13,069 matches
-
dacă se zbate. Uite, scoase Boris din buzunarul de la piept niște foi de hârtie împăturite, am făcut niște schițe. Cam așa cred eu că ar trebui să arate. La unul din capete, îi facem un capac basculant, acționat de un arc foarte puternic, astfel încât să se poată închide cât mai rapid cu putință. Godunov se aplecă peste pat, întinzând spre șeful său schițele pe care le încropise. Îndoit de spate deasupra acestuia, îi arătă felul în care concepuse dispozitivul, continuând plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
confecțio nat decât capacul mobil. Aceasta era partea cea mai grea. Nu capacul în sine, ci dispozitivul de acționare de la distanță ridica probleme de execuție. Boris nu era mulțumit de rapiditatea cu care acesta se închidea. Ca să o mărească tensionaseră arcul ce îl acționa, numai că în acel moment nu mai reușeau să declanșeze mecanismul. Seara se apropia cu pași repezi, așa încât se hotărî să lase pe a doua zi rezolvarea problemei. În cea de a treia zi, lucrul era terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capului de omul lui Godunov. Fără îndoială că îi căzuse din mâini acolo, în pădure. Vâlva era de acum la intrare chiar sub capac. Putea să-i simtă prezența amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru în gând. Îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și va adormi. Nici nu voia să se gândească ce se va întâmpla atunci. Se hotărî să se apropie de ieșire. Nu-și făcea nici o iluzie, dar trebuia să încerce să deschidă capacul. Poate că va reuși să învingă rezistența arcului puternic ce îl acționa, ținându-l închis. Cu toiagul întins în față, se strecură pe lângă bestia ce continua să rămână nemișcată. Nu ajunsese încă la chepeng, când, auzi afară niște zgomote slabe. Înțelese pe loc ce se întâmpla, Boris se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
construcția drumului. La vreo zece metri, o buturugă cu tot cu rădăcini, era rostogolită dincolo de șanț. Acolo se ascunseră cei doi. Puteau vedea foarte bine bucata de drum din fața mașinii. Vasilică își scosese pistolul și îi trăsese piedica, rămânând încordat ca un arc. În liniștea nopții, motorul vehiculului ce se apropia, se auzea tot mai aproape. Toyota apăru în curând de după o curbă strânsă. Orbit de farurile mașinii polițiștilor, Boris Godunov nu putea vedea ce se află în față, fiind obligat să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Serafim și parintele Serghei vrură să-i mulțumească misteriosului monarh-protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pîclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se Îndreptau ca niște arcuri verzi. Izbînda finală va reveni totuși Necuratului. Într-o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de-o coastă de femeia lui și de cealaltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
2,8cm, lm=1,9cm; greutatea este de 380g. Descoperirea acestor două topoare are o deosebită importanță cu privire la aria de răspândire a acestora pe teritoriul țării noastre. Acest tip de topoare de luptă cu creastă și ornamentație se întâlnește până la Arcul Carpaților Răsăriteni, dar prin descoperirile acestora și în comuna Filipeni, aria de răspândire se întinde până în apropierea bazinului Bârladului. Prin analogii, s-a constatat c prototipul toporului de la Lunca este cunoscut și în Transilvania, în bazinul Tisei, unde o serie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce puteau fi găsite În piața Los Encantes la prețuri mai potrivite cu economia noastră familială. Devoțiunea infantilă e o amantă infidelă și capricioasă, și În curînd n-am mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu arc. Nu i-am mai cerut tatei să mă ducă să vizitez stiloul lui Victor Hugo, iar el nu l-a mai pomenit. Acea lume părea să se fi estompat pentru mine, Însă mult timp imaginea pe care am avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a librarului Îmi oferi un cald bun-venit. Pereții acoperiți cu rafturi ticsite formau un oval În centrul căruia odihnea o masă de lectură și două fotolii de feldmareșal. Cum știam, Clara păstra cartea lui Carax Într-o vitrină de lîngă arcul pavilionului. M-am Îndreptat Într-acolo tiptil. Planul meu, sau absența unuia, fusese să pun mîna pe carte, să o scot de acolo, să i-o predau acelui lunatic și să nu-l mai văd niciodată. Nimeni nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sub care zăceau, presate, fotografii ale Înaintașilor, ferpare de funeralii și bilete de loterie. Pe măsuță era o cutie muzicală din lemn sculptat și un ceas de buzunar Înghețat pentru totdeauna la ora cinci și douăzeci. Am Încercat să Întorc arcul cutiei muzicale, Însă melodia s-a Împotmolit după cîteva note. Am deschis sertarul măsuței de noapte. Am găsit un toc de ochelari gol, o unghieră, un flacon de tutun și o medalie cu fecioara de la Lourdes. Atîta tot. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
brăzdat de șuvițe argintii, Îi contempla așezată pe o bancă, cu o carte Întredeschisă În mînă și cu un zîmbet rătăcit. Potrivit adresei, Nuria Monfort locuia Într-o clădire din capătul pieței. Data de construcție putea fi Încă citită pe arcul de piatră Înnegrită ce Încorona portalul: 1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o scară răsucită Într-un soi de spirală. Am consultat mulțimea de cutii poștale din metal. Numele chiriașilor se puteau citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și protejează natura, considerată expresie a divinității. Acum 10 000 de ani, pentru a vâna animale mai iuți decât el, omul inventează două instrumente revoluționare ce-i permit pentru prima oară să-și amplifice propria forță: propulsorul, prima pârghie, și arcul, primul motor. Tot în acele timpuri, mesopotamienii fac din ce în ce mai bine diferența dintre act și consecințele