5,570 matches
-
exagerat să spunem, precum Schnädelbach, că istoriștii îi impută lui Hegel "premisele arbitrare, ce nu pot fi justificate doar cu metodele științelor istorice", fapt recunoscut, de altfel, și de Hegel 62. Credem mai degrabă că reproșul lor vizează numai utilizarea arbitrară a acestor premise. Astfel, așa cum arată chiar Schnädelbach, deși sunt și ei "atașați de ideea unității istoriei", reprezentanții școlii istorice îi conferă acesteia "o orientare narativă, îndreptată împotriva sistematizării rigide a lui Hegel"63. Credem că expresia "orientare narativă", cam
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în ele în mod intuitiv" poate fi mai degrabă "trăită, înțeleasă și descrisă". Până și succesiunea lor în decursul istoriei este "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire"(s.n.). Dar aceasta nu înseamnă că lucrurile trebuie să ni se pară și "arbitrare": Nu există nici o istorisire a unui fapt cât de simplu, care să nu încerce totodată să ni-l facă intelibigil subordonându-l unor reprezentări generale sau unor concepte de sorginte psihică." Pornind așadar de la experiența dobândită, de la valorile și finalitățile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
constata între oamenii nebuni și cei sănătoși. Un raport istoric, "bine localizat"23, cum îl consideră gânditorul francez. Raportul normalitate-anormalitate-normalizare nu este și nici nu poate fi bine localizat, pentru că normalul a fost definit și acceptat în funcție de normele subiective și arbitrare stabilite de administrația unei societăți și nu atât după o evidență a unui comportament dincolo de o sănătate psihică acceptată. De exemplu, excentricii erau internați în azile, fiind considerați nebuni. Azi acest lucru nu mai poate fi posibil, pentru că etica societăților
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este în neregulă cu aceștia". Această preconcepție ("în neregulă") caracterizează structura epistemologică și de social praxis a psihiatriei și psihanalizei moderne. Evident că "ceva era în neregulă cu Foucault" din moment ce și-a permis să critice psihiatria și instituirea unor norme arbitrare pe baza unei instrumentalizări acelui "radical psiho", pe care profesorul francez l-a descris în cursul Puterea psihiatrică. Psihiatria, ca practică social-politică, stă în proximitatea culpabilă a unor regimuri politice totalitare. Psihiatria politică s-a practicat încă de la constituirea acestei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și locale sinteze nefericite ale raporturilor de forțe din Europa Centrală. Acest soi de gândire dialectică a contribuit, într-un mod fundamental, la formarea criticii și a disciplinelor moderne, a acreditat mașina sterilă și redundantă numită guvernare-opoziție, precum și un mod arbitrar și anticreștin de a face economie: capitalismul modern, bazat pe ideea de produs, pe legea cerere-ofertă și pe legea utilitate-piață. Nebunia e în guvernare-opoziție (sistemul politic modern); e în utilitate- piață (nefasta gândire utilitaristă britanică); e în noi-ceilalți (europeni-ceilalți). Nerațiunile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ar fi viață și, cu atât mai puțin, spectacular fără rege! Elitele, și nu cred că sunt doar cele din România post-1990, se înscriu și ele în această neputință generală; acea neputință de a guverna societatea fără rege, fără intervenția arbitrară a factorului politic în viața socială. La adăpostul unui pășunat Intelectual, regele (adică Politikul!) e... necesitate. Pentru cine? Iluzia că societatea trebuie o altă idee fixă (!) să fie guvernată de către establishment-ul social-politic este o strategie a discursurilor moderne despre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
joc activ-pasiv. Acest joc religios și intolerant de manifestare a puterii moderne nu este numai într-o singură direcție, ci mutual. Problema este că politicul activează prea mult fie pe creierele indivizilor (intelectuali) înregimentați în platforme program, fie prin măsuri arbitrare, fie prin mijloace subversive de acțiune prin folosirea "autorităților simbolice". Politica reprezentării este în situația agitată a adolescenților care au consumat prea multe băuturi energizante. E prea activă în detrimentul libertățiilor (fundamentale!) ale "populației active", cum se spune. Politica reprezentării e
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
constituirii lor, iar această distrugere este vitală. De ce? Pentru că aceste sisteme moderne de exercitare a puterii politice sunt totalitare, strivesc individul și individualizarea acestuia, impun clișee, etichete, idei și imagini preconcepute în fenomenul de masă al opiniei publice. Distrugerea sistemelor arbitrare de cunoaștere-putere este sarcina noul umanism de mâine. Aceste sisteme arbitrare sunt formate din universități, ale căror funcție este să instrumentalizeze cunoașteri, idei, oameni, principii și valori, din toți acei "elitiști puternici" ale căror discursuri reprezintă mai mult un monopol
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
