25,430 matches
-
cu copilul al cărui șold a început să putrezească, oameni din toate categoriile sociale, toate felurile, toată umanitatea e acolo. Vindecarea lor este însoțită adesea de o lecție usturătoare, ghidușiile părintelui Anatoli sunt însă cu tîlc, leacul e amar și arde cînd vindecă. Părintele parcă face totul de-a-ndoaselea, irită sistematic bu-nul-simț al iconomului căruia îi pune funingine pe clanță și întrebări grave pe un ton în doi peri, iar în Biserică se închină într-o direcție "greșită", numai că toanele, năzdrăvăniile
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
din Buzău, doctorul Vasile Bianu scotea un asemenea dicționar. Doctorul de casă sau Dicționarul sănătății, "împodobit cu 315 chipuri" și vorbind despre tot ce-ar aștepta un om suferind sau supus eventualelor suferințe să afle despre boala lui și despre ars bene vivendi, profilaxia de toate zilele. La începutul secolului, problemele medicinii scrise erau aceleași, pare-se, din prefața lui Bianu, cu ale literaturii de pe la mijlocul secolului trecut: "lipsa unui dicționar al sănătății, scris în limba noastră și pe înțelesul tuturor
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
tentacular. Fragmentele se pot citi și în cheie ironică, dat fiind conținutul scrierii: "Căci se poate simți, în fața vieții unui oraș, aceeași sete de cunoaștere, de risipire a întunericului, de scormonire a ceea ce e necunoscut, care-i cuprindea și-i ardea pe descoperitorii de pământuri încă netrecute pe hartă, pe căutătorii de astre încă neștiute de cosmografi, pe cei care voiau să umple locurile goale din tabelele corpurilor chimice simple, sau petele albe însemnate pe hărțile cu terra incognita". În concluzie
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
mai ales atunci când partenerii sunt risipiți în cele patru zări, purtând cu ei legitime reticențe, mefiențe ori motivabile retractilități și, uneori, chiar retorsiuni. Cu toții, într-un fel, coechipieri pentru totdeauna, ar izbucni în plâns, dacă ar afla că le-a ars casa. Sau dacă aceasta ar fi renovată și s-ar ridica iarăși storurile de la ferestre. În general, exilul nu sfâșie, ci macină. Nu furnizează decât iluzii și jocuri cu zaruri fără numere pe ele. Puțin mai contează bunăstarea, pricopsirea. De
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
arte, până la incendierea ei publică, rezultat al unei condamnări fățișe, "purificatoare". Nu numai în Germania lui Hitler sau în Italia lui Mussolini s-a petrecut acest fenomen de exorcizare a evazioniștilor demonizați, dar și în România legionară, când au fost arse cărțile lui Mihail Sadoveanu. Apolitismul este indezirabil și în regimurile comuniste. Sunt bine cunoscute campaniile de persecuție din anii '50 a intelectualilor neînrolați, ca V. Voiculescu sau Lucian Blaga. Evazionismul și formalismul estetic erau marotele destabilizatoare ale regimului stalinist, declarate
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
ne-mpresoară sufletul, iar mâinile precum flăcările se-mpreună a rugă neîntreruptă: Deisis și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se urzesc într-o clipă cum se-nfiripă sămânța în floarea luminii, iar sufletul se minunează când ia zborul spre Hobița. Arde cămașa șarpelui mire în alba împărăție a somnului de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
în alba împărăție a somnului de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
în foileton pe care le publica foileton în revistele "Viața studențească" și "Știință și tehnică" Sub forma unor romane istorice (O sută de ani de zile la Porțile Orientului, în "Viața studențească") sau SF (Planeta Mediocrilor în "Știință și tehnică", Ars Amatoria făcea publice pamflete cât se poate de virulente la adresa grotescului, prostiei generalizate și ticăloșiei sublime care se întinseseră peste societatea românească în ultimul deceniu al puterii comuniste. În anii care au trecut de atunci, nimeni nu a fost în
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
regimului Ceaușescu spune multe despre "competența" temuților cenzori. Iar prima sfidare a inteligenței acestora este făcută prin chiar numele așa-zisului grup. Într-o Românie pudibondă și total lipsită de umor la nivelul conducerii administrative și politice un nume precum Ars Amatoria nu ar fi avut drept de existență dacă nu ar fi fost confundat cu "arta de amatori". Că pe Ovidiu e greu de presupus că l-a citit cineva dintre cei care vegheau la sănătatea morală a nației. Epopeea
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
să găsească altă modalitate de tratare, care să țină seama de "esența orală a poeziei noastre populare, deci de modalitățile proprii de creare și de colportare ale acesteia". Diversele paliere ale creației populare își au structuri poetice bine individualizate, o ars dicendi, care exprimă funcțiile fiecăreia în parte, toate alimentându-se din limbajul uzual, din stilul oral, cu sintaxa lui poetică, cu figurile și mijloacele de expresie, cu tehnicile discursive proprii mediului lingvistic - asupra căruia au făcut observații de substanță K.
