoi, să ne împrietenim foarte repede cîțiva colegi, eram �grupul celor
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
care și-a pus amprenta asupra personalității dvs. atît de proteice, în care coexistă poetul și criticul, traducătorul și universitarul. Mai recent, v-ați legat numele de Dicționarul analitic de opere literare românești, pe care îl coordonați și care se apropie de finalizare. Dar ceea ce vă individualizează între criticii generației dvs. cred că este, în special, teoretizarea avangardei românești, fiind primul care a făcut o situare istorică și critică completă a acesteia. De cînd și de unde acest interes, mai ales că
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
detașări academice ale unei critici care rămîne cumva exterioară operei, luîndu-și opera ca un pretext pe corpul căreia speculează. Or, eu am întîlnit, în Paris, în Elveția și în alte locuri, niște oameni pe care i-am simțit mult mai apropiați de operă, oameni care, în frunte cu cei de la școala geneveză, mizau mai degrabă pe o critică de identificare. Exemplul lui Georges Poulet este poate cel mai caracteristic, dar este și Jean Rousset, sînt și Jean-Pierre Richard, Jean Starobinski sau
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
să încerci ceva în cadrul unui astfel de discurs, fără rădăcini la noi, și după o perioadă în care el a dispărut cu desăvîrșire. Lipsa de tradiție a generat o sărăcire drastică a lexicului pornografic, a posibilităților lingvistice - scriitorul care se apropie de acest teritoriu trebuie să aibă o strategie perfectă pentru a acoperi lacunele pe care le-am enumerat. Dumitru Ungureanu nu intră nepregătit în acest tărîm periculos: este extrem de bine "înarmat" naratologic și tematic. De multe ori eșecul vine din
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
este și un tentant teren de sociologie literară. Putem studia cele mai folosite nume (alături de compușii cu nou/nouă, preferate sînt numerele - ani, membri fondatori, numere la întîmplare), cele mai des întîlnite reacții, revolte, legitimări, motive de asociere artistică. Dar apropiindu-ne de corpul articolelor, sesizăm o încercare de sistematizare a materiei rebele. O (timidă) delimitare a fenomenelor în cazul cărora s-au folosit (de multe ori abuziv) cele mai diferite nume. Astfel tipurile de asociere artistică pot fi reduse, grosso
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
folosit (de multe ori abuziv) cele mai diferite nume. Astfel tipurile de asociere artistică pot fi reduse, grosso modo, la două. într-un grup accentul se pune "mai puțin pe un program artistic comun cît pe afinitățile personale"care îi apropie pe membrii acestuia. Cu totul altfel stau lucrurile pentru o școală, unde există "adevărate centre de reflecție sau de creație, chiar atunci cînd între reprezentanții lor nu există alte legături decît cele geografice". Generațiile sînt, în marea majoritate, simple concesii
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
Alexandru George. Noica opinează că a continua cultivarea valorilor vechii spiritualități indigene ar fi o imposibilitate. Și aceasta din pricina impactului dintre cultura conștientă, personală, formă de individualizare, și creația populară, anonimă, colectivă, dependentă "de o anume spontaneitate creatoare" care o apropie mai mult de natură decît de cultură. Ultima e în curs de ireversibilă dispariție. "Ea nu reprezintă nici un act de afirmare în istorie, și nici un factor educativ pentru poporul român". Zăbovind la nivelul "afirmărilor țărănești", n-am putea rămîne decît
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
nedrămuite de critica estetică, ale sufletului popular"! Sau și mai categoric: "Cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc". Evident, Blaga se situează într-un orizont filosofic european, apropiind, ca filosof al culturii, apriorismul kantian, pe care l-a înavuțit cu o sumă de categorii deduse dintr-o matcă a stilului, de filosofia culturii, ilustrată de un Frobenius, de un Riegl, de un Spengler. Dar "primul elan valabil" al
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