moderne de exercitare a puterii politice sunt totalitare, strivesc individul și individualizarea acestuia, impun clișee, etichete, idei și imagini preconcepute în fenomenul de masă al opiniei publice. Distrugerea sistemelor arbitrare de cunoaștere-putere este sarcina noul umanism de mâine. Aceste sisteme arbitrare sunt formate din universități, ale căror funcție este să instrumentalizeze cunoașteri, idei, oameni, principii și valori, din toți acei "elitiști puternici" ale căror discursuri reprezintă mai mult un monopol asupra puterilor civililor, și nu un mod critic și constructiv de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
posibilitatea instituirii unui regim (social-politic). Privilegiile (acele drepturi sporite conferite de regimul social- politic anumitor oameni care s-au distins prin ceva remarcabil) primesc o conotație negativă și întrețin conflictul social modern în momentul în care sunt conferite, în mod arbitrar, unei clientele social-politice, fără nicio relevanță cu meritele acesteia. Printr-o distribuție partizană a privilegiilor, o putere politică arbitrară și partizană nu poate institui în societate decât un regim ticăloșit, arbitrar și partizan; o luptă a diverselor categorii socio-profesionale pentru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
distins prin ceva remarcabil) primesc o conotație negativă și întrețin conflictul social modern în momentul în care sunt conferite, în mod arbitrar, unei clientele social-politice, fără nicio relevanță cu meritele acesteia. Printr-o distribuție partizană a privilegiilor, o putere politică arbitrară și partizană nu poate institui în societate decât un regim ticăloșit, arbitrar și partizan; o luptă a diverselor categorii socio-profesionale pentru... privilegii. Cu excepția lui Jean-Paul Sartre, intelectualul care s-a pronunțat pentru eliminarea tuturor privilegiilor, gândirea socialistă occidentală nu a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
partizanatelor, în loc de o evaluare a meritelor celor ce obțin privilegii! Meritocrația nu există decât în societățile liberalizate din Occident... Dacă în Evul Mediu privilegiile erau conferite pe baza unor distincții, în societatea modernă privilegiul politic este mai mult o formă arbitrară și partizană de instituire a puterii, mai ales în cadrul unor regimuri pseudodemocratice, unde puterea politică nu creează posibilități multiple de a alege, nu echilibrează raporturile de forțe, ci doar corupe și distruge potențialul uman. Principiul puterii, în forma lui occidentală
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și valori. Însă într-o societate preponderent coruptă această putere a contractului social devine superfluă, nu are nicio însemnătate reală, atât timp cât funcțiile de conducere (social-politică) sunt deținute nu atât pe baza unor merite certe cât prin favoritism, nepotism, prin decizii arbitrare și partizane, prin sume de bani. Toată această stare de corupție social-politică autorizează istoricismul modern ca practică în confruntările dintre forțe, dintre oameni. Vedem aici actualitatea lui Marx, a lui Nietzsche, a lui Foucault și, totodată, formularea unei întrebări esențiale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nazist de a fi în politică și în societate. Acest mod nazist al puterii proclamă principiul concurențial și distructiv al "celui mai puternic", în esență, a "celui mai bun" (Platon). Cei mai puternici nu pot fi cei mai subiectivi și arbitrari în modul lor de a fi și de a acționa; nu pot institui structuri sociale și politice pe baza unor idei și principii de partid; nu pot exercita puterea prin "forță brută". Puterea nu poate fi confundată cu violența și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ideea de putere, această "putere" politică modernă fiind contra-putere pe o serie structurală de nedreptăți sociale (prin atitudini partinice și de gașcă!), poate fi distrusă în multiple funcționalități și prin diverse moduri. Contrar scepticismului foucauldian, individul modern poate distruge sistemele arbitrare de putere politică, formarea lor socială pe o serie de nedreptăți, derivele lor de sens social și politic. Individul modern dispune de multiple posibilități de a lupta împotriva unei contra-puteri, împotriva unui regim social-politic, împotriva unei întregi ramificații social-politice transfrontaliere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unei întregi ramificații social-politice transfrontaliere. Singura șansă de supraviețuire a individualității moderne sunt aceste posibilități ca individul să lupte împotriva unor contra-puteri politice pentru: 1) demnitatea sa; 2) drepturile sale; 3) să lupte împotriva unor ramificații cameleonice de relații social-politice arbitrare. Întotdeauna pentru un fighting spirit... Concepția lui Foucault despre raportul individ modern sistem social-politic contrastează puternic cu acțiunile și faptele istorice ale unor personalități istorice (Washington, Napoleon, Bismarck, Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini etc.) care au distrus și creat sisteme de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a funcționalității sale în politica modernă de la 1600 până în prezent. Schimbarea regimului politic nu se face decât atunci când reprezentanții noștri (o formulă lipsită de fundament real și epistemic) devin nereprezentanții noștri, devin apărătorii intereselor lor personale și inițiatorii unor "legi" arbitrare, meschine. Societatea civilă și cu atât mai mult una globală s-a dezvoltat dincolo de acest principiu al liderilor și al reprezentării. Ea s-a format prin "mișcări mărunte", prin cuceriri insignifiante în raport cu marea istorie, prin "îmblânziri" ale factorului politic și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