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
1851 și a instaurării celui de-al doilea imperiu. Teritoriul pe care autorul îl delimitează imaginar în această Franță se situează undeva între Bretania și Normandia, un "vest" neguros, unde legendele despre rezistența șuanilor sunt încă vii și unde patimile ard mocnit, dar nu mai puțin amenințător. François Vallejo nu face risipă de mijloace, schițează trăsături fizice și de caracter, peisaje, stări sufletești, dar liniile sale transmit esențialul, conturează contextul istoric din aluzii bine plasate care se acumulează până la urmă într-
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
De când? Se supără, se năpustește asupra lui Grégoire, îl înghesuie, cravașa, mucosule. Nu puteai să-l oprești? Lambert se întoarce din pădure, asistă la pedeapsa pe care o încasează fiu-său. Îl apucă de braț, îl scutură și el, îi arde două palme înainte de a afla despre ce e vorba, se cuvine ca tatăl să termine treaba. Are el timp după aceea să vadă pentru ce a încasat-o. Dl de l'Aubépine nu-și revine, înjură tot neamul Lambert. Câinii
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
un extaz cvasi-sexual, și bărbați cu cămășile leoarcă se încinseseră în hore incoerente, ce aduceau aminte de noaptea Valpurgiei, și nu demnitatea oamenilor cu catalogul sub braț. Dar dacă aceia erau într-adevăr profesori - și încă din București -, ne-am ars! M-aș întreba, mai întâi, cum au fost convocați. Să aduni șase mii de oameni - și încă români pe deasupra - nu e la îndemâna oricui. Prin e-mail? Prin depeșe livrate cu poștalionul? Cu trâmbița? Oare nu cumva prin telefoane venite de la inspectoratul
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
de foc. Și ca mine sunt mulți alți colegi, foști profesori universitari și membri ai Academiei Române. Dacă oamenii care reprezintă în România comunismul bolșevic ar fi cât de puțin umani, nu ne-ar pătimi atât, ci ne-ar împușca sau arde de vii". Motru se considera "condamnat la moarte prin înfometare". Pentru că nu mai are lemne, începe să-și pună cărțile pe foc. Nu cred să fie durere mai mare pentru un intelectual autentic decât să-și vadă irosită biblioteca, ba
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
București,/ Bordeile măhălești". Aceste versuri, extrase dintr-una dintre primele sale cărți, îndreptarul bețivilor, au ecouri difuze în toată opera lui Pann, iar uneori tabloul capătă mare amploare. Precum în Memorabilul...: "Sfîntul Dimitrie nu s-aprinsese/ în preajma-i focul încă ardea,/ Și Bărăția o cuprinsese,/ Ca un balaur o mistuia.// D-aci la Vergu se văzu-n pripă/ Prin tot ocolul grozav aprins,/ D-aici Lucacii ca într-o clipă/ Și Udricanii ardea nestins.// Apoi se-ntinse ca o fîșie/ Pînă
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Dimitrie nu s-aprinsese/ în preajma-i focul încă ardea,/ Și Bărăția o cuprinsese,/ Ca un balaur o mistuia.// D-aci la Vergu se văzu-n pripă/ Prin tot ocolul grozav aprins,/ D-aici Lucacii ca într-o clipă/ Și Udricanii ardea nestins.// Apoi se-ntinse ca o fîșie/ Pînă la Delea spre răsărit,/ Ș-altă fîșie cu vrăjmășie/ Spre miazănoapte mergea cumplit" (Memorabilul focului mare). Cea mai impresionantă și mai exactă imagine a Bucureștiului de la 1840 rămîne, paradoxal, imaginea schițată în
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
deduse printre rânduri. Sensibilizat de destinul tragic al prietenului său, Costel Stancu este mereu atent la poemele în care este invocată moartea. De aceea, ele constituie partea cea mai consistentă a antologiei. Într-un poem fără titlu, cu rol de Ars poetica, creația însăși devine un simplu exercițiu al morții: "Poezia mea este o gimnastică a morții,/ o repetiție zilnică a verbului Ťa fiť,/ până când se șterg diferențele/ dintre timpuri.// De fapt acesta e sensul:/ să stai tot timpul cu ușa
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
persoană în care nu încăpeau decât un pat simplu, un garderob vechi cu o singură ușa, un scaun și o măsuță în fața ferestrei. Intrai în ea că într-o cușcă întunecoasa și umedă și, dintr-odată, nările îți erau aproape arse de emanațiile țări ale vopselelor. Abia mai tarziu simțeai mirosul dulceag al igrasiei ce venea din toaletă cu tencuiala căzută, din pereții cu tapetul scorojit, din salteaua și cuvertura patului, din mocheta cenușie și murdară în care doar petele de