rimă." Într-un remarcabil sonet poetul spune: "Destinul tău e-un petec de hârtie", afirmându-și, nu fără mândrie îndeletnicirea nobilă și trudnică: În lungul șir de nopți și poticniri/ Voi mai compune, poate, un opuscul,/ Și-aștept să mă apropii de crepuscul/ Același rob, aceleiași meniri." Robit poeziei, " În toat-această grea ucenicie" poetul avertizează pe cei grăbiți: "Sonetul nu-i o pară, sus ce cade/ Ca din senin, să-ți umple ție gura -/ E-o muncă foarte grea literatura...". Fulgerat
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
Kogan, Strigătul copiilor muți. Psihanaliză și holocaust: O perspectivă asupra celei de a doua generații a Holocaustului, trad. Daniela Popa, col. "Biblioteca de psihanaliză", Editura Trei, 2001, 214 pag. Hărți subiective ale poeziei Familiaritatea cu care Carmen Maria Mecu se apropie de poezia lui Nichita Stănescu ne-ar putea sugera că autoarea celor patru studii ale cărții de la Editura Național are o bună cunoaștere nu doar a instrumentelor sale, ci și a obiectului. Așa și este. După părerea mea, cartea e
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
Petrule, dragă, ți-l prezint pe Constantin Țoiu (citise pamfletul care făcuse vîlvă în Bucureștiul proletcultist, P.D. arătînd ca un senior din sec. XVIII căzut în mijlocul lui). Abia atunci, P.D. tresări, ochii sclipindu-i de o forță leonină... El se apropie cu pași apăsați și întinse mîna scrutîndu-mă cu mare atenție (precis, nu mă mai văzuse!). În acea clipă, întinzîndu-mi brațul, - nu îndantelat, cum îl văzusem pe Victoriei cu Henriette, nu îmbrăcat fistichiu, cu zulufii la modă, ci normal, fiind directorul
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
ei în ispită; cum anume s-a produs trecerea de la o gîndire liberă la o "gîndire captivă", ce a cîștigat și ce a pierdut cultura filosofică românească prin faptul că unii dintre cei mai străluciți reprezentanți ai săi s-au apropiat de legionarism; cum a fost cu putință ca această cultură filosofică să nu-și manifeste propriile mijloace de autoapărare, atunci cînd a fost confruntată cu spectacolul praxisului legionar; cum se constituie, cum se manifestă și ce relevanță are responsabilitatea în
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
zicînd: - Domnule, mă feresc, nu mă uit să văd filmele altora, nu mă duc la expoziții, ca să nu fiu influențat! E o mare prostie! Ca și provincialismul complementar, care se reduce la atitudinea cetățenilor de pe stradă, în momentul cînd se apropie de ei un aparat fotografic: - Stați să mă aranjez puțin! Dacă eu mă duc la maică-mea și-i spun, hai să-ți fac o fotografie, trece dincolo și-și pune o rochie de duminică. Asta se întîmplă și cu
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
cu asta m-am luptat cînd am făcut filmul: povestea e a lui Ovidiu, iar Naratorul e în spatele lui - un personaj invizibil care alege, ca autor ce este, și povestește cam tot ce vede și face Ovidiu & Co. Astfel mă apropii de răspunsul la întrebarea legată de crima din culise. Acest al patrulea personaj din dubiță e, dacă vreți, ca un înger gardian care, ca atare, nu se vede și nu este explicit. Chiar dacă nu sînt practicant și nu mă duc
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
lor pe pămînt. Era ca și cum ar fi un Dumnezeu și ar spune: Mihai, tu te duci acolo și faci poezie și, pe urmă, gata cu tine, și te întorci înapoi. Dar ăia de la unu nu mă interesau. Nu v-ați apropiat de revistele avangardiste... Deloc, deloc. Și trecea Sașa Pană pe lîngă mine și strigam: Să nu-mi spui că te cheamă Sașa Pană! Și era un caraghios, săracul, Dumnezeu să-l ierte! Și totuși erați inclus în mișcarea de avangardă
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
erați inclus în mișcarea de avangardă. Eu nu cunoșteam mișcarea asta și mișcarea era foarte pretențioasă. Adică acolo se găsea punctul la care ajunsese poezia. Poezia cuprinzînd și proza, și toate legate. Și erau mulți. Făceau parte din niște culturi apropiate de cultura franceză, mai puțin de cultura germană. Și se îngrămădeau toți la Paris atunci, că era și frumos și bine, dar avangardă se făcea peste tot. Uite, îmi scriu niște prieteni, de la Chicago. Și eu nu le-am răspuns
