21,099 matches
-
că n-am să vă uit dar, te rog lasă-mă să plec! Locul meu nu este aici! Băiatul puse pasărea pe geam și cu ochii înlăcrimați se uită Ia ea. Nu fi supărat, mă voi întoarce! Pasărea își deschise aripile și își luă zborul. Băiatul văzu doar cum un stol de păsări pleacă pe cerul albastra. Mica pasăre își îndeplini promisiunea și veni în fiecare zi la ei. Când pasărea muri, în locul ei veneau în vizită puii ei. VESTITORUL PRIMĂVERII
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci cucul în zăvoi. Limpezești izvoarele Și se-ntorc cocoarele. Vine rândunica-n țară Pe aripi de primăvară. Duduie tractoarele Ce ară ogoarele
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci cucul în zăvoi. Limpezești izvoarele Și se-ntorc cocoarele. Vine rândunica-n țară Pe aripi de primăvară. Duduie tractoarele Ce ară ogoarele.
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
e sufletul setos de toate-aceste.... Nu mai sunt vis, și nu mai sunt poveste... Din haos, înfășoară-mă uitare! Aș vrea să fiu, o clipă, doar o clipă, Din spațiu izgonit, din timp și spațiu Și viața-mi pământească - o aripă, Lumina să o soarbă cu nesațiu. O clipă doar, desprins de toate aceste, să scap de gând, obositorul gând, să scap de timpul care viața-mi este și-mi obosește pasul prea curând. Din haos, înfășoară-mă uitare, nu mai
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
vale, unde am găsit un lac. Era absolut limpede, strălucitor... aproape că-mi amintea de privirea Iasomiei... Am alegat spre apă cu toții, pentru că aveam sticle de umplut... În timp ce umpleam sticlele cu apa răcoroasă, a apărut o umbră pe deasupra lacului, niște aripi imense... era o pasăre uriașă, un dinozaur zburător, cu aripi de oțel lucind în lumina soarelui... am alergat spre copaci, să ne ferim, însă dinozaurul zburător urmărea un altul de pe malul lacului, care avea coarne și un fel de platoșă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
aproape că-mi amintea de privirea Iasomiei... Am alegat spre apă cu toții, pentru că aveam sticle de umplut... În timp ce umpleam sticlele cu apa răcoroasă, a apărut o umbră pe deasupra lacului, niște aripi imense... era o pasăre uriașă, un dinozaur zburător, cu aripi de oțel lucind în lumina soarelui... am alergat spre copaci, să ne ferim, însă dinozaurul zburător urmărea un altul de pe malul lacului, care avea coarne și un fel de platoșă argintie... Dinozaurul de oțel cobora mereu să zgârie cu ghiarele
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din Creta. Un alt mare vizir, și în același timp, reformator al statului otoman, artizan al Constituției din 1876 a fost Midhat-pașa. A fost unul dintre cei mai devotați oameni ai sultanului Abdul Hamid al II-lea și susținător al aripii reformatoare din Imperiul Otoman. Seria generalilor iluștri ai Imperiului Otoman se încheie cu Osman Nuri Pașa, care a fost supranumit Al Ghazi, adică „generalisimul”. A trăit între anii 1832 și 1900. Prima misiune importantă, care i-a fost încredințată a
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre cuvinte, să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în locul tremurului, salvatoare, rugăciunea. dar nici rugăciunea nu-i tăcere, îmi zic, parcă trezită. ochii mei însă dorm, plasa visului pescuiește în ei vrăjită. mâna întind să m-asigur, că amuleta nu mi-a fost dosită. pasărea cu o singură aripă nu-mi dăruiți nimic de ziua mea, lăsați-mi libertatea de-a visa că abia urmează să mă nasc, că tot ce sunt abia va fi, că lumea abia se va-ntrista, că-i loc și pentru steaua mea. lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cum zburdă mânzul pe ponor. în gândul astfel nerostit, să-ncapă soarta-mi ca o cheie, în lacătul ce l-am găsit de-a lungul unei vieți trăite în risipă, cu zborul jos și opintit de pasăre c-o singură aripă. vântul