sale; ei învață să ude ogoarele, controlează reproducerea animalelor în captivitate, reutilizează semințele plantelor, stochează rezervele în silozuri. Toate acestea necesitau o existență de durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de a mă considera un specialist în bătălii navale, torpilele țintesc întotdeauna sub linia de plutire, de altfel, presupun că nu au altă soluție, tocmai pentru asta au fost fabricate. Ministrul de interne se ridică brusc ca împins de un arc, voia să-l apere de fraza batjocoritoare pe colegul său de la apărare, să denunțe poate lipsa empatiei politice evidentă în acel consiliu, dar șeful guvernului dădu o lovitură seacă în masă cu palma întinsă cerând liniște și le-o reteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse ministrul apărării, mai răsucind puțin șurubul. Tăcerea care a urmat acestor cuvinte a demonstrat încă o dată că timpul nu are nici o legătură cu ceea ce ne spun despre el ceasornicele, aceste mașinuțe făcute din roți care nu gândesc și din arcuri care nu simt, lipsite de un spirit care le-ar permite să-și imagineze că cinci nesemnificative secunde scandate, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, fuseseră o tortură chinuitoare pentru una dintre părți și un calm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
partea cealaltă a cabinei. Sunt patru paturi de pânză, toate folosite. Omul care nu a băut e Încă În viață. Înfrângându-și greața, Dante Întoarse capul bătrânului spre lumina de la fereastră, descleștându-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă. - Dar cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vopsitorilor și de marile mori de apă ale dărăcitorilor, ancorate pe mal. Parcurse o ultimă porțiune Învârtindu-se printre bancurile În aer liber ale căldărarilor, până când ajunse Într-un punct În care strada Îngustă se lărgea nițel, ocolind ruinele unui arc roman. Îndată după aceea, trecerea era oprită printr-o zidărie ridicată din resturile vechii construcții, unde printr-o poartă, se putea intra Într-o curte interioară mică, spre care dădea casa lui Alberto lombardul. În piațeta din fața prăvăliei se adunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a vechiului portic roman, unul din servitorii familiei Donati se descheiase la nădragi și urina pe adversarii săi, Înălțând cu jetul un magnific arc triumfal. Dante sări cât colo, blestemând, nemaibăgând În seamă pietrele care continuau să cadă de jur Împrejur. Se aruncase pe brânci spre a căuta frenetic ceva pe jos, iar mai apoi se ridică În picioare strângând În pumn o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vârsta mai Înaintată. Nu mă pot Întrece cu furia tinereții dumitale, zise Arrigo, care Încerca să se țină după el, târându-și piciorul cu o expresie suferindă. - Tânăr? În luna mai am văzut cea de-a treizeci și cincea primăvară. Arcul vieții mele atinge punctul culminnat. Și nu spre mai bine mă poate pașii, răspunse, așteptându-și tovarășul. - Vremea mea e și mai Înaintată. Nu Însă și visele ei, cum nici ale dumitale, cu siguranță... Pentru cine are o inimă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drumului de Întoarcere când Dante auzi un ropot intens de cai la galop. Abia avu timp să le ordone oamenilor săi să se oprească Înainte ca, din tufișuri, să apară un grup de călăreți În ținută de vânătoare, Înarmați cu arcuri și cu tolbe. Când Îi văzură, noii veniți traseră și ei de hățuri, oprindu-se la câțiva pași de ei. Poetul era sigur că nu mai văzuse niciodată pe nici unul dintre ei, cu excepția celui mai tânăr, care părea să conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vilă romană, cândva În câmp deschis, fusese aproape ajunsă din urmă de noile edificii. Masa roșiatică a celui de-al treilea brâu de ziduri, a cărei construcție Înainta Într-un ritm frenetic, era de acum aproape. Dar, odată ce treceai de arcul de la intrare, regăseai atmosfera nemișcată ca Întotdeauna, Întreruptă doar de râsetele care, când și când, se făceau auzite din odăile de la primul etaj. După ce se asigură că Însoțitoarea sa, purtând vălul, era absolut de nerecunoscut, Dante pătrunse În curtea interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fabricați? Întrebă el. - Se poate ajunge la un picior lățime, dar n-are rost. Placa ar fi prea fragilă și imperfectă. Mai bine e să montezi cu firul de plumb bucăți de mărimea asta. Poți ajunge chiar să Închizi un arc Întreg de biserică, așa cum se face În Franța. Iar rezultatul e mai sigur. - Îmi imaginez că În atelierul dumitale construiești și oglinzi, continuă priorul. - Oglinzile sunt mândria mea, fala atelierului meu. Faimoase În toată Toscana. Privește. Arnolfo se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nedumerit. Mai văzuse privirea aceea Înfometată, populată cu umbre. Oameni urcați pe rug pentru ambiția de a trece hotarele impuse de Dumnezeu rațiunii neluminate de Har. - Vezi acest pivot și cele două sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri mobile? Dante Își concentră privirea spre minusculul amănunt, apoi Îl fixă din nou Întrebător pe meșter. - E un regulator al vitezei de rotație... atât de simplu, dar cu adevărat rodul acelei iluminări pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar cu adevărat rodul acelei iluminări pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Soluția unei probleme enorme. Nu pricepi? Știința noastră e și ea În stare să construiască un mecanism care să se rotească, Împins de energia acumulată Într-un arc de oțel comprimat sau furnizată de o greutate care coboară. Dar nimeni nu a mai găsit vreodată modalitatea de a face astfel Încât mișcarea obținută să fie constantă, ca În această mașinărie. Mechanicus continua să scruteze cu uimire mecanismul. - Și uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]