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
de țara împînzită numai de sate", "Satul n-a fost istorie decît în formele primitive de viață, cari exclud istoria propriu-zisă" etc. etc.) se deosebea clar și polemic de ceilalți criterioniști. Prin această convingere, atît de răscolitor exprimată, Cioran se apropia, oricît ar părea de ciudat, mai curînd de Lovinescu și Zeletin, promotorii ideii necesității evoluției structurilor românești spre o civilizație modernă de tip industrial, detașîndu-se net de generaționiștii săi (ca și de un Nae Ionescu sau un Nichifor Crainic) care
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ideii necesității evoluției structurilor românești spre o civilizație modernă de tip industrial, detașîndu-se net de generaționiștii săi (ca și de un Nae Ionescu sau un Nichifor Crainic) care pledau vehement pentru tradiționalism și autohtonism închistate. Se părea că îl mai apropie de colegii săi de generație și de cei care făceau din ortodoxie ortodoxism, căutînd aici sigla specifică a românității (Nu-l declarase Nae Ionescu pe Samuil Micu Klein un "călugăr papistaș", socotind că acest exponent de seamă al Școlii Ardelene
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
acestei opinii. "Câtă vreme arena rămâne deschisă pentru confruntări, putem spera că, dacă există un adevăr mai profund, el va fi descoperit îndată ce spiritul uman va fi capabil să-l recunoască; iar între timp putem fi siguri că ne-am apropiat de adevăr în măsura în care era posibil s-o facem deocamdată." Pledoaria pentru varietate și concurență (în toate domeniile) ca surse de progres, și refuzul tiraniei majorității ca incompatibile cu libertatea constituie principii fundamentale ale liberalismului modern. Individualismul și toleranța se împacă
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
Don Giovanni' ' îi declara Goethe lui Eckermann. O 'compoziție' ca și cum ar fi o bucată de prăjitură sau de biscuit... spiritul demonic al geniului său îl domina în asemenea măsură, încât era obligat să execute ceea ce acesta îi impunea'. S-a apropiat și de tipul latin cel mai străin firii sale, transformând pe eternul seducător 'într-un Werther german'... Gândul acesta nu mai este al lui Goethe: semnificativ este însă că el a fulgerat imaginația cuiva care nu era nimeni. Referințe încrucișate
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
între imagine - nu voluptoasă vizual ca în alte montări (costum, lumini) - și gîndul regizoral. Deși Puric a mai lucrat cu Irina Solomon. E drept, pornind invers, inventînd un spectacol pentru lumea costumelor. Apoi, găsesc că pe undeva Dan Puric se apropie de consumarea unei etape, unei stări pentru acest tip de teatru. Stilul înseamnă ceva, iar utilizarea acelorași modalități, aceleiași scheme înseamnă că trebuie căutate deja noi idei, o dinamică, alta, a spiritualei inventivități, înseamnă că este nevoie de împrospătarea resurselor
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
întreba la nesfîrșit citind cronicile lui Geo Vasile. Și tot cam așa ajungi la întrebarea perfect justificată 'la ce bun critica?' Dacă criticul de întîmpinare Geo Vasile își exersează analiza pe toți anonimii, ce credit mai poate avea cînd se apropie de Breban sau de Buzura. Deși analizele în cazul celor doi sînt corecte, atente, ele nu mai au nici o relevanță ' amestecul valorilor face indistinctă orice afirmație critică. Geo Vasile dorește să readucă în prim-plan critica de identificare. Criticul se
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
desperat de soarta noastră în Orient" - nu este nici populism, nici țărănism, nici opacitate față cu sensul progresului, ci pur și simplu expresia spiritului său tragic, al patosului veracității. Cultura și experiența de viață iar nu accidentele biografice l-au apropiat pe Eminescu de conservatorism. Poetul nu a devenit conservator doar fiindcă era antiliberal 14), cum nu a fost nici mai conservator decât conservatorii înșiși 15). Privit din interior, adică dinspre datele personalității sale, conservatorismul eminescian nu suferă de ambiguități și
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]