de sud mă doare vîntul dinspre sud, cum doare o măsea de minte. venit târziu și prin strâmtori, mare dezordine și uscăciune în urma lui întinde. și, totuși, pasul lui șuchiat e-un dans al vieții libere, supreme, al firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă privește îngerul armoniei. un fluier subțire vibrează în mâinile lui ridicate întru-un cântec ce-mi tremură-n trup. din aripi nu mișcă, semn că așteaptă liniștit lângă lumina mea puțin ofilită. deodată, un ochi rozaliu mi se deschide în creștet. o arsură de curcubeu mă străbate pe șira spinării, două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și trimite clorofila adânc în os. băieții mei băieții mei, aripile unui zbor grație căruia mă înalț încă. băieții mei, magica libertate a durerii care mi-a dăruit ochiul clar văzător. băieții mei, pielița visului din care nu am sfârșit să mă nasc. băieții mei, pâinea muiată cu lacrimi fără de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă privește în ochi, direct din laptele morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele ei i-ar fi crescut o aripă, în stare să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
28 balsamul luminii 29 musca și păianjenul 30 drogați 32 în dodii 33 întrebări 36 liniștea 37 vaier 38 umbra din cuvânt 39 floarea soarelui 40 iubire 41 zile de februarie 42 întunericul 43 amuleta 44 pasărea cu o singură aripă 45 vântul de sud 46 umbra îngropată 47 menirea cuvintelor 48 pasărea măiastră 49 dorința 51 stafie neobosită 52 primăvară 53 frig 54 plouă peste zăpada din noi 55 desprimăvărare 56 alunecare 57 fără alin 59 iubire sunt 60 întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fug în părțile cele mai nestrăbătute ale munților. De aceea nici domnii nu au cerut de la ei mai mult decât au făgăduit ei să dea. Uneori, ațâțați de câteva capete tulburi, s au răzvrătit împotriva domnului și au trecut sub aripa leșilor, care întâmplare a dat prilej unor cronicari leși să spună că Moldova plătea tribut Lehiei. Dar oricine știe și însuși episcopul S. Piasecius aduce mărturie, cu toate că îi stau împotrivă Dlugoș, Sarnicius și Orichovius, că Moldova, mai înainte de a cădea
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
a născut pe 17 iunie 1962 Anina, studiază la școala generală Moldova Nouă între anii 1969- 1977 și la liceul Industrial Moldova Nouă între anii 1977-1979. Colaborează la Tribuna,Romania literară, Luceafărul, Viața românească, Orizont. Dintre volumele publicate amintim: Tăierea aripilor la îngeriTimișoara, edit.Hestia, 1993; Îmblânzirea sinelui Timișoara, edit. Hestia, 1994; Sezonul de vânătoare Timișoara, edit. Hestia,1997; Antologia poeților ardeleni contemporani. Premii literare obținute de Sorin Gârjan: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România-1993; Premiul Uniunii Scriitorilor din
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
luptă necontenit pentru capturarea ideilor și pentru înveșmântarea lor în straie lexicale. Talent Talentul nu este dependent de caracterul sau temperamentul omului. Gânduri Noaptea și unele gânduri capătă culoarea întunericului. Creație Actul creației literare devine rodnic atunci când este impulsionat de aripa divină a inspirației. Vizită Vizita muzelor nu poate fi nici programată, nici impusă de dorința sau voința creatorilor. Inspirație Când inspirația te ocolește, creația lâncezește. Dorință Un mariaj statornic cu muzele este suprema dorință a scriitorului. Sclipire genială Puțini sunt
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pentru că de fiecare dată cronicarii își asumau roluri parțiale de salesmani sau de agenți de popularizare. Când printr-o minune a istoriei scriitorul rămâne scriitor, se vede treaba că și criticul beneficiază de grația de a rămâne critic. Literar. Orbitor. Aripa dreaptă vine, așadar, să repare și să unifice benign câmpul receptării. Roman construit din fractali, adică din superbe forme geometrice infinit autosimilare, el repetă acest algoritm - exterior - în oglindă, narcisiac, visceral & terapeutic, legând complet nodurile pe care Aripa stângă sau