devine reprezentare. Decizia politică e acțiunea în raport cu această reprezentare "suverană", reduplicându-se cu ea. Norma socială e vocea intelocrației în raport cu politicul. Formele de comportament și de excludere sunt efecte ale unor norme sociale, care sunt gândite și impuse la modul arbitrar de X, Y personalitate. Avem o dezumanizare economică, reflectată de mai multe tendințe sociale, politice, culturale. Ea se află, la nivel de individ, într-un soi de parvenitism ce creează un tip mental (docil și îndoctrinant) și tip uman (intoleranță
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
exercită mecanismele împotriva puterilor singulare ale cetățenilor unui anume stat este o putere totalitară, o contra-putere. Ea produce rezistență. Nu controlul politic asupra societății este problema de fond, ci situația sau procesul prin care acest control politic creează relații inegale, arbitrare între cele două tipuri de putere: putere a civililor și putere a mecanismelor statului politic. Situația conflictuală când două sau mai multe autorități civice, politice își erodează una alteia autoritatea pentru a deveni mai puternice, o regăsim în aceste relații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
între cele două tipuri de putere: putere a civililor și putere a mecanismelor statului politic. Situația conflictuală când două sau mai multe autorități civice, politice își erodează una alteia autoritatea pentru a deveni mai puternice, o regăsim în aceste relații arbitrare. Aici este adevărata problemă a funcționării puterii și a libertății în societățile noastre, totodată, o problemă a funcționalității principiului reprezentării în politică și pentru societate. Politică "pentru" societate. Pentru ce altceva? Toată această luptă printr-o stare de opoziție social-politică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să-și încalce propria libertate de acțiune, dar și libertatea celorlalți? A fi condus de ban e în contradicție cu libertatea de conștiință, de mișcare și de acțiune. Cât de liberă poate fi o lume condusă după jocurile dezechilibrate și arbitrare ale capitalului de ieri și azi; jocuri oligarhice și monopoliste? Cei mai mari capitaliști de azi, printre care G. Soros 135, au spus că reprezintă o necesitate de coexistență echilibrată găsirea unor altfel de principii economice, social-politice în administrarea bogățiilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acestor privilegii. Un om este egal cu un alt om doar atunci când posedă libertăți egale, iar inechitatea socială este fiica nu atât a ideii de privilegiu, ci a oferirii acestor privilegii unor persoane care nu le merită, printr-o atitudine arbitrară de către puterea politică. Voi expune câteva considerente, de ordin istoric, în privința raportului egalitate-libertate: 1) ideea egalității în gândirea modernă s-a impus dinspre fizică și matematică spre disciplinele socio-umane moderne. A fost nevoie ca Galileo și Newton, și mulți alții
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de funcționare a politicii moderne, fără de care existența ei este pusă sub semnul întrebării; 7) efecte ale diseminării conflictelor între civili de către puterea politică, de către lipsa de control a puterii politice asupra discursurilor și acțiunilor umane; 8) instaurarea regimurilor politice arbitrare, dictatoriale, unde omul a devenit element de anatomie politică, element de statistică, un număr rece și lipsit de viață. Omul modern a devenit element "de prelucrat", dar și element de eliminat în cazul disobedienței sale. Cultura tipărită modernă este un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de azi, sub forma menținerii unor relații inechitabile între oameni, între posibilitățile acestora de a accede în funcții social-politice. Ceea ce atacă Foucault este un soi de inegalitate structurală între civili, instituită nu atât prin merite certe, cât prin intermediul practicilor discriminante, arbitrare. Cercurile închise de intelectuali, aceste ecclesiocrații de tip bizantin, sunt în contrasensul ordinii istorice. Ordinea istorică privește dincolo de reprezentări și de simboluri pentru a integra seriile cunoașterilor posibile într-o societate a deschiderii, bazată pe pluralism de opinie și pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se ocupă de un acțional al omului, are în ea relații de putere, astfel că nu este deloc întâmplătoare încercarea utopică și niciodată pe deplin reușită a regimurilor politice de a-și subordona istoria scrisă prin control instituțional, prin decizii arbitrare, abuzive și prin monopolizarea mijloacelor de exprimare în masă. Utopia oricărui regim politic ar fi controlul absolut al istoriei. Romanul lui Orwell, 1984 vizează și el această utopie. De ce nu poate fi controlat discursul istoric în totalitate? Pentru că istoria ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]