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
ochitor, trage întotdeauna la țintă, în vreme ce el nu poate ochi. Adoarme, visează că trage necontenit încât mireasa abia are timp să se ivească și se retrage ca să apară iar. Mireasa - el sfârșind gloanțele - apare, își face dansul. Țiganul fericit. - Baragladină! Arde pușca să scot mireasa! În josul paginii, Paul Constantinescu adaugă idei, care, probabil, vor deveni teme: Tumult. Țiganul trage la țintă. Adoarme, visează. Mireasa. Se stinge. CINE O MENȚIONEAZĂ: V.T.<footnote Vasile Tomescu, Paul Constantinescu, Editura Muzicală, București, 1967, p. 245
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
cineva, n-am nici cea mai vagă idee cum o să arate "decorul". Trebuie să mă adaptez nu numai la lumină, ci și la "decor". Și nici nu pot fi sigură că lumina soarelui va fi potrivită, pentru că lumina soarelui nu arde niciodată direct. Iar alegerea decorului depinde, de regulă, și de vremea de afară. Asta e valabil indiferent dacă fotografia e făcută în casă sau în grădină. De altfel, rareori fac fotografii în casă. Numai dacă dispun de o lumină foarte
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
ei dedicați și competenți. Dintre cei pe care i-am reascultat în săptămâna 7-12 aprilie 2013, menționez studenții și absolvenții clasei de operă a Academiei „Gheorghe Dima”, instruiți de pianistul Francisc Fuchs, precum și pe cei aflați pe culmile maturității: Ansamblul „Ars Nova” condus de acad. dr. Cornel Țăranu, Trio „Contraste” din Timișoara (aniversând 30 de ani de fructuoasă activitate), duo pianistic „ConSens”, dirijorul francez Alain Pâris, violonistul Alexandru Gavrilovici, chitaristul Constantin Andrei. Muzicieni care îndeobște cântă muzică veche se regăsesc și
CLUJ MODERN 2013 by Elena - Maria ?ORBAN () [Corola-journal/Journalistic/83980_a_85305]
-
mai tinerii Dan Variu, Tiberiu Herdlicska, Darie Nemeș-Bota. Aici, acum, am avut parte și de muzica viitorului: cea electroacustică. Cu sau fără interacțiune live , cu sau fără surse vocale și instrumentale supuse unor multiple tehnici de prelucrare, la actuala ediție, ars digitalis românească a fost reprezentată de Călin Ioachimescu, Adrian Borza, Ciprian Pop, Tudor Feraru. Ne putem întreba, oedipian: „Omul, omul - e mai tare decât calculatorul?!” Au fost premiați laureații Concursului de compoziție „Liviu Comes” 2013, care a avut ca temă
CLUJ MODERN 2013 by Elena - Maria ?ORBAN () [Corola-journal/Journalistic/83980_a_85305]
-
orientarea estetică, aspectele doctrinare și chiar unele proiecte componistice sunt comune. La idioritmici numai apartenența la beneficiile breslei ori ale meseriei (și nici acestea întotdeauna) sunt deolaltă. Deschise către chinovialitate au fost toate colectivitățile componistice consacrate de istoria muzicii, de la Ars Antiqua până la Grupul celor cinci sau cea de a doua școală vieneză, în timp ce idioritmia a fost exersată de imensa majoritate a compozitorilor contemporani. Pe de altă parte, chinovialitatea impune o relație aparte între maestru și discipol. Alchimia dintre înțelepciunea învățătorului
Între idioritmie și chinovialitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
din plastic. Toată iarna a văzut-o zăcând acolo, dar și-a spus mereu că o să vină un copil să și-o ia înapoi. Rabbit se oprește în vestibulul întunecos să-și tragă răsuflarea. În tavan un bec de zi arde anevoie, înecat în praf. Trei cutii poștale din tablă, goale, deasupra unui calorifer. Ușa din hol a vecinului de jos e închisă ca o față ofensată. Și plutește mirosul, mereu același, pe care nu-l poate identifica: uneori pare a
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
dimensiunile, profunzimea expresivă și dificultățile operei lui G. Enescu.” Mihail Cozmei, „Cronica”, 6 mai 1975 Festivalul Muzicii Românești a însemnat confirmări: Pe scenele muzicale ieșene - în special la Filarmonică - au apărut ansambluri românești de notorietate națională și internațională, precum Formația Ars Nova din Cluj (1973, 1980), Corul Madrigal (1974, 1982, 1986), Simfonicul clujean (1974), Orchestra Radio din București (1975, 1978, 1982, 1984, 1988), Corul Filarmonicii din Cluj (1975), Cappella Transylvanica din Cluj (1978, 1980), Simfonicul timișorean (1982) și multe altele. Festivalul
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]