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
Literar. Orbitor. Aripa dreaptă vine, așadar, să repare și să unifice benign câmpul receptării. Roman construit din fractali, adică din superbe forme geometrice infinit autosimilare, el repetă acest algoritm - exterior - în oglindă, narcisiac, visceral & terapeutic, legând complet nodurile pe care Aripa stângă sau Corpul le lăsaseră în suspensie, explicând ce era de explicat, corectând tot ce se cerea corectat. Mai mult decât atât, copilul Mircea ajunge să-și trăiască până la cel din urmă atom povestea ițită în Nostalgia și în Travesti
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
diferențe dintre - bunăoară - poemele a la Arghezi? Scurt, tăios, turnat în matriță sintactică în primul caz. Fluent, elegiac și divinatoriu în cel de-al doilea. După devorarea masivului volum al treilea, puțini cititori vor rezista ispitei de a relua, întâi, Aripa stângă. Sunt extrem de curios câți dintre aceștia se vor abate, din când în când, prin paginile altor cărți semnate recent de Mircea Cărtărescu. Ca să verifice dacă această carte atât de individuală nu are marginile mai elastice decât pare.
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în unuiversuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele simbolice și comportamentul artistic se primenesc odată cu ea. Artistul, indiferent de limbajul în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
moartea tatălui, să-l prezinte avocatului Jean Albu, față de care se simțea profund îndatorată, pentru a-i oferi un ajutor în aranjarea hârtiilor. Ambianța coloristică se formează din "haina albastră, ieșită la soare" a avocatului, biblioteca de "lemn negru, între aripile căreia era prinsă o oglindă groasă, dreptunghiulară", o canapea verde și un covor "palid, violet". În această atmosferă, ingenios pregătită de scriitor, Matei și Dora își vor întâlni privirile în oglindă, paleta culorilor exersându-se în continuare cu virtuozitate: "Doamna
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Ioana Pârvulescu Despre o carte frumos șlefuită, despre o carte uimitoare se spune că e "o bijuterie". Despre Orbitor. Aripa dreaptă s-ar cuveni să se spună că este "o vistierie", pentru că bijuteriile literare sclipesc în fiecare fragment și pe fiecare pagină. Când intri în roman ești, la început, orbit de mulțimea de raze. Curând însă, când ochii se obișnuiesc
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
de tâlc. Mircea Cărtărescu și-a propus, în ultimii ani ai secolului XX, să scrie o trilogie intitulată Orbitor. I-a dat, din capul locului, o formă simbolică de făptură cu viață: cea de fluture. Volumul întâi, care a conturat Aripa stângă (1996) și volumul al doilea, Corpul (2002), au desfășurat o mulțime de fire, au pus în mișcare o mulțime de roți și articulații literare, multe derutante. Volumul al treilea, cu miza cea mai mare, așadar cel mai dificil, Aripa
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Aripa stângă (1996) și volumul al doilea, Corpul (2002), au desfășurat o mulțime de fire, au pus în mișcare o mulțime de roți și articulații literare, multe derutante. Volumul al treilea, cu miza cea mai mare, așadar cel mai dificil, Aripa dreaptă (2007), urma să probeze că firele, roțile și articulațiile trilogiei sunt coerent prinse unele de altele și că vietatea sau mașinăria poate să zboare. După primele două volume, cititorii lui Cărtărescu au așteptat cu multă curiozitate finalul, unii sceptici
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]